CASE OF X AND OTHERS v. AUSTRIA - [Romanian Translation] legal summary by the COE Human Rights Trust Fund

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea referințele cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul acestui document.

© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.

© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.

Notă informativă cu privire la jurisprudența Curții Nr. 159

februarie 2013

X și alții v. Austria [ GC ] - 19010/07

Hotărâre 19.2.2013 [ GC ]

Articolul 14

Discriminare

Imposibilitatea adoptării de către al doilea părinte într-un cuplu de același sex:

încălcare

În fapt

- prima și a treia dintre reclamanți sunt două femei care trăiesc într-o relație homosexuală stabilă. Al doilea reclamant este fiul minor al celei de-a treia reclamante. El s-a născut în afara căsătoriei. Tatăl său a recunoscut paternitatea, dar a treia reclamantă a avut custodie unică. Prima reclamantă a dorit să-l adopte pe al doilea reclamant, în scopul de a crea o relație juridică între ei, fără ruperea relației copil cu mama sa și un acord de adopție a fost încheiat în acest scop. Cu toate acestea, instanțele naționale au refuzat să valideze acordul după ce au constatat că, în temeiul legislației interne, adoptarea de către o persoană are ca efect ruperea relației cu părintele biologic de același sex, astfel încât adoptarea băiatului de către prima reclamantă ar rupe relația sa cu mama sa, al treia reclamantă, și nu cu tatăl său.

În drept

- Articolul 14 coroborat cu articolul 8

(a) Aplicabilitate-relația dintre cei trei reclamanți reprezintă "viață de familie" în sensul articolului 8. Articolul 14, coroborat cu articolul 8, este, prin urmare, aplicabil.

(b)

Comparația cu un cuplu în care unul dintre soți dorește să adopte copilul celuilalt soț

- Curtea nu a văzut niciun motiv pentru a se abate de la constatările sale în

Gas și Dubois împotriva Franței

și a conchis că prima și a treia reclamantă, în cazul de față nu sunt într-o situație similară relevantă cu un cuplu căsătorit.

Concluzie

: nicio încălcare (în unanimitate).

(c)

Comparația cu un cuplu necăsătorit de persoane de sexe diferite în care unul dintre parteneri dorește să adopte copilul celuilalt partener

- Curtea a acceptat că reclamanții sunt într-o situație similară relevantă cu un cuplu necăsătorit de persoane de sexe diferite în care unul dintre parteneri dorește să adopte copilul celuilalt partener. Guvernul nu a susținut că ar exista un statut juridic special care să distingă un cuplu heterosexual necăsătorit de un cuplu de același sex și a recunoscut că cuplurile de același sex ar putea fi, în principiu, potrivite (sau nepotrivite) pentru adopție, inclusiv adopția de către al doilea părinte, ca și cuplurile de sexe diferite. Legislația austriacă permite adoptarea de către al părinte dintr-un cuplu necăsătorit de sexe diferite. În schimb, adopția de către al doilea părinte dintr-un cuplu de persoane de același sex nu este posibilă din punct de vedere legal. Reglementările relevante din Codul civil prevăd că orice persoană care a adoptat înlocuiește părintele biologic de același sex. Cum prima reclamantă este o femeie, adopția copilului partenerei ei ar putea rupe doar relația legală a copilului cu mama lui. Adopția, prin urmare, nu ar putea servi pentru a crea o relație părinte - copil între prima reclamantă și copil, în plus față de relația sa cu mama sa.

Curtea nu a fost convinsă de argumentul Guvernului conform căruia cererea de adopție a reclamantelor nu ar fi fost refuzată pe motive ce nu au legătură cu orientarea lor sexuală și că, prin urmare, reclamantele au cerut Curții să efectueze un control abstract al legii. Instanțele naționale au făcut clar faptul că o adopție care să producă efectul dorit de către reclamante era imposibilă în temeiul Codului civil. Ele nu au efectuat nicio anchetă cu privire la circumstanțele cauzei. În special, acestea nu au abordat problema dacă au existat motive imperative pentru refuzul tatălui copilului de a consimți la adopție. În schimb, Curtea regională a subliniat că noțiunea de "părinți" în dreptul familiei austriac înseamnă două persoane de sex opus și a subliniat interesul copilului în menținerea contactului cu ambii părinți.

Având în vedere că imposibilitatea juridică a adopției a fost în mod constant în centrul considerentelor lor, instanțele judecătorești naționale au fost împiedicate să examineze, în mod semnificativ, dacă adopția ar fi în interesul copilului. În schimb, în cazul unui cuplu necăsătorit de sexe diferite, ar fi fost necesar să se examineze această problemă. Reclamantele au fost astfel afectate în mod direct de situația juridică de care s-au plâns și solicitarea de adopție a avut ca scop obținerea recunoașterii juridice a vieții de familie de care s-au bucurat, toți trei putând pretinde a fi victime ale presupusei încălcări.

