CASE OF MICHAUD v. FRANCE - [Romanian Translation] legal summary by the COE Human Rights Trust Fund

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea referințele cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul acestui document.

© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.

© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.

Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 158

decembrie 2012

Michaud împotriva

Franței

– 12323/11

Hotărâre din 6.12.2012 (Secția a V-a)

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea dreptului la corespondență

Respectarea vieții private

Obligația avocaților de a raporta orice suspiciuni, apărute în afara exercitării activității lor de apărare, cu privire la activitățile ilicite de spălare a banilor de către clienții lor:

lipsa unei încălcări a dispozițiilor Convenției

În fapt

– În iulie 2007, Consiliul Național al Barourilor a luat decizia de a adopta un regulament profesional destinat, în special, asigurării punerii în aplicare a obligațiilor inerente profesiei de avocat, în cadrul luptei împotriva spălării banilor, în conformitate cu

Directiva europeană 2005/60/CE

. Prin urmare, avocații sunt obligați, în anumite circumstanțe, să declare la unitatea națională de informații financiare (Tracfin), sumele de bani ale clienților lor, în legătură cu care bănuiesc că provin dintr-o activitate infracțională precum spălarea banilor. În octombrie 2007, reclamantul, avocat, a sesizat Consiliul de Stat, cu scopul de a anula această decizie. La 23 iulie 2010, recursul său a fost respins.

În drept

– Articolul 8: Obligația de a da o declarație de raportare a unei operațiuni suspecte, instituită în sarcina avocaților, constituie o ingerință în dreptul lor la respectarea corespondenței, deoarece îi constrânge să furnizeze unei autorități administrative informații referitoare la o altă persoană, pe care le dețin prin natura relațiilor pe care le-au avut cu aceasta. Aceasta constituie, de asemenea, o ingerință în dreptul lor la respectarea vieții private, care include activitățile profesionale sau comerciale. Desigur, reclamantul nu a trebuit să dea o asemenea declarație de raportare a unei operațiuni suspecte, nici să fie sancționat în conformitate cu regulamentul în cauză pentru că ar fi omis să o facă. Cu toate acestea, el poate alege fie să se conformeze regulamentului, atunci când este cazul, fie, în caz contrar, să se expună unor sancțiuni disciplinare care pot merge până la excludere. Astfel, obligația de a da o declarație de raportare a unei operațiuni suspecte este o „ingerință permanentă” în exercitarea de către reclamant, în calitatea sa de avocat, a drepturilor garantate de articolul 8 cu privire la respectarea relațiilor profesionale cu clienții săi.

Obligația de a da o declarație de raportare a unei operațiuni suspecte impusă avocaților este prevăzută prin lege, în dispozițiile Codului monetar și financiar. Legea este accesibilă și clară cu privire la descrierea activităților la care ea se aplică. Ingerința litigioasă are în vedere lupta împotriva spălării banilor și combaterea activităților infracționale conexe, urmărind scopul legitim de apărare a ordinii și de prevenire a activităților infracționale.

Obligațiile de vigilență și de raportare a unei operațiuni suspecte rezultă din transpunerea directivelor europene în Codul monetar și financiar, pe care Franța trebuia să o întreprindă în virtutea obligațiilor juridice care decurg din aderarea sa la Uniunea Europeană. Referindu-se la hotărârea

Bosphorus Airways

, Guvernul consideră că respectarea cerințelor Convenției de către Franța trebuie prezumată, din moment ce ea n-a făcut decât să execute astfel de obligații, fiind stabilit faptul că Uniunea Europeană acordă drepturilor fundamentale o protecție echivalentă celei garantate prin Convenție. Or, prezenta cauză se distinge de cauza

Bosphorus Airways

mai ales din două motive. În prezenta cauză, era vorba despre punerea în aplicare de către Franța a directivelor, care angajează statele membre în ceea ce privește rezultatul care trebuie atins, dar le lasă acestora alegerea mijloacelor și a formei. Chestiunea care trebuie clarificată, și anume dacă, în îndeplinirea obligațiilor sale care decurg din calitatea de membru al Uniunii Europene, Franța dispunea de flexibilitate de natură să împiedice aplicarea prezumției de protecție echivalentă, nu este așadar irelevantă. În consecință, datorită deciziei Consiliului de Stat de a nu proceda la o trimitere preliminară, atât timp cât Curtea de Justiție nu a examinat încă problema referitoare la drepturile protejate de Convenție cu care el era sesizat, acesta a decis fără ca mecanismul internațional relevant de control al respectării drepturilor fundamentale, în principiu echivalent cu cel al Convenției, să poată să-și exercite atribuțiile în materie. Având în vedere această alegere și miza implicată, prezumția de protecție echivalentă nu se aplică. Prin urmare, aparține Curții să se pronunțe cu privire la necesitatea ingerinței litigioase în sensul articolului 8 din Convenție.

