AFFAIRE GURGUCHIANI CONTRE L'ESPAGNE

Cea de-a 1175-a reuniune precum 3 iulie 2013 Anexa 8 (Punctul H46-1) Rezoluția CM/ResDH(2013)135 Gurguchiani împotriva Spaniei Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Cercetarea nr. 16012/06, Hotărârea din 15 decembrie 2009, definitivă la 15 martie 2010) (adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 iulie 2013, cu ocazia celei de-a 1175-a ședințe a Delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată; reamintind obligația statului pârât în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012) 626 ; cu asigurarea faptului că au fost adoptate toate măsurile impuse prin art. 46 alineatul (1), DECLARĂ că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE DECIDE DESPRE INVESTIGARE. În cazul în care o persoană a fost acuzată de o încălcare a principiului de legalitate a actelor cu putere de lege și a pedepselor din cauza faptului că reclamantul a fost condamnat la 6 aprilie 2004 pentru o pedeapsă mai mare decât cea pe care a comis-o în momentul în care a comis infracțiunea de care a fost condamnat (violarea articolului 7). În ianuarie 2003, reclamantul, un resortisant georgian cu reședința ilegală în Spania, a fost condamnat la 18 luni de închisoare pentru tentativă de furt. În urma acestei condamnări, Hotărârea de Poliție a solicitat judecătorului să execute pedeapsa cu închisoarea să deporteze reclamantul în temeiul articolului 89 din Codul penal. Această dispoziție prevedea posibilitatea instanței de a înlocui o pedeapsă cu închisoarea mai mică de șase ani aplicată unui străin rezident ilegal în Spania prin expulzarea acestuia de pe teritoriul național și interzicerea returnării acestuia pentru o perioadă de trei până la zece ani. Judecătorul sesizat cu cauza a decis să nu autorizeze expulzarea reclamantului, considerând că este mai adecvat să execute pedeapsa cu închisoarea. Cu toate acestea, expulzarea reclamantului și interzicerea teritoriului spaniol pe o perioadă de zece ani a fost autorizată prin decizia din 6/04/2004 pronunțată de Audiencia provincial de Barcelona, în aplicarea unei noi redactări a articolului 89 din Codul Penal în vigoare de la 1/10/2003. Potrivit noii versiuni, o pedeapsă cu închisoarea mai mică de șase ani aplicată unui străin cu reședința ilegală în Spania trebuia înlocuită cu expulzarea condamnatului, cu excepția cazurilor excepționale. MĂSURI INDIVIDUALE - Situația reclamantului: Nici înlocuirea pedepsei principale în expulzare, nici decizia administrativă de expulzare, nu au putut fi executate, deoarece reclamantul a plecat fără a lăsa o adresă. Din cauza faptului că pedeapsa a fost executată, calculul pentru cei 10 ani de interdicție de întoarcere pe teritoriul spaniol nu a putut fi declanșat. Termenul de prescripție a pedepsei este de cinci ani de la data la care hotărârea a devenit definitivă, în ceea ce privește o cauză. La data acestei scrisori, reclamantul poate, prin urmare, să se întoarcă în Spania și să pună în aplicare prescrierea pedepsei impuse (ar putea, prin urmare, să se opună sau să conteste orice măsură de executare a pedepsei). Prescrierea pedepsei este cauza dispariției răspunderii penale (art. 130 din Codul penal spaniol). - S-a efectuat o difuzare cât mai largă a hotărârii ca mijloc de despăgubire morală a daunelor. Satisfacție echitabilă: Hotărârea condamnă statul să plătească 5 La data de 29.8.2011 și la data de 12.09.11. Interesele de întârziere (292,64 EUR) au fost înregistrate și puse la dispoziția reclamantului la 21 februarie 2012. În opinia Spaniei, nu este necesar să se adopte alte măsuri individuale, având în vedere că toate efectele deciziei cu încălcarea CEDO au fost remediate. (i) Trebuie menționat că încălcarea în prezenta cauză este rezultatul interpretării unei autorități judiciare care a fost considerată contrară Convenției de către Curtea EDH și constituie un caz izolat. După pronunțarea hotărârii Curții, această interpretare de către instanțele interne nu ar trebui să mai fie posibilă (a se vedea, printre altele, art. 10.2 din Constituția spaniolă, potrivit căruia standardele privind drepturile fundamentale și libertățile recunoscute de