Diferența de tratament între prima și a treia reclamantă și un cuplu necăsătorit de sexe diferite în care unul dintre parteneri a încercat să adopte copilul celuilalt partener a fost bazată pe orientarea lor sexuală. Cauza se distinge, astfel, de

Gas și Dubois

, în care Curtea a constatat că nu a existat nicio diferență de tratament bazată pe orientarea sexuală dintre un cuplu necăsătorit de sexe diferite și un cuplu de același sex deoarece, în temeiul dreptului francez, adoptarea de către al doilea părinte nu este permisă niciunuia dintre acestea.

Nu există nicio obligație în conformitate cu articolul 8 de a extinde dreptul la adopție la al doilea părinte pentru cuplurile necăsătorite. Cu toate acestea, având în vedere că legislația națională a permis adoptarea de către al doilea părinte în cuplurile necăsătorite de sexe diferite, Curtea trebuie să examineze dacă refuzarea acestui drept cuplurilor necăsătorite de același sex a urmărit un scop legitim și a fost proporțională cu scopul acesta.

Instanțele judecătorești naționale și Guvernul au susținut că adoptarea legii austriece a avut drept scop recrearea circumstanțelor familiei biologice. Protecția familiei, în sensul tradițional, este, în principiu, un motiv legitim care ar putea justifica o diferență de tratament. Același lucru este valabil pentru protejarea intereselor copilului. Cu toate acestea, în cazul în care are loc o diferențiere de tratament bazată pe sex sau orientare sexuală, Guvernul trebuie să arate că diferența de tratament este necesară pentru a atinge scopul urmărit. Guvernul nu a prezentat nicio dovadă pentru a demonstra că ar fi în detrimentul unui copil să fie crescut de un cuplu de același sex sau de a avea două mame și doi tați. Mai mult decât atât, în conformitate cu legislația internă, ​​adoptarea de către o singură persoană, inclusiv un homosexual, este posibilă. În cazul în care el sau ea are un partener înregistrat, acesta din urmă trebuie să consimtă la adopție. Prin urmare, legiuitorul a acceptat că un copil ar putea să crească într-o familie bazată pe un cuplu de același sex și că acest lucru nu ar fi în detrimentul copilului. Este demn de luat în considerare și argumentul reclamantelor potrivit căruia există familii

de facto

bazate pe un cuplu de același sex, dar cărora li se refuză posibilitatea de a obține recunoaștere și protecție juridică. Aceste considerații aruncă îndoieli considerabile cu privire la proporționalitatea interdicției absolute a adopției de către al doilea părinte în cuplurile de același sex.

Guvernul a susținut în continuare că nu există un consens între statele europene în ceea ce privește adoptarea de către al doilea părinte în cuplurile de același sex și că, prin urmare, statul are o marjă largă de apreciere pentru a reglementa această problemă. Cu toate acestea, problema în fața Curții nu a fost problema generală a accesului cuplurilor de același sex la adopția de către al doilea părinte, ci diferența de tratament între cuplurile necăsătorite de sex diferit și cuplurile de același sex în ceea ce privește astfel de adopții. Prin urmare, cele numai zece state membre ale Consiliului Europei, care permit adopția de către al doilea părinte în cuplurile necăsătorite, ar putea fi considerate ca bază de comparație. În cadrul acestui grup, șase state tratează cuplurile heterosexuale și cuplurile de același sex în același mod, în timp ce patru adoptă aceeași poziție ca și Austria. Dimensiunea redusă a acestui grup nu permite să se tragă concluzii cu privire la un posibil consens între statele europene.

Cazul de față nu se referă la aspectul dacă adopția ar fi trebuit să fie admisă sau nu, ci la faptul dacă reclamantele au fost discriminate din cauza faptului că instanțele nu au avut nicio ocazie de a examina în mod semnificativ dacă adopția ar fi fost în interesul celui de-al doilea reclamant, având în vedere că era, în orice caz, imposibilă din punct de vedere legal.

Guvernul nu a reușit să ofere motive convingătoare pentru a demonstra că excluderea posibilității adopției de către al doilea părinte dintr-un cuplu de același sex, permițând, în același timp, adopția de către cel de-al doilea părinte într-un cuplu necăsătorit de sexe diferite, era necesară pentru protecția familiei, în sensul tradițional, sau pentru protecția interesului superior al copilului. Prin urmare, distincția a fost discriminatorie.

Concluzie :

încălcare

( zece voturi pentru și șapte ) .

Articolul 41 : 10.000 Euro în solidar cu titlu de prejudiciu moral.

(A se vedea,

Gas și Dubois împotriva Franței

, nr. 25951/07, 15 martie 2012, Notă informativă nr. 150 )

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de către Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.

Apăsați aici pentru a accesa

Notele de informare privind jurisprudența Curții

©

Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013.

Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu își asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului (

http://hudoc.echr.coe.int

) sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiția fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menționat anterior și la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenționați să folosiți vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactați

[email protected]

.

©

Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2013

The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (

http://hudoc.echr.coe.int

) or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact

[email protected]

.

©

Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2013

Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (

http://hudoc.echr.coe.int

) où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante:

[email protected]

.