ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 20/2020

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 733 din 13/08/2020

Daniel Grădinaru - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Rodica Aida Popa - judecător la Secția penală

Eleni Cristina Marcu - judecător la Secția penală

Ștefan Pistol - judecător la Secția penală

Simona Cristina Neniță - judecător la Secția penală

Săndel Lucian Macavei - judecător la Secția penală

Valentin Horia Șelaru - judecător la Secția penală

Leontina Șerban

- judecător la Secția penală

Florentina Dragomir - judecător la Secția penală

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția I penală, în Dosarul nr. 792/1.748/2019, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal cu privire la calculul pedepsei amenzii în caz de concurs de infracțiuni, în situația în care suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru fiecare infracțiune concurentă este diferită".

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (8) din Codul de procedură penală și art. 36 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat.

Ședința a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, domnul judecător Daniel Grădinaru.

La ședința de judecată a participat doamna Raluca Florentina Nemeșu, magistrat-asistent în cadrul Secției penale, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat.

Judecător-raportor a fost desemnat, conform art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, doamna Rodica Aida Popa, judecător în cadrul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de domnul Teodor Manea, procuror șef al Biroului de recursuri penale în interesul legii, Secția judiciară.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 1.060/1/2020, aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum și faptul că au comunicat puncte de vedere sau jurisprudență cu privire la problema de drept în discuție: Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Oradea și Curtea de Apel Timișoara, precum și tribunalele și judecătoriile din circumscripțiile acestor curți de apel.

De asemenea, s-a precizat că, în conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a specialiștilor cu privire la chestiunea de drept ce a format obiectul sesizării, fiind transmise puncte de vedere din partea Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Drept, Departamentul de drept public, Centrul de Cercetări în Științe Penale, Facultatea de Drept din cadrul Universității "Lucian Blaga" din Sibiu, Facultatea de Drept din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" și Facultatea de Drept din cadrul Universității "Titu Maiorescu" din București, precum și Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 15 iunie 2020 a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorul-raportor, fiind comunicat părților, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

A mai arătat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 894/C/1.088/III-5/2020 din data de 4 iunie 2020, a comunicat punctul de vedere asupra chestiunii de drept a cărei rezolvare de principiu s-a solicitat.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, constatând că nu sunt cereri sau excepții de formulat, a solicitat reprezentantului Ministerului Public să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema supusă dezbaterii.

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că, în cauză, au fost formulate concluzii de admitere a sesizării, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.

Totodată, reprezentantul Ministerului Public arată că problema de drept vizează lămurirea calculului pedepsei amenzii în caz de concurs de infracțiuni, în situația în care suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru fiecare infracțiune concurentă este diferită, și, sub acest aspect, a solicitat pronunțarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare:

În interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în caz de concurs de infracțiuni, în ipoteza în care suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru infracțiunile concurente este diferită, pedeapsa rezultantă se determină astfel:

- se cumulează pedeapsa amenzii cea mai grea cu sporul de o treime din totalul celorlalte amenzi stabilite;

- se determină numărul de zile-amendă, prin cumularea numărului cel mai mare al zilelor-amendă stabilite pentru o infracțiune cu sporul de o treime din totalul zilelor-amendă stabilite pentru celelalte amenzi;

- se stabilește suma corespunzătoare unei zile-amendă, prin împărțirea cuantumului pedepsei rezultante a amenzii la numărul de zile-amendă rezultante.

În argumentarea punctului de vedere exprimat se arată că întrebarea formulată prin încheierea de sesizare derivă din opiniile exprimate în literatura de specialitate, fiind prezentate două modalități de calcul cu privire la mecanismul prin care se pot determina numărul și suma corespunzătoare unei zile amendă pentru ipoteza menționată.

Într-o primă variantă s-a arătat că, în lipsa unor dispoziții legale, pot fi aplicate, pe calea suplimentului analogic in favorem, prevederile art. 61 alin. (6) din Codul penal. Astfel, la numărul cel mai mare al zilelor-amendă stabilite pentru o infracțiune se va adăuga sporul de o treime din numărul zilelor- amendă stabilite pentru celelalte infracțiuni, urmând ca suma corespunzătoare unei zile-amendă să se determine împărțind cuantumul pedepsei rezultante la numărul zilelor-amendă rezultante.

În a doua variantă s-a apreciat că mai întâi se va proceda la determinarea cuantumului corespunzător unei zile-amendă ca medie ponderată a cuantumurilor stabilite în cazul pedepselor individuale, iar apoi se va determina numărul de zile-amendă pornind de la acest cuantum.

S-a argumentat că acest din urmă mecanism ar fi preferabil, întrucât, pe de o parte, evită aplicarea prin analogie a unui text de lege, iar pe de altă parte, rezultatul obținut reflectă mai fidel ponderea fiecărei pedepse în structura rezultantei.

Totodată, reprezentantul Ministerului Public a menționat că, în aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal pentru sancționarea concursului de infracțiuni, legiuitorul a aplicat sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu și fix, respectiv la amenda cea mai grea se va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu amendă stabilite de instanțe pentru concursul de infracțiuni.

Raportat la aceste aspecte, s-a arătat că obligativitatea determinării numărului zilelor-amendă este statuată de legiuitor în conținutul dispozițiilor art. 61 alin. (3) teza I din Codul penal, prin folosirea sintagmei "instanța stabilește", care are un caracter imperativ, iar în materia concursului de infracțiuni, în conținutul art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, legiuitorul prevede în mod explicit că în situația în care s-au stabilit numai pedepse cu amendă se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu amendă stabilite, și nu se face referire la elementele pe baza cărora se stabilește cuantumul amenzii, conform art. 61 din Codul penal.