Constituție vor fi interpretate în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu tratatele și acordurile internaționale referitoare la aceleași aspecte ratificate de către Spania. - Cadru normativ. Constituția spaniolă (art. 25), la fel ca Codul penal, interzice aplicarea retroactivă a infracțiunilor, a infracțiunilor și a pedepselor și prevede aplicarea retroactivă a legii penale celei mai favorabile (art. 2). Prin urmare, nu este necesar să se facă reforme legislative. - Difuzarea hotărârii. După cum s-a demonstrat la Secretariat, această hotărâre a făcut obiectul celei mai largi difuzări posibile, prin intermediul traducerii sale în limba spaniolă, al trimiterii sale la un număr mare de instanțe judiciare și al publicării sale în Buletinul Ministerului Justiției din Spania. Consiliul General al Competenței Judiciare a instituit un mecanism foarte eficient pentru a ajunge la o difuzare maximă a celor mai importante hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului. Este vorba despre un grup de judecători specializați în cooperare juridică internațională și aflați pe întreg teritoriul național, care transmit fără întârziere organelor judiciare din localitățile lor cele mai importante hotărâri ale Curții EDH, astfel încât să se evite încălcările ulterioare. S-a solicitat ca această hotărâre să fie difuzată prin intermediul acestui mecanism. (ii) Considerație generală cu privire la redeschiderea procedurilor penale: Începând cu doctrina TC (ATC 245/1991 din 16 decembrie) și în așteptarea unei modificări legislative care să permită instituirea unui mecanism legislativ specific, Camera de Afaceri Penale a TS poate admite, în cazuri specifice, acțiuni în curs de revizuire a hotărârilor devenite definitive la penalitate din cauza existenței unei hotărâri a Curții EDH care constată încălcarea CEDO. Astfel a fost recunoscută de Curtea a Uniunii Europene în decizia sa privind admisibilitatea în cauza Prado Bugallo împotriva Spaniei (solicitarea 43717/10, decizia din 30.03.2010, punctul 23). Tribunalul Suprem a semnalat în decizia sa din 29.4.2004 și pe baza hotărârii 245/1991 a TC și a recomandării Comitetului miniștrilor din 19.1.2000, că Camera de Afaceri Interne nu poate rămâne străină unei declarații cuprinse într-o hotărâre a Curții E protecția drepturilor fundamentale revine în cele din urmă TC, dar este vorba și despre o datorie pentru tribunele ordinare, astfel încât declarația Curții EDH cu privire la o încălcare a convenției care a condus la o încălcare a unui drept fundamental trebuie examinată de instanțele spaniole ordinare, pentru a evita o vătămare actuală a acestui drept sau a oricărui alt drept de același tip, ca urmare a încălcării declarate anterior Începând cu această premiză, TS raportează posibilitatea de a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , (adică, o interpretare care favorizează cea mai largă protecție a drepturilor reclamantului) lista de motive sau de situații pe care le permite introducerea acțiunii de revizuire (art. 954.4 LECr, Codul de procedură Penale), considerând o hotărâre a Curții EDH ca fiind un fapt nou. În aceeași decizie TS, pentru a putea solicita revizuirea, se referă nu numai la fapte noi care scot în evidență nevinovăția condamnatului, ci și la fapte care demonstrează o nedreptate în hotărârea de condamnare (ca în cazul de față). Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că toate hotărârile Curții a Uniunii Europene pot fi considerate în mod automat un argument suficient pentru a se putea ajunge la o revizuire. Acțiunea de revizuire are un caracter extraordinar și excepțional, o aplicare restrictivă și de o formalitate riguroasă, acceptată numai în cele patru cazuri stabilite la art. 954.4 LECr (Codul de procedură penală), astfel cum a fost interpretat de Tribunalul Suprem și de Tribunalul Constituțional. Luarea în considerare a unei hotărâri a Curții EDH ca fapt nou care ar putea fi considerat în cadrul unei acțiuni de revizuire se bazează în special pe natura dreptului fundamental încălcat și pe persistența efectelor încălcării.L Această traducere nu a fost realizată de un traducător autorizat.

