- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 decembrie 2012
- Stat pârât
- RUS
Voloshin împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 28549/06 Aleksandr Aleksandrovich VOLOSHIN depusă împotriva Rusiei la 21 iunie 2006 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Aleksandr Aleksandrovich Voloshin, a fost un național rus, care s-a născut în 1982 și locuiește la Moscova. El a fost reprezentat în fața Curții de dl V.V. Aleshnya și dna T.V. Aleshnya, avocați care practică la Moscova. În cursul procedurii, reclamantul A murit. Doamna Antonina Nikolayevna Voloshina, mama reclamantului, a dorit să își continue cererea în fața Curții, reprezentată de aceleași avocați. Reclamantul a fost condamnat în cadrul procedurii penale de infracțiune de droguri. Principala dovada împotriva acestuia a fost obținută dintr-o achiziție de test efectuată în conformitate cu art. 6 din Legea privind activitățile de căutare operațională.
În procesul său, reclamantul a susținut că infracția în cauză a fost comisă ca urmare a capcanei de către autoritățile. El a susținut implicarea unui agent provocator. Aceste obiecții au fost respinse. Hotărârea de primă instanță a fost deținută de Curtea de district Chertanovkiy din Moscova din 16 noiembrie 2005. A fost susținută de Curtea de Oraș din Moscova la 21 decembrie 2005. Reclamantul s-a plâns că a fost condamnat injust pentru o infracțiune de droguri provocată de poliție și că motivul său de capcană nu a fost examinat în mod corespunzător în cadrul procedurii interne, în încălcarea articolului 6 din Convenție. De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la presupusele maltraturi de către poliție la momentul arestării sale.
De asemenea, el s-a bazat pe articolele 5, 8, 13 și 17 dar nu a formulat nicio acuzație separată în temeiul acestor articole. 74420/01, § 51, CEDH 2008-...)? Înainte ca reclamantul să fie abordat de către agentul sub acoperire (agentul de poliție, colaboratorul, informatorul sau o altă persoană care acționează pe instrucțiunile autorităților în achiziția de testare în cauză), autoritățile de investigare au deținut informații preliminare referitoare la intenția penală preexistentă a reclamantului? Această informație provine dintr-o sursă verificabilă neconectată cu persoanele implicate în operațiunea sub acoperire (a se vedea Vanyan c. Rusia , nr. 53203/99 , § 49, 15 decembrie 2005, și Khudobin c. Rusia , nr. 59696/00, § 134, ECHR 2006 ... (extracts))?
Agentul sub acoperire a exercitat o astfel de influență asupra reclamantului în ceea ce privește incitarea comisiei unei infracțiuni care altfel nu ar fi fost comise? A fost reclamantul supus unei presiuni, fie prin stimularea, persuaziunea, susținerea compasiunei sau altfel, din partea agentului sub acoperire pentru comiterea infracțiunii (a se vedea Malininas Lituania, nr. 10071/04, § 37, 1 iulie 2008, Vanyan , citat mai sus, §§ 11 și 49 și Ramanauskas , citat mai sus § 67)? Autoritățile au avut motive bune de montare a operațiunii secrete (a se vedea Ramanauskas , citat mai sus §§ 63 și 64 și Malinias , , citat mai sus, § 36)? Achiziția de încercare a fost o parte a unei operații anti-trafic de droguri care vizează lanțul de aprovizionare?
Ce alte activități de investigație au fost desfășurate în ceea ce privește reclamantul înainte de achiziție de încercare? Procedura de autorizare a achiziției de test a fost clară și previzibilă ( Vanyan , citat mai sus, §§ 46 și 47, și Khudobin , citat mai sus, § 135)? Decizia de autorizare a acesteia se referă la informațiile referitoare la motivele și scopurile achiziției de încercare planificate? A fost efectuată achiziția de încercare în acest caz sub rezerva controlului judiciar sau a altor supraveghere independente (a se vedea Milinienė c. Lituania , nr. 74355/01, § 39, 24 iunie 2008)? Reclamantul a oferit garanții procedurale adecvate care îi permit să depună o plângere cu privire la capcană în fața instanțelor naționale (a se vedea Ramanauskas , citat mai sus §§ 69-70)?
A fost examinată problema capcanei într-o manieră adversară, minuțioasă și cuprinzătoare? A fost toate informațiile relevante, în special în ceea ce privește suspiciunile presupuse cu privire la comportamentul anterior al reclamantului, pus deschis în fața instanței de judecată sau testat într-o manieră adversară (a se vedea V. v. Finlanda , §§ 76 et seq., și Malininas , § 36, ambele citate mai sus; și Bulfinsky v. România , nr. 28823/04, 1 iunie 2010)? Instanțele au avut acces la dosarul complet privind activitățile operaționale de căutare împotriva reclamantului înainte de achiziționarea testului? Ce alt material a examinat instanța pentru a răspunde la motivul de capcană? 10. Instanțele au evaluat motivele pentru care operația a fost montată, amploarea implicarii poliției în infracțiuni și natura oricărei incitații sau presiuni la care reclamantul a fost supus?
