- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 decembrie 2012
- Stat pârât
- RUS
Sazonov împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 42616/08 Vitaliy Petrovich SAZONOV împotriva Rusiei depusă la 24 iulie 2008 DECLARAREA FACTELOR FACTOLE Dl Vitaliy Petrovich Sazonov este un național rus, care s-a născut în 1972 și locuiește în Chernyakhovsk, regiunea Kaliningrad. El este reprezentat în fața Curții de către dl S. Tarasyuk, avocat practicant în Kaliningrad. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost condamnat în cadrul procedurii penale de furnizare de mită. Principala dovada împotriva lui obținută dintr-un experiment operativ realizat în conformitate cu secțiunea 6 din Legea privind activitățile de căutare operațională. În procesul său, reclamantul a susținut că infracția în cauză a fost comisă ca urmare a capcanei de către autoritățile.
Potrivit reclamantului, un martor cheie, dl K. care a fost convocat la instanță pentru a da dovezi și a apărut că a fost îndepărtat cu forță din sala de audiere de către poliție înainte de a putea depune mărturie. Hotărârea de primă instanță a fost hotărâtă de Curtea de District Leningrad din Kaliningrad la 11 iulie 2008. Acesta a fost susținut în apel de Curtea regională Kaliningrad la 23 decembrie 2008. Reclamantul plânge că a fost condamnat injust pentru o infracțiune invocată de poliție și că motivul său de capcană nu a fost examinat în mod corespunzător în cadrul procedurii interne, în încălcarea articolului 6 din Convenție. El plânge, de asemenea, că un martor de apărare, dl K, nu a fost examinat în cadrul audierii.
6 §§ 1 și 3 (d) din Convenție. Întrebări Tehnica sub acoperire folosită pentru a investiga infracțiunea în acest caz a constituit o capcană (a se vedea Ramanauskas c. Lituania ([GC], nr. 74420/01, § 51, CEDH 2008-...)? Înainte ca reclamantul să fie abordat de agentul sub acoperire (agentul de poliție, colaboratorul, informatorul sau o altă persoană care acționează pe instrucțiunile autorităților în operația secretă în cauză), autoritățile de investigare au deținut informații preliminare referitoare la intenția penală preexistentă a reclamantului? Această informație provine dintr-o sursă verificabilă neconectată cu persoanele implicate în operațiunea sub acoperire (a se vedea Vanyan c. Rusia , nr. 53203/99 , § 49, 15 decembrie 2005, și Khudobin c. Rusia , nr. 59696/00, § 134, ECHR 2006 XII (extracte))?
Agentul sub acoperire a exercitat o astfel de influență asupra reclamantului în ceea ce privește incitarea comisiei unei infracțiuni care altfel nu ar fi fost comise? A fost reclamantul supus unei presiuni, fie prin stimularea, persuaziunea, susținerea compasiunei sau altfel, din partea agentului sub acoperire pentru comiterea infracțiunii (a se vedea Malininas Lituania, nr. 10071/04, § 37, 1 iulie 2008, Vanyan , citat mai sus, §§ 11 și 49 și Ramanauskas , citat mai sus, § 67)? Autoritățile au avut motive bune de montare a operațiunii secrete (a se vedea Ramanauskas , citat mai sus, §§ 63 și 64 și Malinias , citat mai sus, § 36)? Ce alte activități de investigație au fost desfășurate în ceea ce privește reclamantul înaintea operației secrete?
Procedura de autorizare a operațiunii secrete era clară și previzibilă ( Vanyan , citat mai sus, §§ 46 și 47 și Khudobin , citată mai sus, § 135)? Decizia de autorizare a operațiunii se referă la informațiile referitoare la motivele și scopurile operației secrete planificate? Operația secretă a fost efectuată în acest caz sub rezerva controlului judiciar sau a altor supraveghere independente (a se vedea Milinienė c. Lituania , nr. 74355/01, § 39, 24 iunie 2008)? Reclamantul a oferit garanții procedurale adecvate care i-au permis depunerea unei plângeri cu privire la capcană în fața instanțelor naționale (a se vedea Ramanauskas , citat mai sus §§ 69-70)? A fost examinată problema capcanei într-o manieră adversară, minuțioasă și cuprinzătoare?
A fost toate informațiile relevante, în special în ceea ce privește suspiciunile presupuse cu privire la comportamentul anterior al reclamantului, pus deschis în fața instanței de judecată sau testat într-o manieră adversară (a se vedea V. v. Finlanda , §§ 76 et seq., și Malininas , § 36, ambele citate mai sus; și Bulfinsky v. România , nr. 28823/04, 1 iunie 2010)? Curții au avut acces la dosarul complet privind activitățile operaționale de căutare împotriva reclamantului înainte de operațiune secretă? Ce alt material a examinat instanța pentru a răspunde la motivul de capcană? 10. Instanțele au evaluat motivele pentru care operația a fost montată, amploarea implicarii poliției în infracțiuni și natura oricărei incitații sau presiuni la care reclamantul a fost supus?
Reclamantul a avut ocazia de a-și exprima cazul în fiecare dintre aceste puncte (a se vedea Ramanauskas, citat mai sus, § 71)? 11. Au fost agenții sub acoperire și alți martori care ar putea depune mărturie asupra chestiunilor de incitare auzite în instanță și examinate de către apărare (a se vedea Lüdi v. Elveția , 15 iunie 1992 § 49, Serie A nr. 238; Sequeira Portugal (dec.), nr. 73557/01, ECHR 2003-VI; Shannon v. Regatul Unit (dec.), nr. 67537/01, ECHR 2004-IV, Bulfinsky , § 45, citat mai sus; și Kuzmickaja v. Lituania (dec.), nr. 27968/03, 10 iunie 2008)? 12. Având în vedere cele de mai sus, reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzației penale împotriva lui, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție?
