ANTONOV v. RUSSIA

Primă cerere nr. 22504/06 Dmitriy ANTONOV împotriva Rusiei depusă la 8 mai 2006 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Dmitriy Antonov, este un național rus, născut în 1979 și trăiește la Moscova. El este reprezentat în fața Curții de către dl Fomin, avocat practicant la Moscova. Reclamantul a fost condamnat în proceduri penale pentru o infracțiune de droguri. Principalele dovezi împotriva acestuia au provenit dintr-o achiziție de încercare efectuată în conformitate cu secțiunea 6 din Legea privind activitățile de căutare operațională. În procesul său, reclamantul a susținut că infracțiune în cauză a fost comisă ca urmare a capcanei de către autoritățile. El a susținut implicarea unui agent provocator Hotărârea de primă instanță a fost hotărâtă de Curtea de district Kuntsevskiy din Moscova din 11 ianuarie 2006. Reclamantul se plânge că a fost condamnat injust pentru o infracțiune de droguri provocată de poliție și că motivul său de capcană nu a fost examinat în mod corespunzător în cadrul procedurii interne, în încălcarea articolului 6 din Convenție, astfel de plângeri sunt examinate în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție, cu privire la refuzul instanțelor interne de a admite un „apărător public”, un neapărat, ca reprezentant al apărării sale, în plus față de un avocat de alegere, și la decizia lor de a permite demisia celui de-al doilea avocat. El se plânge, de asemenea, de încălcarea articolului 6 § 3 litera (b) deoarece se presupune că el a fost limitat în timp și facilități de acces la dosarul pentru a pregăti înaintea ședinței judiciare. Înainte ca reclamantul să fie abordat de agentul sub acoperire (agentul de poliție, colaboratorul, informatorul sau o altă persoană care acționează pe instrucțiunile autorităților în cadrul achiziției de testare în cauză), autoritățile de investigare au deținut informații preliminare referitoare la intenția penală preexistentă a reclamantului? Această informație provine dintr-o sursă verificabilă neconectată cu persoanele implicate în operațiunea sub acoperire (a se vedea Vanyan c. Rusia , nr. 53203/99 , § 49, 15 decembrie 2005, și Khudobin c. Rusia , nr. 59696/00, § 134, ECHR 2006 XII (extracte))? Agentul sub acoperire a exercitat o astfel de influență asupra reclamantului în ceea ce privește incitarea comisiei unei infracțiuni care altfel nu ar fi fost comise? A fost reclamantul supus unei presiuni, fie prin stimularea, persuaziunea, susținerea compasiunei sau altfel, din partea agentului sub acoperire pentru comiterea infracțiunii (a se vedea Malininas Lituania, nr. 10071/04, § 37, 1 iulie 2008, Vanyan , citat mai sus, §§ 11 și 49 și Ramanauskas , citat mai sus § 67)? Autoritățile au avut motive bune de montare a operațiunii secrete (a se vedea Ramanauskas , citat mai sus §§ 63 și 64 și Malinias , , citat mai sus, § 36)? Achiziția de încercare a fost o parte a unei operații anti-trafic de droguri care vizează lanțul de aprovizionare? Ce alte activități de investigație au fost desfășurate în ceea ce privește reclamantul înainte de achiziție de încercare? Procedura de autorizare a achiziției de test a fost clară și previzibilă ( Vanyan , citat mai sus, §§ 46 și 47, și Khudobin , citat mai sus, § 135)? Decizia de autorizare a acesteia se referă la informațiile referitoare la motivele și scopurile achiziției de încercare planificate? A fost efectuată achiziția de încercare în acest caz sub rezerva controlului judiciar sau a altor supraveghere independente (a se vedea Milinienė c. Lituania , nr. 74355/01, § 39, 24 iunie 2008)? Reclamantul a oferit garanții procedurale adecvate care îi permit să depună o plângere cu privire la capcană în fața instanțelor naționale (a se vedea Ramanauskas , citat mai sus §§ 69-70)? A fost examinată problema capcanei într-o manieră adversară, minuțioasă și cuprinzătoare? A fost toate informațiile relevante, în special în ceea ce privește suspiciunile presupuse cu privire la comportamentul anterior al reclamantului, pus deschis în fața instanței de judecată sau testat într-o manieră adversară (a se vedea V. v. Finlanda , §§ 76 et seq., și Malininas , § 36, ambele citate mai sus; și Bulfinsky v. România , nr. 28823/04, 1 iunie 2010)? Instanțele au avut acces la dosarul complet privind activitățile operaționale de căutare împotriva reclamantului înainte de achiziționarea testului? Ce alt material a examinat instanța pentru a răspunde la motivul de capcană? 10. Instanțele au evaluat motivele pentru care operația a fost montată, amploarea implicarii poliției în infracțiuni și natura oricărei incitații sau presiuni la care reclamantul a fost supus? Reclamantul a avut ocazia de a-și exprima cazul pe fiecare dintre aceste puncte (a se vedea Ramanauskas , citat mai sus, § 71)? 11. Au fost agenții sub acoperire și alți martori care ar putea depune mărturie asupra chestiunilor de incitare auzite în instanță și examinate de către apărare (a se vedea Lüdi v. Elveția , 15 iunie 1992 § 49, Serie A nr. 238; Sequeira Portugal (dec.), nr. 73557/01, ECHR 2003-VI; Shannon v. Regatul Unit (dec.), nr. 67537/01, ECHR 2004-IV, Bulfinsky , § 45, citat mai sus; și Kuzmickaja v. Lituania (dec.), nr. 27968/03, 10 iunie 2008)? 12. Având în vedere cele de mai sus, reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzației penale împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție?