Reclamantul a avut ocazia de a-și exprima cazul în fiecare dintre aceste puncte (a se vedea Ramanauskas, citat mai sus, § 71)? 11. Au fost agenții sub acoperire și alți martori care ar putea depune mărturie asupra chestiunilor de incitare auzite în instanță și examinate de către apărare (a se vedea Lüdi v. Elveția , 15 iunie 1992 § 49, Serie A nr. 238; Sequeira Portugal (dec.), nr. 73557/01, ECHR 2003-VI; Shannon v. Regatul Unit (dec.), nr. 67537/01, ECHR 2004-IV, Bulfinsky , § 45, citat mai sus; și Kuzmickaja v. Lituania (dec.), nr. 27968/03, 10 iunie 2008)? 12. Având în vedere cele de mai sus, reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzației penale împotriva lui, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție?
FIRST SECTION
Application no. 28549/06 Aleksandr Aleksandrovich VOLOSHIN against Russia lodged on 21 June 2006
STATEMENT OF FACTS
THE FACTS The applicant, Mr Aleksandr Aleksandrovich Voloshin, was a Russian national, who was born in 1982 and lives in Moscow. He was represented before the Court by Mr V.V. Aleshnya and Ms T.V. Aleshnya, lawyers practising in Moscow. In the course of the proceedings, the applicant died. Ms Antonina Nikolayevna Voloshina, the applicant’s mother, wished to pursue his application before the Court, represented by the same lawyers. The applicant has been convicted in criminal proceedings of a drug offence. The principal evidence against him derived from a test purchase conducted in accordance with Section 6 of the Operational-Search Activities Act. At his trial the applicant claimed that the offence in question was committed as a result of entrapment by the authorities.
He alleged the involvement of an agent provocateur . These objections were dismissed. The first-instance judgment was held by the Chertanovkiy District Court of Moscow of 16 November 2005. It was upheld by the Moscow City Court on 21 December 2005. COMPLAINTS The applicant complained that he had been unfairly convicted of a drug offence incited by the police and that his plea of entrapment had not been properly examined in the domestic proceedings, in violation of Article 6 of the Convention. These complaints fall to be examined under Article 6 § 1 of the Convention. The applicant also complained under Article 3 of the Convention about the alleged ill-treatment by the police at the time of his arrest.
He also relied on Articles 5, 8, 13 and 17 but made no separate allegation under these Articles. QUESTIONS
Did the undercover technique used to investigate the drug offence in the present case amount to an entrapment (see Ramanauskas v. Lithuania ([GC], no. 74420/01, § 51, ECHR 2008-...)?
Before the applicant was approached by the undercover agent (the police agent, collaborator, informant or other person acting on the authorities’ instructions in the test purchase concerned), did the investigative authorities possess preliminary information concerning the applicant’s pre-existing criminal intent? Did this information come from a verifiable source unconnected with the individuals involved in the undercover operation (see Vanyan v. Russia , no. 53203/99, § 49, 15 December 2005, and Khudobin v. Russia , no. 59696/00, § 134, ECHR 2006 ‑ ... (extracts))?
Did the undercover agent exert such an influence on the applicant as to incite the commission of an offence that would otherwise not have been committed? Was the applicant subjected to any pressure, either through prompting, persuasion, pleading compassion or otherwise, on the part of the undercover agent to commit the offence (see Malininas v. Lithuania , no. 10071/04, § 37, 1 July 2008, Vanyan , cited above, §§ 11 and 49 and Ramanauskas , cited above, § 67)?
Did the authorities have good reasons for mounting the covert operation (see Ramanauskas , cited above, §§ 63 and 64, and Malininas , cited above, § 36)? Was the test purchase a part of an anti-drug trafficking operation targeting the supply chain? What other investigative activities were carried out as regards the applicant prior to the test purchase?
Was the procedure authorising the test purchase clear and foreseeable ( Vanyan , cited above, §§ 46 and 47, and Khudobin , cited above, § 135)? Did the decision authorising it refer to the information as to the reasons for and purposes of the planned test purchase?
Was the test purchase carried out in the present case subject to any judicial control or other independent supervision (see Milinienė v. Lithuania , no. 74355/01, § 39, 24 June 2008)?
Was the applicant afforded adequate procedural safeguards enabling him/her to raise a complaint about entrapment before the national courts (see Ramanauskas , cited above, §§ 69-70)?
Was the issue of entrapment examined in an adversarial, thorough and comprehensive manner? Was all relevant information, particularly regarding the purported suspicions about the applicant’s previous conduct, put openly before the trial court or tested in an adversarial manner (see V. v. Finland , §§ 76 et seq., and Malininas , § 36, both cited above; and Bulfinsky v. Romania , no. 28823/04, 1 June 2010)?
Did the courts have access to the full file relating to the operational ‑ search activities against the applicant prior to the test purchase? What other material did the courts examine to answer the plea of entrapment?
Did the courts assess the reasons why the operation had been mounted, the extent of the police’s involvement in the offence and the nature of any incitement or pressure to which the applicant had been subjected? Was the applicant given an opportunity to state his case on each of these points (see Ramanauskas , cited above, § 71)?
Were the undercover agents and other witnesses who could testify on the issue of incitement heard in court and cross-examined by the defence (see Lüdi v. Switzerland , 15 June 1992, § 49, Series A no. 238; Sequeira v. Portugal (dec.), no. 73557/01, ECHR 2003-VI; Shannon v. the United Kingdom (dec.), no. 67537/01, ECHR 2004-IV, Bulfinsky , § 45, cited above; and Kuzmickaja v. Lithuania (dec.), no. 27968/03, 10 June 2008)?
Having regard to the above, did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charge against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?