13. A fost reclamantul în măsură să examineze martorii împotriva lui și să obțină prezența martorilor în numele său în aceleași condiții ca martorii împotriva lui, conform art. 6 § 3 lit. (d) din Convenție? 14. Guvernul este solicitat să furnizeze o copie completă a dosarelor de judecată ale audierii de primă instanță.
FIRST SECTION
Application no. 42616/08 Vitaliy Petrovich SAZONOV against Russia lodged on 24 July 2008
STATEMENT OF FACTS
THE FACTS The applicant, Mr Vitaliy Petrovich Sazonov, is a Russian national, who was born in 1972 and lives in Chernyakhovsk, the Kaliningrad Region. He is represented before the Court by Mr S. Tarasyuk, a lawyer practising in Kaliningrad. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant has been convicted in criminal proceedings of bribe giving. The principal evidence against him derived from an operative experiment conducted in accordance with Section 6 of the Operational ‑ Search Activities Act. At his trial the applicant claimed that the offence in question was committed as a result of entrapment by the authorities.
He alleged the involvement of an agent provocateur . These objections were dismissed. According to the applicant, a key witness, Mr K. who was summoned to the court to give evidence and appeared there was forcefully removed from the hearing room by the police before he could testify. The first-instance judgment was held by the Leningradskiy District Court of Kaliningrad on 11 July 2008. It was upheld on appeal by the Kaliningrad Regional Court on 23 December 2008. COMPLAINTS The applicant complains that he had been unfairly convicted of a criminal offence incited by the police and that his plea of entrapment had not been properly examined in the domestic proceedings, in violation of Article 6 of the Convention.
He also complains that a defence witnesses, Mr K., have not been examined at the hearing. These complaints fall to be examined under Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention. QUESTIONS
Did the undercover technique used to investigate the offence in the present case amount to an entrapment (see Ramanauskas v. Lithuania ([GC], no. 74420/01, § 51, ECHR 2008-...)?
Before the applicant was approached by the undercover agent (the police agent, collaborator, informant or other person acting on the authorities’ instructions in the covert operation concerned), did the investigative authorities possess preliminary information concerning the applicant’s pre-existing criminal intent? Did this information come from a verifiable source unconnected with the individuals involved in the undercover operation (see Vanyan v. Russia , no. 53203/99, § 49, 15 December 2005, and Khudobin v. Russia , no. 59696/00, § 134, ECHR 2006 ‑ XII (extracts))?
Did the undercover agent exert such an influence on the applicant as to incite the commission of an offence that would otherwise not have been committed? Was the applicant subjected to any pressure, either through prompting, persuasion, pleading compassion or otherwise, on the part of the undercover agent to commit the offence (see Malininas v. Lithuania , no. 10071/04, § 37, 1 July 2008, Vanyan , cited above, §§ 11 and 49 and Ramanauskas , cited above, § 67)?
Did the authorities have good reasons for mounting the covert operation (see Ramanauskas , cited above, §§ 63 and 64, and Malininas , cited above, § 36)? What other investigative activities were carried out as regards the applicant prior to the covert operation?
Was the procedure authorising the covert operation clear and foreseeable ( Vanyan , cited above, §§ 46 and 47, and Khudobin , cited above, § 135)? Did the decision authorising it refer to the information as to the reasons for and purposes of the planned covert operation?
Was the covert operation carried out in the present case subject to any judicial control or other independent supervision (see Milinienė v. Lithuania , no. 74355/01, § 39, 24 June 2008)?
Was the applicant afforded adequate procedural safeguards enabling him to raise a complaint about entrapment before the national courts (see Ramanauskas , cited above, §§ 69-70)?
Was the issue of entrapment examined in an adversarial, thorough and comprehensive manner? Was all relevant information, particularly regarding the purported suspicions about the applicant’s previous conduct, put openly before the trial court or tested in an adversarial manner (see V. v. Finland , §§ 76 et seq., and Malininas , § 36, both cited above; and Bulfinsky v. Romania , no. 28823/04, 1 June 2010)?
Did the courts have access to the full file relating to the operational ‑ search activities against the applicant prior to the covert operation? What other material did the courts examine to answer the plea of entrapment?
Did the courts assess the reasons why the operation had been mounted, the extent of the police’s involvement in the offence and the nature of any incitement or pressure to which the applicant had been subjected? Was the applicant given an opportunity to state his case on each of these points (see Ramanauskas , cited above, § 71)?
Were the undercover agents and other witnesses who could testify on the issue of incitement heard in court and cross-examined by the defence (see Lüdi v. Switzerland , 15 June 1992, § 49, Series A no. 238; Sequeira v. Portugal (dec.), no. 73557/01, ECHR 2003-VI; Shannon v. the United Kingdom (dec.), no. 67537/01, ECHR 2004-IV, Bulfinsky , § 45, cited above; and Kuzmickaja v. Lithuania (dec.), no. 27968/03, 10 June 2008)?
Having regard to the above, did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charge against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?
Was the applicant able to examine witnesses against him and to obtain the attendance of witnesses on his behalf under the same conditions as witnesses against him, as required by Article 6 § 3 (d) of the Convention?
The Government are requested to provide a full copy of the court records of the first-instance hearing.