Thoma împotriva Ungariei

DECIZIE A SEGUNDEI SECȚIUNE DECIZIE nr. 45413/12 Mónica Anna THOMA împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 11 decembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 27 iunie 2012, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Mónica Anna Thoma, este un național maghiar, născut în 1970 și locuiește în Budapesta. Înainte de Curte, ea a fost reprezentată de dl D. Karsai, un avocat practicant în Budapesta. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează.

În 2008 reclamantul a luat un împrumut pe ipotecă în valoare de 64.451 franci elvețieni (CHF) dintr-o bancă comercială. Împrumutul a fost garantat cu o parcelă de terenuri. O modificare ulterioară la Legea nr. CXII din 1996 privind instituțiile de credit și întreprinderile financiare prevedea rambursarea anticipată a sumei forfetare a creditelor ipotecare în monedă străină la o rată de schimb preferențială. Scopul acestei legislații a fost să permită ca gospodăriile îndatorite în moneda străină să își reducă sarcinile financiare. În consecință, instituțiile financiare au fost obligate să aplice rata de schimb preferențială, mult mai mică de rata actuală a pieței, atunci când primesc rambursări anticipate, dar numai dacă împrumutul a fost garantat de o proprietate rezidențială.

După ce i-a garantat împrumutul cu o parcelă de terenuri, mai degrabă decât cu o proprietate rezidențială, reclamantul nu a fost eligibil pentru sistemul de rambursare anticipată. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, citit singur și coroborat cu art. 14 din Convenție, că excluderea ei de la sistemul de rambursare anticipată a fost discriminatorie și a privat-o de proprietatea ei. Pentru lipsa oricărei remedii împotriva presupuselor plângeri, ea a invocat, de asemenea, art. 13 din Convenție. Reclamantul s-a plâns că cei, al căror împrumut în monedă străină nu a fost garantat de o proprietate rezidențială, au fost excluși arbitrar prin lege de posibilitatea rambursării anticipate a împrumuturilor ipotecare la o rată preferențială.

Curtea observă că guvernul a pus în aplicare un sistem de salvare pentru cei a căror ipotecă a devenit prea grea și a aplicat o limitare a domeniului de aplicare al împrumuturilor în cauză. Reclamantul nu a calificat – pentru motivul obiectiv de a-și asigura împrumutul într-un mod care nu intră în categoria vizată de guvern – să participe la sistemul de salvare. Din acest motiv, Curtea consideră că reclamantul nu a avut o cerere care ar putea fi considerată o „poziție” în sensul articolului 1 prima teză din Protocolul nr. în conformitate cu dispozițiile Convenției, în sensul art. 35 § 3 și trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție.

În ceea ce privește art. 13 și 14, aceste dispoziții nu au existență independentă în circumstanțe, plângerile conexe sunt, de asemenea, incompatibile ratione materiae în conformitate cu dispozițiile Convenției, în sensul art. 35 § 3 și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 4 – având în vedere concluzia de mai sus a Curții privind art. 1 din Protocolul nr. 1. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.

SECOND SECTION

DECISION Application no. 45413/12 Mónika Anna THOMA against Hungary The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 11 December 2012 as a Committee composed of: Peer Lorenzen, President, András Sajó, Nebojša Vučinić, judges and Françoise Elens-Passos, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 27 June 2012, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Mónika Anna Thoma, is a Hungarian national, who was born in 1970 and lives in Budapest. Before the Court, she was represented by Mr D. Karsai, a lawyer practising in Budapest. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. In 2008 the applicant took a loan on mortgage in the amount of 64,451 Swiss francs (CHF) from a commercial bank.

The loan was secured by a plot of land. A subsequent amendment to Act no. CXII of 1996 on Credit Institutions and Financial Enterprises provided for the early lump-sum repayment of foreign currency mortgage loans at a preferential exchange rate. The purpose of this legislation was to enable such households as indebted in foreign currency to reduce their financial burdens. Accordingly, financial institutions were required to apply the preferential exchange rate, far below the current market rate, when receiving early repayments, but only if the loan was secured by a residential property. Having secured her loan by a plot of land, rather than a residential property, the applicant was not eligible for the early repayment scheme.

COMPLAINTS The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, read alone and in conjunction with Article 14 of the Convention, that her exclusion from the early repayment scheme was discriminatory and deprived her of her property. For want of any remedy against the alleged grievances, she also invoked Article 13 of the Convention. THE LAW The applicant complained that those, whose foreign currency loan had not been secured by a residential property, had been arbitrarily excluded by law from the possibility of early repayment of their mortgage loans at a preferential rate. As a consequence, having secured her loan by a plot of land, she had remained under the burden of high monthly loan instalments.

The Court observes that the Government have put in place a rescue scheme for those whose mortgage had become too burdensome and applied a limitation on the scope of the loans concerned. The applicant did not qualify – for the objective reason of having secured her loan in a way not falling within the category targeted by the Government – to participate in the rescue scheme. For this reason, the Court considers that the applicant did not have a claim which could be regarded as a “possession” within the meaning of the first sentence of Article 1 of Protocol No. 1. It follows that this part of the application is incompatible ratione materiae with the provisions of the Convention, within the meaning of Article 35 § 3 and must be rejected, pursuant to Article 35 § 4 of the Convention.

As regards Articles 13 and 14, these provisions having no independent existence in the circumstances, the related complaints are likewise incompatible ratione materiae with the provisions of the Convention, within the meaning of Article 35 § 3 and must be rejected, pursuant to Article 35 § 4 – in view of the Court’s above conclusion concerning Article 1 of Protocol No. 1. For these reasons, the Court unanimously Declares the application inadmissible. Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen Deputy Registrar President