POPESCU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
POPESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
Decizia nr. 56336/10 Adrian POPESU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 12 februarie 2013 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 13 septembrie 2010, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Adrian Popescu, este un național român, care s-a născut în 1981 și este în prezent reținut în închisoarea Jilava. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Carmen Boghina, avocat practicant la București. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Catrinel Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3 și 6 § 1 din Convenție cu privire la condițiile de detenție și la presupusa lipsă de echitate a procedurii penale împotriva lui. La 19 octombrie 2012 și 28 noiembrie 2012, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi de către Guvern să-i plătească 5,250 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data plății, și vor fi libere de orice impozite care pot fi imputabile reclamantului. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct al grefierului