1175e réunion – 3 juillet 2013

Annexe 8

(Point H46-1)

Résolution CM/ResDH(2013)135

Gurguchiani contre Espagne

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

(Requête n

o

16012/06, arrêt du 15 décembre 2009, définitif le 15 mars 2010)

(adoptée par le Comité des Ministres le 3 juillet 2013,

lors de la 1175e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée ;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

;

et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2012)626

) ;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées,

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

BILAN D’ACTION

[1]

AFFAIRE

: GURGUCHIANI contre l’Espagne

REQUETE

Nº

: 16012/2006

DATE DE L’ARRET

: 15/12/2009

DATE DE MISE A EXECUTION DE L’ARRET

: 15/03/2010

CIRCONSTANCES DE L’AFFAIRE

L’affaire concerne une atteinte au principe de la légalité des délits et des peines en raison du fait que le requérant s’est vu infliger le 6 avril 2004 une peine plus lourde que celle qu’il encourait au moment où il a commis l’infraction dont il a été reconnu coupable (violation de l’article 7).

Le requérant, un ressortissant géorgien résidant illégalement en Espagne, a été condamné en janvier 2003 à une peine de dix-huit mois de prison pour une tentative de vol. Suite à cette condamnation, la Direction de la police a demandé au juge de l’exécution des peines de procéder à l’expulsion du requérant en vertu de l’article 89 du Code pénal. Cette disposition prévoyait la possibilité pour le juge de remplacer une peine d’emprisonnement inférieure à six ans infligée à un étranger résidant illégalement en Espagne par son expulsion du territoire national et l’interdiction de son retour pour une durée de trois à dix ans. Le juge saisi de l’affaire a décidé de ne pas autoriser l’expulsion du requérant, estimant plus adéquat de procéder à l’exécution de la peine d’emprisonnement. Toutefois, l’expulsion du requérant et l’interdiction du territoire espagnol pour une durée de dix ans a été autorisée par décision du 6/04/2004 rendue par la Audiencia Provincial de Barcelone, en application d’une nouvelle rédaction de l’article 89 du code pénal en vigueur depuis le 1/10/2003. Selon la nouvelle version, une peine de prison inférieure à six ans infligée à un étranger résidant illégalement en Espagne devait être remplacée par l’expulsion du condamné, sauf cas exceptionnel.

1)

MESURES INDIVIDUELLES

- Situation du requérant : Ni la substitution de la peine principale en expulsion, ni la décision administrative d’expulsion, n’ont pu être exécutées puisque le requérant est parti sans laisser d’adresse. Du fait de l’impossibilité de faire exécuter la peine, le calcul pour les dix ans d’interdiction de retour sur le territoire espagnol n’a pas pu être déclenché.

Le délai de prescription de la peine est de cinq ans à compter du jour où l’arrêt est devenu définitif, s’agissant d’un délit. A la date de cet écrit le requérant peut, par conséquent, rentrer en Espagne et faire valoir la prescription de la peine imposée (il pourrait donc s’opposer ou contester toute mesure d’exécution de la peine). La prescription de la peine est cause d’extinction de la responsabilité criminelle (article 130 du Code Pénal espagnol).

- On a procédé à une diffusion la plus large possible dudit arrêt comme moyen de réparation morale des dommages.

Satisfaction équitable : l’arrêt condamne l’Etat à payer 5

000 euros au requérant au titre de dommages moraux. Le domicile du requérant reste inconnu, et l’Etat a donc donné l’ordre de procéder à la consignation du montant, qui est déjà à disposition du requérant. Le montant a été consigné le 29.08.2011 et communiqué le 12.09.11. Les intérêts de retard (292,64 euros) ont été consignés et mis à la disposition du requérant le 21 février 2012.

L’Espagne considère qu’il n’est pas nécessaire adopter d’autres mesures individuelles, étant donné que tous les effets de la décision en violation de la CEDH ont été réparés.

2)

MESURES GENERALES

i) Il faut noter que la violation dans la présente affaire est le résultat de l’interprétation d’une autorité judiciaire qui a été considérée contraire à la Convention par la Cour EDH, et elle constitue un cas isolé. Après l’arrêt de la Cour cette interprétation par les juridictions internes ne devrait plus être possible (voir entre autres l’article 10.2 de la Constitution espagnole, selon lequel les normes relatives aux droits fondamentaux et aux libertés reconnues par la Constitution seront interprétées conformément à la Déclaration universelle des droits de l’homme et aux traités et accords internationaux portant sur les mêmes matières ratifiés par l’Espagne.

- Cadre normatif. La Constitution espagnole (article 25), tout comme le Code pénal, interdit l’application rétroactive des crimes, des délits et des peines, et prescrit l’application rétroactive de la loi pénale la plus favorable (article 2). Par conséquent il ne s’avère pas nécessaire de faire des réformes législatives.

- Diffusion de l’arrêt. Ainsi que cela a été démontré auprès du Secrétariat, cet arrêt a fait l’objet de la plus vaste diffusion possible, au moyen de sa traduction en langue espagnole, de son envoi à un grand nombre d’instances judiciaires et de sa publication au Bulletin du Ministère de la Justice espagnol.

Le Conseil général du Pouvoir judicaire a mis en place un dispositif très efficace pour parvenir à une diffusion maximum des plus importants arrêts de la Cour EDH. Il s’agit d’un groupe de juges spécialisés en coopération juridique internationale, et répartis sur l’ensemble du territoire national, qui transmettent sans délai aux organes judiciaires de leurs localités les jugements de la Cour EDH les plus significatifs, de façon à éviter des violations ultérieures. Il a été demandé que cet arrêt soit diffusé à travers ce dispositif.

ii) Considération générale sur la réouverture des procédures pénales : A partir de la doctrine du TC (ATC 245/1991, du 16 décembre), et dans l’attente d’une modification législative permettant la mise en place d’un mécanisme législatif spécifique, la Chambre des Affaires pénales du TS peut admettre, dans des cas spécifiques, des recours en révision des arrêts devenus définitifs au pénal en raison de l’existence d’un arrêt de la Cour EDH qui constate la violation de la CEDH. Ainsi a été reconnu par la Cour EDH lors de sa décision sur la recevabilité dans l’affaire Prado Bugallo contre l’Espagne (requête 43717/10, décision d’irrecevabilité datée du 30.03.2010, paragraphe 23).

Le Tribunal suprême a signalé dans sa décision datée du 29.04.2004, et sur la base de l’arrêt 245/1991 du TC et de la recommandation du Comité des Ministres du 19.01.2000, que la Chambre des Affaires pénales «

ne peut pas demeurer étrangère à une déclaration contenue dans un arrêt de la Cour EDH

» et que «

la protection des droits fondamentaux incombe finalement au TC mais qu’il s’agit également d’un devoir pour les Tribunaux ordinaires de sorte que la déclaration de la Cour EDH au sujet d’une violation de la Convention ayant entraîné une violation d’un droit fondamental, doit être examinée par les tribunaux espagnols ordinaires, afin d’éviter une lésion actuelle de ce droit ou de tout autre droit de même type, comme conséquence de la violation déclarée antérieurement

». A partir de cette prémisse, le TS signale la possibilité d’élargir, dans certaines situations et par voie d’une interprétation

«

pro actione

»

, (c’est-à-dire, une interprétation qui favorise la protection la plus vaste possible des droits du requérant) la liste des motifs ou situations que permettent l’introduction du recours de révision (Article 954.4 LECr, Code de Procédure Pénale) en considérant un arrêt de la Cour EDH comme un fait nouveau.

Dans la même décision le TS, afin de pouvoir demander la révision, se réfère non seulement à des faits nouveaux qui mettent en évidence l’innocence du condamné mais aussi à des faits qui démontrent une injustice dans l’arrêt de condamnation (comme dans la présente affaire).

Cela n’implique toutefois pas que tous les arrêts de la Cour EDH puissent être considérés automatiquement comme un argument suffisant pour se pourvoir en révision. Le recours en révision a un caractère extraordinaire et exceptionnel, d’une application restreinte et d’une formalité rigoureuse, accepté uniquement et exclusivement dans les quatre cas établis dans l’article 954.4 LECr (Code de Procédure pénale) tel qu’interprété par le Tribunal suprême et par le Tribunal constitutionnel. La prise en compte d’un arrêt de la Cour EDH comme fait nouveau susceptible d’être considéré lors d’un recours en révision est fondé tout spécialement sur la nature du droit fondamental violé et sur la persistance des effets de la violation.

L’Espagne considère par conséquent que des mesures générales additionnelles d’exécution de jugement ne sont pas nécessaires.

[1]

Cette traduction n'a pas été réalisée par un traducteur assermenté.