Cererea nr. 31117/07 Aleksandr Vasilievich KASARAKIN împotriva Rusiei și a altor 5 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așeză la 27 noiembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Elisabeth Steiner, președinte, Anatoly Kovler, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile depuse mai sus la datele enumerate în apendice, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: O listă a reclamanților și a reprezentanților acestora este prezentată în apendice. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții s-au plâns, printre altele, cu privire la condițiile proaste ale detenției lor în centrele penitenciare ale Rusiei. Cerințele au fost comunicate guvernului Asociației Dreptului la cereri Având în vedere asemănarea principalelor chestiuni în temeiul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le ia în considerare într-o singură decizie. Reclamanții se plângea că condițiile de detenție a acestora în centrele penitenciare ruse constituie tratamente inumane și degradante interzise în temeiul articolului 3 din Convenție, care prevede următoarele: „Nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsele inumane sau degradante.” Prin scrisorile din 10 și 13 aprilie 2012 și 15 și 30 mai 2012, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cererile. Prin declarațiile de mai sus, autoritățile ruse au recunoscut că reclamanții erau „reținuți în condițiile care nu respectă cerințele articolului 3 din Convenție” și au declarat că sunt dispuși să plătească următoarele sume reclamanților ca satisfacție: 4220 euro (EUR) dlui Kasarakin, 3,500 EUR domnului Khanikov, 6,625 EUR domnului Didayev, 4000 EUR către dl Yeskin, 4 025 EUR către dl Zaugolnikov și 4 870 EUR către dl Kondyurin. Restul declarației în fiecare caz se citește după cum urmează: „În consecință, autoritățile invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice supunerea cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” În scrisorile lor separate din 12 iunie, 3 și 9 iulie, 10 și 27 august 2012, reclamanții au respins ofertele guvernului în întregime sau în parte. Unele dintre ele au exprimat opinia că sumele menționate în declarațiile guvernamentale sunt prea scăzute, în timp ce altele au insistat că Curtea ar trebui să examineze celelalte plângeri care nu au legătură cu condițiile de detenție. Curtea reiterează că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c), în special articolul (c) din respectivul articol. „...pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). Curtea constată la început că de la prima hotărâre privind condițiile de detenție inumane și degradante în centrele anterioare ruse (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99 , CEDO 2002 VI), a constatat o încălcare a articolului 3 din cauza unor condiții similare de detenție în mai mult de nouăzeci de cazuri care pun probleme comparabile. Mai recent, Curtea a adoptat o hotărâre pilotă privind problema structurală a suprapopulației și condițiile inadecvate de detenție în centrele penitenciare ale Rusiei (a se vedea Ananiev și altele c. Rusia , nr. 42525/07 și 60800/08, 10 ianuarie 2012 . Rezultă că plângerile prezentate în prezentele cereri se bazează pe jurisprudența clară și extinsă a Curții. Respectând natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de solicitanți și a recunoscut în mod explicit că condițiile de detenție ale acestora au fost încălcarea articolului 3 din Convenție. În ceea ce privește reparația prevăzută pentru reclamanții, Guvernul s-a angajat să le plătească anumite sume de compensație în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. Chiar dacă metoda de calcul utilizată de autoritățile ruse nu corespunde exact orientărilor stabilite de Curte în hotărârea pilot (a se vedea Ananyev și alții , citat mai sus § 172) , ceea ce este important este că sumele propuse nu sunt irazonabile în comparație cu premiile formulate de Curte în cazuri similare (a se vedea Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, § 105, CEDO 2006 V). Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la decizia Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în caz de întârziere a soluționarii. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cazului în partea privind plângerile privind condițiile inumane și degradante ale detenției reclamanților. Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a Ananyev și alții Hotărârea pilotă privind aceeași chestiune, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă) În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 Martie 2008 si Aleksantseva si 28 altele c. Rusia (dec.), nr. 750025/01 et al., 23 martie 2006). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în partea privind plângerile privind condițiile inumane și degradante ale detenției reclamanților în centrele penitenciare ale Rusiei. De asemenea, unii solicitanți au formulat plângeri suplimentare în legătură cu diferite articole ale Convenției și cu protocolele sale. Având în vedere tot materialul în posesie și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de protocolele sale în acea parte a cererilor lor. Rezultă că cererile din această parte trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; ia notă termenii declarațiilor guvernamentale privind plângerile reclamanților în temeiul articolului 3 din convenție și al modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva convenție; de a elimina cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, în măsura în care se referă la plângeri privind condițiile inumane și degradante de detenție în centrele penitenciare ruse; declară restul cererilor inadmisibile. André Wampach Elisabeth Președintele adjunct al grefierului Steiner Apendicele de aplicare nr. Lodged on Solicitant Data nașterii Locul de reședință reprezentat de 31117/07 17/01/2007 Aleksandr Vasilievich KASARAKIN 17/05/1970 Kaluga Oksana Vladimirovna PREOBRAZHENS KAYA 26471/08 22/04/2008 Viktor Sergeyevich KHANIKOV 16/02/1950 Vladivostok 54613/08 18/06/2008 Aleksey Valerievich DIDAYEV 15/09/1976 Aleksandr Anatolyevich ANOKHIN 15767/10/02/2010 Ilya Viktorovich YESKIN 22/01/1979 Vostochnyy 630/10 11/10/2010 Sergey Aleksandrovich ZAUGOLNIKOV 27/10/1981 Astrakhan Nina Nikolayevna VRYASHNIK 66609/10 22/10/2010 Vladimir Aleksandrovich KONDYURIN 06/09/1972 Yekaterinburg
Application no. 31117/07
Aleksandr Vasilyevich KASARAKIN against Russia
and 5 other applications
(see list appended)
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 27
November 2012 as a Committee composed of:
Elisabeth Steiner,
President,
Anatoly Kovler,
Mirjana Lazarova Trajkovska,
judges,
and André Wampach,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above applications lodged on the dates listed in the appendix,
Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ replies to those declarations,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
A list of the applicants and their representatives is set out in the appendix.
The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr
The applicants complained, among other matters, about poor conditions of their detention in Russian penitentiary facilities.
The applications had been communicated to the Government
.
A.
Joinder of the applications
Having regard to the similarity of the main issues under the Convention in the above cases, the Court decides to join the applications and consider them in a single decision.
B.
The complaints concerning inhuman or degrading conditions of detention
The applicants complained that the conditions of their detention in Russian penitentiary facilities amounted to inhuman and degrading treatment prohibited under Article 3 of the Convention which provides as follows:
“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
By letters dated 10 and 13 April 2012 and 15 and 30 May 2012, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article 37 of the Convention.
By the above declarations, the Russian authorities acknowledged that the applicants were “detained in the conditions which did not comply with the requirements of Article 3 of the Convention” and stated their readiness to pay the following amounts to the applicants as just satisfaction: 4,220 euros (EUR) to Mr Kasarakin, EUR 3,500 to Mr Khanikov, EUR 6,625 to Mr
Didayev, EUR 4,000 to Mr Yeskin, EUR 4,025 to Mr Zaugolnikov, and EUR 4,870 to Mr Kondyurin.
The remainder of the declaration in each case read as follows:
“The authorities therefore invite the Court to strike the present case out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as ‘any other reason’ justifying the striking of the case out of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.
The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
This payment will constitute the final resolution of the case.”
In their separate letters of 12 June, 3 and 9 July, 10 and 27 August 2012, the applicants rejected the Government’s offers in whole or in part. Some of them expressed the view that the sums mentioned in the Government’s declarations were too low, whereas others insisted that the Court should examine the other complaints unrelated to the conditions of detention.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. In particular, Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“...for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wish the examination of the case to be continued.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (see
Tahsin Acar v.
Turkey
[GC], no.
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.), no. 11602/02, 26
June
2007, and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no. 28953/03).
The Court notes at the outset that since its first judgment concerning the inhuman and degrading conditions of detention in Russian pre-trial remand centres (see
Kalashnikov v. Russia
, no. 47095/99, ECHR 2002
‑
VI), it has found a violation of Article 3 on account of similar conditions of detention in more than ninety cases raising comparable issues. Most recently, the Court has adopted a pilot judgment concerning the structural problem of overcrowding and inadequate conditions of detention in Russian penitentiary facilities (see
Ananyev and Others v. Russia
, nos. 42525/07 and 60800/08, 10 January 2012). It follows that the complaints raised in the present applications are based on the clear and extensive case-law of the Court.
Turning next to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, the Court is satisfied that the Government did not dispute the allegations made by the applicants and explicitly acknowledged that the conditions of their detention had been in breach of Article 3 of the Convention.
As to the intended redress to be provided to the applicants, the Government have undertaken to pay them certain amounts of compensation in respect of pecuniary and non-pecuniary damages, as well as costs and expenses. Even if the method of calculation employed by the Russian authorities did not correspond exactly to the guidelines established by the Court in the pilot judgment (see
Ananyev and Others
, cited above, § 172), what is important is that the proposed sums are not unreasonable in comparison with the awards made by the Court in similar cases (see
Cocchiarella v.
Italy
[GC], no. 64886/01, § 105, ECHR 2006
‑
V). The Government have committed themselves to effecting the payment of those sums within three months of the Court’s decision, with default interest to be payable in case of delay of settlement.
The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of the case in the part concerning the complaints about inhuman and degrading conditions of the applicants’ detention. As the Committee of Ministers remains competent to supervise, in accordance with Article 46 § 2 of the Convention, the implementation of the
Ananyev and Others
pilot judgment concerning the same issue, the Court is also satisfied that respect for human rights as defined in the Convention (Article 37 § 1
in fine
) does not require it to continue the examination of this part of the case. In any event, the Court’s decision is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the applications to its list of cases, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration (see
Josipović v. Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008, and
Aleksentseva and 28 Others v. Russia
(dec.), nos. 75025/01 et al., 23 March 2006).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in the part concerning the complaints about inhuman and degrading conditions of the applicants’ detention in Russian penitentiary facilities.
C.
The other complaints
Some applicants also raised additional complaints with reference to various Articles of the Convention and its Protocols.
Having regard to all the material in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols in that part of their applications.
It follows that the applications in this part must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to join the applications;
Takes note
of the terms of the Government’s declarations concerning the applicants’ complaints under Article 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention in so far as they concerned the complaints about inhuman and degrading conditions of detention in Russian penitentiary facilities;
Declares
the remainder of the applications inadmissible.
André Wampach
Elisabeth Steiner
Deputy Registrar
President
Appendix
No
Application No
Lodged on
Applicant
Date of birth
Place of residence
Represented by
31117/07
17/01/2007
Aleksandr Vasilyevich KASARAKIN
17/05/1970
Kaluga
Oksana Vladimirovna PREOBRAZHENSKAYA
26471/08
22/04/2008
Viktor Sergeyevich KHANIKOV
16/02/1950
Vladivostok
54613/08
18/06/2008
Aleksey Valeryevich DIDAYEV
15/09/1976
Aleksandr Anatolyevich ANOKHIN
15767/10
04/02/2010
Ilya Viktorovich YESKIN
22/01/1979
Vostochnyy
63030/10
11/10/2010
Sergey Aleksandrovich ZAUGOLNIKOV
27/10/1981
Astrakhan
Nina Nikolayevna VRYASHNIK
66609/10
22/10/2010
Vladimir Aleksandrovich KONDYURIN
06/09/1972
Yekaterinburg