FIRST SECTION

Application no. 22504/06

Dmitriy ANTONOV

against Russia

lodged on 8 May 2006

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS

The applicant, Mr Dmitriy Antonov, is a Russian national, who was born in 1979 and lives in Moscow. He is represented before the Court by Mr.

M.

Fomin, a lawyer practising in Moscow.

The applicant has been convicted in criminal proceedings of a drug offence. The principal evidence against him derived from a test purchase conducted in accordance with Section 6 of the Operational-Search Activities Act.

At his trial the applicant claimed that the offence in question was committed as a result of entrapment by the authorities. He alleged the involvement of an

agent

provocateur

.

The first-instance judgment was held by the Kuntsevskiy District Court of Moscow of 11 January 2006. It was upheld by the Moscow City Court of 5 April 2006.

COMPLAINTS

The applicant complains that he had been unfairly convicted of a drug offence incited by the police and that his plea of entrapment had not been properly examined in the domestic proceedings, in violation of Article 6 of the Convention. These complaints fall to be examined under Article 6 § 1 of the Convention.

The applicant also complains under Article 6 § 3(c) of the Convention about the domestic courts’ refusal to admit a “public defender”, a non

‑

lawyer, as his defence representative, in addition to a lawyer of his choice, and about their decision to allow resignation of his second legal counsel.

He also complains about violation of Article 6 § 3 (b) because he was allegedly limited in time and facilities to access to the case file to prepare before the court hearing.

QUESTIONS

1.

Did the undercover technique used to investigate the drug offence in the present case amount to an entrapment (see

Ramanauskas v. Lithuania

([GC], no.

74420/01, § 51, ECHR 2008-...)?

2.

Before the applicant was approached by the undercover agent (the police agent, collaborator, informant or other person acting on the authorities’ instructions in the test purchase concerned), did the investigative authorities possess preliminary information concerning the applicant’s pre-existing criminal intent? Did this information come from a verifiable source unconnected with the individuals involved in the undercover operation (see

Vanyan

v. Russia

, no. 53203/99, § 49, 15

December 2005, and

Khudobin

v. Russia

, no. 59696/00, § 134, ECHR 2006

‑

XII (extracts))?

3.

Did the undercover agent exert such an influence on the applicant as to incite the commission of an offence that would otherwise not have been committed? Was the applicant subjected to any pressure, either through prompting, persuasion, pleading compassion or otherwise, on the part of the undercover agent to commit the offence (see

Malininas

v.

Lithuania

, no.

10071/04, § 37, 1 July 2008,

Vanyan

, cited above, §§ 11 and 49 and

Ramanauskas

, cited above, §

67)?

4.

Did the authorities have good reasons for mounting the covert operation (see

Ramanauskas

, cited above, §§ 63 and 64, and

Malininas

, cited above, § 36)? Was the test purchase a part of an anti-drug trafficking operation targeting the supply chain? What other investigative activities were carried out as regards the applicant prior to the test purchase?

5.

Was the procedure authorising the test purchase clear and foreseeable (

Vanyan

, cited above, §§

46 and 47, and

Khudobin

, cited above, § 135)? Did the decision authorising it refer to the information as to the reasons for and purposes of the planned test purchase?

6.

Was the test purchase carried out in the present case subject to any judicial control or other independent supervision (see

Milinienė v.

Lithuania

, no.

74355/01, § 39, 24 June 2008)?

7.

Was the applicant afforded adequate procedural safeguards enabling him/her to raise a complaint about entrapment before the national courts (see

Ramanauskas

, cited above, §§ 69-70)?

8.

Was the issue of entrapment examined in an adversarial, thorough and comprehensive manner? Was all relevant information, particularly regarding the purported suspicions about the applicant’s previous conduct, put openly before the trial court or tested in an adversarial manner (see

V. v. Finland

, §§

76 et seq., and

Malininas

, § 36, both cited above; and

Bulfinsky v.

Romania

, no.

28823/04, 1 June 2010)?

9.

Did the courts have access to the full file relating to the operational

‑

search activities against the applicant prior to the test purchase? What other material did the courts examine to answer the plea of entrapment?

10.

Did the courts assess the reasons why the operation had been mounted, the extent of the police’s involvement in the offence and the nature of any incitement or pressure to which the applicant had been subjected? Was the applicant given an opportunity to state his/her case on each of these points (see

Ramanauskas

, cited above, § 71)?

11.

Were the undercover agents and other witnesses who could testify on the issue of incitement heard in court and cross-examined by the defence (see

Lüdi v. Switzerland

, 15 June 1992, § 49, Series A no. 238;

Sequeira

v.

Portugal

(dec.), no.

73557/01, ECHR 2003-VI;

Shannon v. the United Kingdom

(dec.), no.

67537/01, ECHR 2004-IV,

Bulfinsky

, § 45, cited above; and

Kuzmickaja v. Lithuania

(dec.), no.

27968/03, 10 June 2008)?

12.

Having regard to the above, did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charge against him/her, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?