CASE OF S.T.S. AGAINST THE NETHERLANDS

Rezoluția CM/ResDH(2012)131 [1] S.T.S. împotriva Țărilor de Jos Execuție a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului: (Depunerea nr. 277/05, hotărârea nr. 07/06/2011, finală la 07/09/2011) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcările stabilite [a se vedea documentul DH-DD(2012)748E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a da efect hotărârii, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)748E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate; DECLARA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestuia. Raportul de acțiune al Guvernului Țărilor de Jos privind punerea în aplicare a hotărârii Curții privind cererea nr. 277/05, S.T.S. c. Hotărârea Țărilor de Jos din 7 iunie 2011, Finală la 7 septembrie 2011 Introducere La 21 decembrie 2004, dl S.T.S. (denumit în continuare „reclamantul”) a depus o cerere Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Curtea”) în temeiul articolului 34 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (denumită în continuare „Convenția”). La 7 iunie 2011, Curtea a constatat încălcarea articolului 5 alineatul (4) din Convenție. În conformitate cu art. 41 din Convenție, Curtea a ordonat Guvernului Țărilor de Jos (denumit în continuare „Guvernul”) să plătească reclamantului 2.000 EUR plus orice impozit care ar putea fi aplicabil în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală în conformitate cu articolul Hotărârea a devenit finală la 7 septembrie 2011 cu privire la procedura standard de clasificare [2], Guvernul Țărilor de Jos dorește să-și prezinte raportul, în vederea informării secretariatului cu privire la măsurile luate. Lungimea excesivă a procedurii privind legalitatea plasării în custodie a reclamantului minor într-o instituție limitată (art. 5 § 4). Lipsa de procedură eficace privind licența deținerii din cauza incapacității Curții Supreme de a hotărî cazul înainte de expirarea valabilității ordinului de plasare și din cauza concedierii ulterioare a cauzei de a deveni neinteresată (art. 5 § 4). Publicarea și diseminarea hotărârii Autoritățile olandeze consideră că, având în vedere efectul direct al hotărârilor Curții în Țările de Jos, toate autoritățile în cauză ar trebui să își alinieze practicile cu prezenta hotărâre. În acest scop, hotărârea și comentariul privind hotărârea au fost publicate în mai multe reviste juridice olandeze, inclusiv în cazurile europene privind drepturile omului [3] , Nederlands Juristenblad [4] și Rechtspraak Familierecht. [5] În plus, Ministerul Securității și Justiției a informat Curții Supreme a Țărilor de Jos (Hoge Raad) despre hotărârea din ziua în care a fost pronunțată și a adus-o și la atenția Consiliului pentru justiție (Raad voor de Rechtspraak). Guvernul nu va lua măsuri individuale în urma hotărârii Curții, altele decât plata satisfacției juste (a se vedea mai jos), deoarece nici o consecință a încălcării pentru reclamant. Reclamantul a fost eliberat din instituția sigură la mijlocul anului 2006, când a venit la vârsta. Măsuri generale La scurt timp după hotărârea Curții, Curtea Supremă a Țărilor de Jos și-a anulat jurisprudența stabilită privind „nu există interes”. Referind hotărârea Curții în acest caz, Curtea Supremă a hotărât: 10. „Să se presupună că oricine care caută un remediu împotriva unei ordine temporare care l-a privat de libertate nu ar trebui să aibă interesul său de a aduce o acțiune neautorizată numai din cauza perioadei în care acest ordin s-a încheiat deja. Nici nu se poate refuza interesul său din cauza faptului că el nu a prezentat argumentul că a solicitat o revizuire a ordinului pentru a afirma o cerere de compensare sau din cauza faptului că nu a adăugat niciun fapt sau circumstanță care să demonstreze că a suferit orice prejudiciu care să poată beneficia de compensare. [6] 11. Curtea Supremă a atașat, de asemenea, consecințele hotărârii în ceea ce privește chestiunea conexă cu privire la ordinele de îngrijire (matchigingen tot uithuisplaatsing) a cărui perioadă de valabilitate a expirat în ceea ce privește care nu s-a acceptat anterior niciun interes în a aduce o acțiune. Prin hotărârea din 14 octombrie 2011, Curtea Supremă a hotărât că, având în vedere hotărârea menționată mai sus, „în cazuri precum cele prezente, în care un părinte se opune unei ordine de îngrijire pentru un copil minor, se presupune că acest părinte, având în vedere dreptul de a respecta viața sa de familie garantată de art. 8 din Convenție, are un interes relevant din punct de vedere juridic în vederea revizuirii legale a ordinului de îngrijire și, prin urmare, acest părinte nu ar trebui să aibă interesul său legal negat numai pentru perioada pentru care ordinul aplicat a trecut deja”. [7] 12. De asemenea, Curtea Supremă și-a ajustat procesele interne de lucru pentru a reduce timpul mediu de tranzit pentru cazurile de acest tip, astfel încât să evite încălcări similare în viitor. Curtea Supremă a introdus un sistem de screening pentru a elimina acele cazuri civile în care a fost interzis un recurs în casație împotriva unei hotărâri de privare a libertății. Cazurile primite de acest tip vor fi trimise imediat avocatului general responsabil pentru a evita întârzieri. A fost verificat recent dacă personalul de înregistrare, de asemenea, în ecranul practic, cazurile primite pentru prezența apelurilor împotriva privațiilor de libertate. Acesta s-a dovedit a fi cazul. Satisfacție echitabilă 13. În hotărârea sa, Curtea a susținut că guvernul trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 2.000 de euro în prejudiciu moral și orice impozit care poate fi imputabil. Guvernul a plătit această sumă și a notificat Departamentul de Execuție prin e-mail-ul formularului de înregistrare a plăților la 1 februarie 2012. 14. Concluzia Guvernul consideră că măsurile luate îndeplinesc cerințele care rezultă din hotărârea Curții și vor preveni încălcări similare în viitor. Haga, 7 martie 2012 Agentul Roeland Böcker al Guvernului Țărilor de Jos [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 septembrie 2012 la a 1150-a ședință a Deputaților miniștri [2], astfel cum se prevede în CM/Inf/DH(2010)45 și CM/Inf/DH(2010)37E. [3] EHRC2011, 130, cu comentariu de la J.H. Crijns. [4] NJB 2011, 1591. [5] RFR 2011, 92. [6] LJN: BQ2292, Curtea Supremă, 24 iunie 2011. [7] LJN: BR5151, Curtea Supremă, 14 octombrie 2011.

