CtEDO 27.09.2012 Auto

A.N. v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
27.09.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
A.N. v. UKRAINE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 13837/09 A.N. împotriva Ucrainei depusă la 15 februarie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul este un național ucrainean, care s-a născut în 1980 și își îndeplinește în prezent condamnarea în închisoare. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 noiembrie 2004 un om a fost ucis la o oprire de autobuz în orașul Dymytriv, regiunea Donetsk. O anchetă penală a fost deschisă. Potrivit reclamantului, la 12 decembrie 2004, el a fost adus de poliție la secția de poliție și în următoarele două zile el a fost torturat cu scopul de a extrage o mărturisire la infracțiune. Se presupune că ofițerii de poliție au încurcat mâinile și picioarele reclamantului și i-au pus o mască de gaz pe cap, astfel încât să-și piardă conștiința. Când a venit reclamantul, ofițerii l-au agățat cu capul îndreptat spre jos. După aceea au atașat firele de electricitate goale pe întreg corpul reclamantului, inclusiv genitale și i-au administrat șocuri electrice de multe ori. În plus, unul dintre ofițerii de poliție a introdus un truncheon în anus reclamantului. Reclamantul a acceptat să recunoască vinovăția. La 14 decembrie 2004, reclamantul a fost oficial arestat pe suspectul de a fi comis o crimă. Când a fost interogat în prezența unui avocat, reclamantul a admis că a comis infracțiunile. La 15 decembrie 2004, el a fost examinat de către un medic care nu a raportat leziuni asupra reclamantului. Potrivit reclamantului, medicul l-a examinat superficial și reclamantul nu a fost obligat să se dezbrace. La o dată neespecificată, instanța a pus reclamantul în custodie. La 24 februarie 2005, un expert medical legist a emis un raport care a afirmat că reclamantul nu a suferit nici o leziune. Acest raport se bazează pe rezultatele examinării medicale din 15 decembrie 2004. În aceeași dată Procurorul din Dymytriv a refuzat să deschidă o anchetă în legătură cu acuzațiile reclamantului de tortură. Această decizie a fost anulată ca nefondată de procurorul care supraveghează și au fost ordonate anchete suplimentare de preinvestire. La 4 mai 2005, Procurorul Dymytriv a adoptat o altă decizie de refuzare a deschiderii unei anchete în legătură cu acuzațiile reclamantului de tortură. Această decizie a fost, de asemenea, anulată de procurorul de supraveghere ca fiind nefondat și au fost ordonate anchete suplimentare de „preinvestire”. Pentru că nu s-a reușit să organizeze cercetări minuțioase „pre-investigație” în cazul în care procurorul local a fost disciplinat. La 7 iulie 2005, reclamantul a fost examinat de un expert medical forense care a raportat următoarele leziuni: cicatrici pe încheieturi și ambele părți ale pieptului care ar fi putut fi cauzate de la șase la opt luni înainte de examinare; o cicatrice pe calea dreaptă, care ar fi putut fi cauzată mai mult de trei luni înainte de examinare. Nu s-ar putea identifica leziuni la anus. Expertul a clasificat cicatricile ca leziuni minore. La 11 octombrie 2005, Procurorul Dymytriv a adoptat o altă decizie refuzând să deschidă o anchetă în legătură cu presupusa tortură. Procurorul a remarcat că, mai devreme, reclamantul nu s-a plâns de maltrat; poliția a refuzat aceste acuzații; raportul medical din 14 decembrie 2004 nu a documentat nici o leziune reclamantului în timp ce raportul din 7 iulie 2005 a declarat că reclamantul a avut niște cicatrici vechi care nu ar putea susține acuzațiile de tortură. La 7 septembrie 2005, reclamantul a fost examinat din nou de către un expert medical forense. În raportul din 7 noiembrie 2005, expertul a declarat că reclamantul a suferit de cicatrici pe ambele urechi, pe partea stângă și dreaptă a pieptului, pe antebraci, pe încheieturi și pe partea dreaptă. Expertul a clasificat leziunile ca fiind minore și a considerat că acestea ar fi putut fi susținute șase luni sau mai devreme înainte de data examinării; unele dintre leziunile ar fi putut fi cauzate de hackles. La 15 februarie 2006, o exportație medicală forense a raportat, în plus, că nu a fost posibil să se determine dacă leziunile prezentate de reclamant au fost susținute înainte sau după 15 decembrie 2004. La o dată neespecificată, ancheta a fost finalizată și dosarul a fost depus în judecată Tribunalului din Dymytriv. În cursul ședinței, reclamantul și-a refuzat implicarea în infracțiuni. Avocatul reclamantului a susținut că ancheta nu a fost completă și că dovezile în sprijinul acuzației reclamantului au fost obținute prin tortură. Prin urmare, el a solicitat ca cazul să fie trimis la biroul procurorului pentru anchetă suplimentară. La 17 aprilie 2006, Curtea a trimis cazul pentru anchetă suplimentară menționând că investigatorul nu a reușit să stabilească o serie de circumstanțe importante, inclusiv