Curtea nu are nimic de adăugat cu privire la raționamentul Consiliului de Stat, în hotărârea sa din 23 iulie 2010, care, după ce a admis că articolul 8 protejează dreptul fundamental la păstrarea secretului profesional, a decis că instituirea în sarcina avocaților a obligației de a raporta operațiunile suspecte nu aducea atingere în mod excesiv drepturilor acestora, raportat la interesul general privind lupta împotriva spălării banilor și garanția pe care o reprezintă excluderea din domeniul său de aplicare a informațiilor primite sau obținute de către avocați în cadrul activităților lor jurisdicționale, precum și a celor primite sau obținute în cadrul unei consultații juridice (cu excepția cazurilor în care consilierul juridic are, prin acțiunea sa, un rol activ în spălarea banilor). Secretul profesional al avocaților nu este intangibil. Acesta trebuie pus în balanță cu lupta statelor membre împotriva spălării banilor rezultate din activități ilicite susceptibile de a servi la finanțarea unor activități infracționale. Directivele europene se înscriu în acest sens. Totodată, chiar dacă orice avocat implicat într-o operațiune de spălare a banilor ar fi pasibil de sancțiuni penale, aceasta nu invalidează alegerea de a adăuga dispoziții represive la un mecanism preventiv prin natura sa. În cele din urmă, două elemente sunt decisive în evaluarea proporționalității ingerinței litigioase. Este vorba de faptul că avocații nu sunt supuși obligației de a raporta operațiunile suspecte decât în două cazuri. În primul rând, atunci când, în cadrul activității lor profesionale, ei participă în numele sau în contul clientului lor la tranzacții financiare sau imobiliare sau acționează în calitate de fidejusor. În al doilea rând, atunci când, tot în contextul activităților lor profesionale, ei își asistă clientul la pregătirea sau la executarea tranzacțiilor privind șase tipuri de operațiuni definite*. Prin urmare, obligația de a raporta operațiunile suspecte se aplică numai unor activități îndepărtate de misiunea de apărare încredințată avocaților, care constituie fundamentul secretului profesional atașat acestei profesii, similare cu cele exercitate de alți profesioniști supuși acestei cerințe. Este vorba apoi de faptul că legea stabilește un filtru de protecție al secretului profesional: avocații nu comunică declarațiile direct autorității administrative (Tracfin), ci, după caz, Președintelui ordinului avocaților de la Consiliul de Stat și Curtea de casație sau decanului baroului în cadrul căruia sunt înscriși. Astfel, împărtășit cu un profesionist supus nu doar acelorași reguli deontologice dar și ales de colegii săi pentru a asigura respectarea acestora, secretul profesional nu este alterat. Aceștia din urmă nu transmit către Tracfin declarația de raportare a unei operațiuni suspecte decât după ce s-au asigurat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de Codul monetar și financiar.

Așadar, pusă astfel în aplicare și având în vedere scopul legitim urmărit și importanța deosebită a acestuia într-o societate democratică, obligația de a raporta operațiunile suspecte nu afectează în mod disproporționat secretul profesional al avocaților.

Concluzia

: lipsa unei încălcări (unanimitate).

(A se vedea

Bosphorus Hava Yolları Turizm ve Ticaret Anonim Șirketi împotriva Irlandei

[GC], nr. 45036/98, 30 iunie 2005,

Nota de informare nr.

76

)

* Aceste operațiuni sunt: 1) cumpărarea și vânzarea de bunuri imobile sau fonduri de comerț; 2) gestionarea de fonduri, titluri sau alte active aparținând clientului; 3) deschiderea de conturi bancare, conturi de economii sau de titluri; 4) organizarea aporturilor necesare pentru crearea de societăți; 5) constituirea, gestionarea și conducerea societăților; 6) constituirea, gestionarea și conducerea de fonduri fiduciare de drept străin sau orice altă structură similară.

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a drepturilor omului

Redactat de către Grefă, acest rezumat nu angajează Curtea.

Apăsați aici pentru a accesa

Notele de informare privind jurisprudența Curții

©

Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013.

Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu își asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului (

http://hudoc.echr.coe.int

) sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiția fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menționat anterior și la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenționați să folosiți vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactați

[email protected]

.

©

Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2013

The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (

http://hudoc.echr.coe.int

) or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact

[email protected]

.

©

Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2013

Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (

http://hudoc.echr.coe.int

) où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante:

[email protected]

.