Resolution CM/ResDH(2012)131

[1]

S.T.S. against Netherlands

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights:

(Application No. 277/05, judgment of 07/06/2011, final on 07/09/2011)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violations established (see document

DH-DD(2012)748E

);

Recalling that the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide to by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document

DH-DD(2012)748E

);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted;

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Action Report of the Government of the Netherlands

on the implementation of the judgment of the Court

concerning Application no. 277/05, S.T.S. v. the Netherlands

Judgment of 7 June 2011, Final on 7 September 2011

Introduction

1.

On 21 December 2004, Mr S.T.S. (‘the applicant’) submitted an application to the European Court of Human Rights (‘the Court’) under article 34 of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (‘the Convention’).

2.

On 7 June 2011, the Court found a violation of article 5, paragraph 4 of the Convention. Under article 41 of the Convention, the Court ordered the Government of the Netherlands (‘the Government’) to pay the applicant €2,000 plus any tax that might be applicable within three months of the date on which the judgment became final in accordance with article

44, paragraph 2 of the Convention. The judgment became final on 7 September 2011.

3.

With reference to the standard classification procedure,

[2]

the Government of the Netherlands wishes to present its report, with a view to informing the Secretariat about the measures taken.

Case description

4.

Excessive length of the proceedings on the lawfulness of the minor applicant’s custodial placement in a confined institution (Article 5 § 4). Lack of effective proceedings on the lawfulness of the detention due to the Supreme Court’s failure to decide the case before the expiry of the validity of the placement order and due to the subsequent dismissal of the case for having become devoid of interest (Article 5 § 4).

Publication and dissemination of the judgment

5.

The Dutch authorities consider that, given the direct effect of the Court’s judgments in the Netherlands, all the authorities concerned are expected to align their practice with the present judgment. To this end, the judgment and commentary on the judgment have been published in several Dutch legal journals, including European Human Rights Cases

[3]

, Nederlands Juristenblad

[4]

and Rechtspraak Familierecht.

[5]

6.

Furthermore, the Ministry of Security and Justice informed the Supreme Court of the Netherlands (Hoge Raad) about the judgment on the day it was delivered and also brought it to the attention of the Council for the Judiciary (Raad voor de Rechtspraak).

Individual measures

7.

The Government will not take any individual measures following the Court’s judgment, other than the payment of just satisfaction (see below), since no consequences of the violation for the applicant persist.

8.

The applicant was released from the secure institution in mid-2006, when he came of age.

General measures

9.

Very shortly after the Court’s judgment, the Supreme Court of the Netherlands reversed its settled case law concerning ‘no interest’. Referring to the Court’s judgment in this case, the Supreme Court held:

10.

‘It must be assumed that anyone who seeks a remedy against a temporary order that has deprived him of his liberty should not have his interest in bringing an action denied solely because the period for which that order applied has already elapsed. Nor may his interest be denied on the ground that he did not put forward the argument that he had requested a review of the order in order to assert a claim to compensation, or on the ground that he did not adduce any facts or circumstances that demonstrate that he has suffered any damage qualifying for compensation.

’

[6]

11.

The Supreme Court has also attached consequences to the judgment in respect of the related issue regarding care orders (machtigingen tot uithuisplaatsing) whose period of validity has expired in respect of which no interest in bringing an action was formerly accepted. By judgment of 14 October 2011, the Supreme Court ruled that, in the light of the above-mentioned judgment, ‘in cases such as the present one, too, in which a parent opposes a care order for a minor child, it is to be assumed that this parent, having regard to the right to respect for his or her family life guaranteed by article 8 of the Convention, has a legally relevant interest in having the lawfulness of the care order reviewed, and this parent should therefore not have his or her legal interest denied solely because the period for which the order applied has already elapsed’.

[7]

12.

The Supreme Court has also adjusted its internal work processes in order to reduce the average throughput time for cases of this type so as to prevent similar violations in the future. The Supreme Court has introduced a screening system in order to filter out those civil cases in which an appeal in cassation has been lodged against an order for deprivation of liberty. Incoming cases of this type will immediately be sent to the responsible Advocate General to avoid delays. It was recently checked whether registry staff also in practice screen incoming cases for the presence of appeals against deprivations of liberty. That proved to be the case.

Just satisfaction

13.

In its judgment the Court held that the Government has to pay the applicant, within three months of the date on which the judgment becomes final in accordance with article 44, paragraph 2 of the Convention, €2,000 in non-pecuniary damages plus any tax that may be chargeable. The Government has paid this amount and notified the Execution Department by emailing it the payment registration form on 1 February 2012.

Conclusion

14.

The Government believes that the measures taken fulfil the requirements arising from the Court’s judgment and will prevent similar violations in the future.

The Hague, 7 March 2012

Roeland Böcker

Agent of the Government of the Netherlands

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 26 September 2012 at the 1150th Meeting of the Ministers’ Deputies.

[2]

As set out in CM/Inf/DH(2010)45 and CM/Inf/DH(2010)37E.

[3]

EHRC2011, 130, with commentary from J.H. Crijns.

[4]

NJB 2011, 1591.

[5]

RFR 2011, 92.

[6]

LJN: BQ2292, Supreme Court, 24 June 2011.

[7]

LJN: BR5151, Supreme Court, 14 October 2011.