momentul decesului victimei și motivul reclamantului pentru a comite infracțiunile. Procurorul a apelat împotriva deciziei respective. La 15 septembrie 2006, Curtea de Apel din regiunea Donetsk a anulat decizia din 17 aprilie 2006 ca nefondată și a trimis cazul la instanța de primă instanță pentru procesul. La 29 decembrie 2006, un expert în psihiatru legist a emis un raport care a afirmat că reclamantul a recuperat din cauza unei tulburări mentale temporare. La 8 octombrie 2007, Curtea de Oraș Dymytriv a constatat că reclamantul a fost vinovat de crimă și l-a condamnat la 12 ani de închisoare. Curtea a stabilit vinovăția reclamantului pe baza probelor orale, documentare și materiale. De asemenea, a concluzionat că acuzațiile reclamantului privind maltraturile au fost nefondate. La 6 iunie 2008, Curtea de Apel din regiunea Donetsk a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Pe 15 august 2008, Curtea Supremă a respins apelul la Curtea Supremă ca fiind nefondat. După condamnarea sa, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii de 11 Octombrie 2005, prin care procurorul a refuzat să deschidă o investigație în ceea ce privește presupusele nedreptăți. La 9 februarie 2010, Curtea de Oraș Dymytriv a anulat decizia neprevăzută având în vedere faptul că această chestiune nu a fost examinată cu atenție. Procurorul a apelat împotriva acestei decizii. La 10 martie 2010, Curtea de Apel din regiunea Donetsk a anulat decizia din 9 februarie 2010, după constatarea că hotărârea procurorului în joc a fost invocată de către instanțele care se ocupă de cauza penală a reclamantului. Întrucât aceste decizii judiciare au devenit definitive, circumstanțele stabilite de aceste decizii nu au putut fi revizuite. Din aceste motive, Curtea de Apel a trimis cazul la instanța de primă instanță pentru examinarea proaspătă a chestiunii. La 9 septembrie 2010, Curtea de Oraș Dymytriv a respins plângerea reclamantului împotriva hotărârii din 11 octombrie 2005 în timp util. La 7 octombrie 2010 și 8 aprilie 2011, Curtea de Apel din regiunea Donetsk și, respectiv, Curtea Civilă și Penală Specializată Superioră din Ucraina au susținut această decizie. Legea internă relevantă Legea internă relevantă poate fi găsită în hotărârea în cazul Davydov și alții c. Ucraina (n. 17674/02 și 39081/02, § 112, 1 iulie 2010). COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost torturat de ofițerii de poliție în scopul de a-l face să mărturisească la o crimă. El plânge în continuare că autoritățile interne nu au efectuat o investigație eficientă a acestor acuzații. El se plânge în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 7 că nu a fost compensat pentru condamnarea presupusă ilegală. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 că a fost arestat în mod ilegal la 12 decembrie 2004. Reclamantul se plânge că durata detenției sale pre-trail a fost excesivă. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 1 din Convenție, că instanțele nu au evaluat în mod corespunzător dovezile în cauză și aplică corect legea. În special, reclamantul susține că instanța l-a condamnat în mod injust pe baza dovezilor obținute prin tratament necorespunzător. Reclamantul se plânge în continuare că durata procedurii în cazul său a fost încălcat de art. 6 1 din Convenția. Reclamantul se plânge că au existat, de asemenea, încălcări ale articolelor 17, 18 și 53 din Convenție. Întrebări către părți Reclamantul a fost supus maltrat, în încălcarea articolului 3 din Convenție? Autoritățile furnizează suficiente explicații pentru leziunile reclamantului documentate în timpul detenției sale? Guvernul este invitat să furnizeze copii ale documentelor medicale referitoare la leziunile reclamantului, precum și copii ale rapoartelor psihice forense cu privire la solicitant. Având în vedere protecția procedurală împotriva maltraturilor, a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție? Guvernul este invitat să furnizeze copii ale documentelor referitoare la procedurile interne în ceea ce privește acuzația reclamantului de maltratare, inclusiv deciziile prin care autoritățile au refuzat să deschidă o anchetă și deciziile autorităților de supraveghere care anulează aceste decizii. A existat încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza presupusului insuficient tratament medical acordat reclamantului în timpul detenției sale? Guvernul este invitat să furnizeze materiale medicale și alte materiale relevante în sprijinul prezentărilor lor. 1 din Convenția respectată în acest caz, având în vedere că instanțele au condamnat reclamantul folosind dovezile care au fost obținute în încălcarea privilegiului său împotriva autoincriminației și prin intermediul maltraturilor? Guvernul este invitat să furnizeze materiale din dosarul penal care conține declarații autoincriminante făcute de solicitant.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă