CtEDO 08.04.2013 Auto

ILGAR MAMMADOV v. AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
08.04.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ILGAR MAMMADOV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Primă cerere nr. 15172/13 Ilgar MAMMADOV împotriva Azerbaidjanului depusă la 25 februarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ilgar Mammadov, este un național azerigian, născut în 1970 și locuiește în Baku. El este reprezentat în fața Curții de către dl Ağayev, un avocat care practică în Azerbaidjan. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost implicat în diverse organizații politice și organizații locale și internaționale neguvernamentale de câțiva ani. În 2008 a devenit unul dintre fondatorii Mișcării Civice Alternative Republicane („REAL”) și în 2012 a fost ales președintele său. El este directorul școlii de studii politice Baku, care face parte din rețeaua școlilor de studii politice afiliate la Consiliul Europei. El a deținut această poziție de câțiva ani. Înainte de evenimentele descrise mai jos, reclamantul se gândea să fie candidat în alegerile prezidențiale viitoare din noiembrie 2013. Evenimentele Ismayilli din ianuarie 2013. La 23 ianuarie 2013 au izbucnit revoltele în orașul Ismayilli, situat la nord-vest de Baku. Potrivit rapoartelor de presă care citeau rezidenții locali, revoltele au fost explotate de un incident care a implicat V.A., fiul ministrului muncii și nepotului șefului Autorității Executive din districtul Ismayilli („IDEA”). Auzind de acest incident, sute (poate mii) de rezidenți locali au luat pe stradă și au distrus o serie de unități comerciale (inclusiv un hotel numit Chirag) și alte proprietăți din Ismayilli au crezut că sunt deținute de familia V.A... La 24 ianuarie 2013, Ministerul Afacerilor Interne și Procuratura Generală a emis o declarație de presă comună, care a pus vina pentru răzbunarea E.S., un manager hotelier și rudele sale E.M., care se presupunea că erau beți și care, s-a afirmat, au comis acte de hooliganism prin dăunarea proprietății rezidenților locali și a provocat revolte. Între timp, șeful IDEA, unchiul V.A., a negat public că Chirag Hotel a aparținut familiei sale. Rolul reclamantului în evenimentele Ismayilli La 24 ianuarie 2013, reclamantul a călătorit la Ismayilli pentru a obține un cont de primă mână a evenimentelor. La 25 ianuarie 2013, el a descris impresiile sale din această călătorie pe blog-ul său, menționând că au existat peste 500 de ofițeri de poliție reuniți în jurul biroului IDEA. El și-a exprimat convingerea că motivul de bază al revoltei a fost tensiunea cauzată de corupția și abuzul de putere de către funcționarii publici ai regiunii, și a opinionat că nemulțumirea populară a fost justă și că responsabilitatea pentru situația este pe umerii președintelui. El solicită guvernului să ia măsuri politice pentru a remedia această problemă politică. La 28 ianuarie 2013, reclamantul a postat mai multe informații pe blog-ul său cu privire la evenimente, citand site-urile oficiale ale Ministerului Culturii și Turismului și Ministerului Impozitelor și publicarea screenshots a acestor site-uri. În special, el a remarcat că, în conformitate cu aceste surse și informații postate pe contul Facebook V.A., Chirag Hotel a fost deținut de V.A. Acest lucru contrazice direct negarea anterioară de către șeful IDEA. Informațiile citate de reclamant au fost eliminate din site-urile Guvernului de mai sus și pagina de Facebook V.A. în termen de o oră de la reclamantul publicând intrarea sa blog. Cu toate acestea, intrarea în sine a fost mult citată în mass-media. La 29 ianuarie 2013, Biroul Procurorului General și Ministerul Afacerilor Interne au emis o nouă declarație de presă comună privind evenimentele din Ismayilli. Potrivit acestei declarații, la 24 ianuarie 2013, reclamantul și dl Tofiq Yaqublu, vicepreședintele Partidului Musavat, au vizitat Ismayilli și au făcut apeluri către rezidenții locali care vizează perturbarea ordinului social și politic, cum ar fi apelurile de rezistență la poliție, nu pentru a asculta oficiali și pentru a bloca drumurile. Acesta a afirmat: „Acțiunile ilegale calculate pentru a inflama situația din țară vor fi investigate pe deplin și pe deplin și supuse unei evaluări juridice”. Arestarea și detenția reclamantului În aceeași dată, 29 ianuarie 2013, reclamantul a primit un apel telefonic de la Departamentul Crimelor Serioase al Procurorului General și a fost invitat oral să vină la Departamentul pentru interogare ca martor. Deși acest lucru nu constituie o convocare oficială, reclamantul a mers la Procuratura Generală și, după interviul încheiat, a plecat și s-a întors acasă. În seara din 3 februarie 2013 reclamantul a primit un alt apel telefonic și a fost solicitat să vină pentru mai multe întrebări. Dimineața din 4 februarie 2013 reclamantul a apărut voluntar la Procuratura Generală. Întrebarea s-a încheiat la 11:10 a.m., dar reclamantul nu a fost autorizat să părăsească clădirea. De la 12:50 p.m. la 1:10 p.m. el a fost interogat din nou și nu a fost permis să plece după ce interogatoriul s-a încheiat. La ora 3:25, după sosirea avocatului său de apărare, reclamantul a fost acuzat de infracțiuni penale în temeiul articolelor 233 (organizarea sau participarea activă la acțiuni care cauzează încălcarea ordinului public) și 315.2 (rezistarea sau violența împotriva funcționarilor publici, care prezintă o amenințare pentru viața sau sănătatea lor) a Codului penal. După aceasta, el a fost încă o dată interogat, în calitate de acuzat. La ora 18:00, reclamantul a fost dus la Tribunalul de District Nasimi. În acest moment, atât șeful Departamentului Crimelor Serioase, cât și Procurorul General Adjunct au depus cereri la Tribunalul de District Nasimi cerându-i să ordone în custodie recomandarea reclamantului. Audierea a început la ora 19:00. în prezența reclamantului, avocaților săi, a unui membru al echipei de anchetă și a unuia dintre procurorii care lucrează în Departamentul Crimelor Severe al Procurorului General. Procurorul nu a depus dosarul sau înregistrările interogherii reclamantului în instanță; de aceea, acest document nu a fost reexaminat de către instanță înainte sau în timpul audierii. Prin decizia din 4 februarie 2013, Curtea de District Nasim a ordonat retragerea reclamantului pentru o perioadă de două luni. Acesta a remarcat faptul că detenția sa era necesară având în vedere gravitatea infracțiunilor pe care le-a fost acuzat și riscul ca acesta să se absoargă de la anchetă sau să perturbeze ancheta prin influențarea ilegală a altor persoane implicate în procedurile penale. La 5 februarie 2013, reclamantul a depus o plângere la Curtea de District Nasim, susținând că a fost ilegal privat de libertate în timpul perioadei de 11:10 până la 19:00 la 4 februarie 2013. Prezenta plângere a fost respinsă la 22 februarie 2013. La 6 februarie 2013, reclamantul a depus un recurs împotriva ordinului de detenție din 4 februarie 2013. El s-a plâns că, deși textul ordinului de detenție a declarat că instanța a reexaminat (între altele) „probe preliminare” colectate de către procuror, nici o probă sau orice altă informație care să dea naștere unei suspiciuni rezonabile de faptul că reclamantul a comis o infracțiune penală a fost prezentată de pronunțare de către instanța de primă instanță și că instanța a emis ordinul numai pe baza deciziei de acuzare a reclamantului cu infracțiunile penale și cererea urmăririi de a ordona retragerea sa în custodie, fără a verifica independent dacă există o suspiciune rezonabilă împotriva acestuia. În plus, el s-a plâns că instanța nu a furnizat motive relevante și suficiente pentru justificarea deținerii sale prin constatarea că ar putea să absoarbe din anchetă sau să încerce să obstrucționeze procedurile. În aceeași dată, reclamantul a prezentat observațiilor Curții de District Nasim în audierea instanței din 4 februarie 2013, care urmează să fie incluse în dosar. Observațiile se referă în principal la incapacitatea sau refuzul procurorului de a răspunde la întrebările apărării formulate în cursul audierii orale cu privire la incapacitatea procurorului de a produce dovezi asupra cărora suspiciunile sale împotriva reclamantului au fost bazate sau de a identifica circumstanțele specifice care au condus urmărirea să creadă că, dacă reclamantul a fost eliberat, ar încalca sau ar obstrucționa procedura. Audierea Curții de Apel a fost programată la 8 februarie 2013. Ședința a fost întârziată pentru mai multe ore, datorită nerespectării observațiilor reclamantului cu privire la procesul-verbal al audierii, precum și includerea acestora în documentele referitoare la detenția anterioară a reclamantului, care au fost transmise Curții de Apel la Curtea de Apel de la Baku. În timpul întârzierii, Curtea de District Nasim a luat o decizie care a refuzat să integreze observațiile reclamantului în procesul-verbal al audierii. La 8 februarie 2013, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului și a susținut ordinul de detenție al Curții de District Nasim din 4 februarie 2013. Potrivit reclamantului, ca la ședința din prima instanță, documentele de procedură ale urmăririi nu au fost puse la dispoziția instanței în cadrul audierii de apel. În conformitate cu art. 5 §§ § 1 și 2 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost ilicit și arbitrar privat de libertate în timpul perioadei de 11:10 până la 19:00 la 4 februarie 2013, și că nu a fost informat cu privire la motivele arestării sale în perioada respectivă. Reclamantul plânge, în temeiul articolului 5 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ și al articolului 3 din Convenție, că a fost reținut în ciuda absenței unei „suspectări rezonabile” că a comis o infracțiune penală. El se plânge, în continuare, că, după ce a ordonat detenția anterioară, instanța internă nu a verificat dacă existau astfel de „crezuri rezonabile”, a încălcat o serie de norme procedurale interne și nu a furnizat motive relevante și suficiente care să justifice necesitatea detenției sale în așteptarea procesului. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că Curtea de Apel a reușit să corecteze greșelile comise de instanța de primă instanță și nu a evaluat în mod corespunzător argumentele exprimate în recurs. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Convenție că declarația de presă comună a Oficiului Procurorului General și a Ministerului Afacerilor Interne făcută la 29 ianuarie 2013 a încălcat dreptul său la presunția de nevinovăție. În baza articolelor 13 și 14 din Convenție, coroborat cu plângerile sale în temeiul articolelor 5 și 6 din Convenție, reclamantul se plânge că nu au existat remedii eficace împotriva presupuselor încălcări și că a fost discriminat din motive politice. În baza articolului 18 din Convenție, reclamantul se plânge că drepturile sale ale convenției au fost restricționate în alte scopuri decât cele prevăzute în Convenție: în special, restricțiile au intenția de a-l „recupera” ca critic al Guvernului și ca adversar potențial grav în alegerile prezidențiale viitoare, precum și de a descuraja pe alții de a critica guvernul. Întrebarea părților în perioada cuprinsă între 11:10 și 19:00 la 4 februarie 2013, reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? Părțile sunt invitate să prezinte copii ale tuturor documentelor referitoare la interogarea reclamantului și la alte măsuri procedurale luate în acea zi. Reclamantul a fost informat cu promptitudine despre motivele arestării sale și de orice acuzații împotriva acestuia, astfel cum se prevede la art. 5 § 2 din Convenție? Privarea libertății reclamantului prin impunerea unei ordine de detenție preventivă respectă cerințele articolului 5 §§ §§ §§ §§ și 3 din Convenție? În special, a fost reținut „pe suspiciunile rezonabile de a fi comis o infracțiune”? Ce document a fost examinat de către instanțe pentru a verifica dacă există astfel de suspiciuni rezonabile? Au fost respectate cerințele articolului 5 § 3 de către instanțele interne atunci când a ordonat recluderea reclamantului în custodie? Procedura prin care reclamantul a încercat să pună în pericol legalitatea detenției sale preliminare în conformitate cu art. 5 § 4 din Convenție? Presupunerea de nevinovăție, garantată de art. 6 § 2 din Convenție, a fost respectată în acest caz? Părțile sunt solicitate să prezinte textele originale complete ale declarațiilor de presă comune ale Oficiului Procurorului General și Ministerului Afacerilor Interne din 24 și 29 ianuarie 2013. Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale din Convenția, astfel cum este prevăzut la art. 13 din Convenția? Reclamantul a suferit discriminări în exercitarea drepturilor convenției sale din motivele avizelor sale politice, în contravenție cu art. 14 din Convenția, citit în coroborat cu celelalte articole invocate de solicitant? Restricțiile impuse de stat în acest caz, presupus în conformitate cu art. 5 din Convenție, au fost aplicate în alte scopuri decât cele prevăzute de această dispoziție, în contravenție cu art. 18 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

3 cauze
Sursă