De asemenea, s-a arătat că în același sens este și doctrina, potrivit căreia pedeapsa rezultantă va fi amenda care are cuantumul cel mai mare, în operațiunea de contopire fiind avute în vedere sumele stabilite cu titlu de amendă pentru fiecare infracțiune concurentă, și nu numărul de zile-amendă.

Pe cale de consecință, se poate considera că se poate stabili și numărul de zile-amendă corespunzător pedepsei rezultante a amenzii, prin cumularea numărului celui mai mare al zilelor- amendă stabilit pentru o infracțiune cu numărul de zile-amendă care reprezintă o treime din totalul zilelor-amendă stabilite pentru celelalte amenzi.

Ulterior, suma corespunzătoare unei zile-amendă urmează să se determine împărțind cuantumul pedepsei rezultante a amenzii la numărul zilelor-amendă rezultante.

Față de aceste susțineri s-a solicitat admiterea sesizării în sensul celor invocate în punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 1.060/1/2020.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, a acordat cuvântul membrilor completului, în situația în care au întrebări de formulat.

Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, președintele completului, domnul judecător Daniel Grădinaru, președinte al Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut dosarul în pronunțare.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din data de 18 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală, în temeiul art. 475, art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării de principiu a următoarei probleme de drept: "Interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal cu privire la calculul pedepsei amenzii în caz de concurs de infracțiuni, în situația în care suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru fiecare infracțiune concurentă este diferită."

II. Expunerea succintă a cauzei

Prin Sentința penală nr. 677 din data de 25 septembrie 2019, Judecătoria Cornetu, în temeiul art. 244 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) și (10) din Codul de procedură penală, a condamnat-o pe inculpata A., fiica lui B. și C., născută la data de 13.10.1975 în municipiul D., județul Ialomița, cu domiciliul în oraș P.-L., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 62 alin. (1) și (2) din Codul penal, raportat la art. 61 alin. (4) lit. c) din Codul penal, a adăugat pe lângă pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune pedeapsa amenzii penale de 3.000 lei (200 de zile-amendă, stabilind cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă la 15 lei).

În temeiul art. 238 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) și (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.

În temeiul art. 62 alin. (1) și (2) din Codul penal, raportat la art. 61 alin. (4) lit. b) și c) din Codul penal, a adăugat pe lângă pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere pedeapsa amenzii penale de 3.000 lei (120 de zile- amendă, stabilind cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă la 25 lei).

A constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile judecate definitiv anterior, respectiv:

- prin Sentința penală nr. 377 din data de 30 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1.390/A din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel București, pentru care s-a aplicat pedeapsa de 5.100 lei amendă penală;

- prin Sentința penală nr. 482 din data de 13 iunie 2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin neapelare la data de 9 iulie 2019, pentru care s-au aplicat trei pedepse de 2.800 lei amendă penală.

A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente, înlăturând sporurile de pedeapsă aplicate.

În baza art. 38 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 39 alin. (1) lit. e) din Codul penal, a aplicat inculpatei A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 2 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), respectiv în întregime amenda penală rezultantă în cuantum de 9.400 lei [calculată conform art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal], pedeapsa rezultantă fiind de 1 an și 8 luni închisoare și 9.400 lei amendă penală.

În baza art. 91 din Codul penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 1 an și 8 luni și a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 94 alin. (1) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probațiune Ilfov.

În baza art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile în cadrul uneia dintre următoarele două instituții: S.C. sau Fundația, consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune Ilfov urmând a decide, potrivit art. 57 cu referire la art. 51 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, în care din cele două instituții urmează a se executa obligația.

Un exemplar al sentinței s-a comunicat Serviciului de Probațiune Ilfov.

În baza art. 91 alin. (4) din Codul penal și art. 404 alin. (2) din Codul de procedură penală a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 91 alin. (2) din Codul penal, dispoziția privind pedeapsa amenzii penale care însoțește pedeapsa închisorii este executorie.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 1.348 și următoarele din Codul civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă E. și a obligat-o pe inculpata A. la plata către aceasta a sumei de 2.550 lei.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 1.348 și următoarele din Codul civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă F. și a obligat-o pe inculpata A. la plata către aceasta a sumei de 7.000 lei.

În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală a obligat inculpata la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

În baza art. 272 din Codul de procedură penală, onorariul pentru asistență judiciară obligatorie s-a acoperit din sumele avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cornetu a reținut că faptele inculpatei A., care, în calitate de administrator al SC:

- în cursul lunii martie 2014 a indus în eroare persoana vătămată E., cu ocazia achiziției unui ban din aur - ducat austriac și prestării serviciului de a-l prinde de un lanț, pentru care persoana vătămată a achitat în avans suma de 2.550 lei, prezentând mincinos faptul că dispune de un asemenea bun, în scopul de a obține pentru sine un folos patrimonial injust, producând, din cauza nelivrării bunului, o pagubă în sumă de 2.550 lei persoanei vătămate E.;

- în cursul lunii iulie 2015 și-a însușit pe nedrept și totodată a refuzat să restituie bijuteriile, constând în 2 brățări, un lanț, un inel și cercei, toate din aur, în valoare de aproximativ 7.000 lei, remise de persoana vătămată F., pentru a fi reparate de către inculpată, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor, aflate în concurs, de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. (1) din Codul penal, și abuz de încredere, prevăzută și pedepsită de art. 238 alin. (1) din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

S-a mai reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, în sensul că fapta dedusă judecății există, dincolo de orice îndoială, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmând a opera răspunderea penală a acesteia pentru infracțiunile comise.

Împotriva Sentinței penale nr. 677 din data de 25 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Cornetu, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu și inculpata A.

În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu se apreciază ca fiind nelegală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare și 9.400 lei amendă penală, criticând modul în care prima instanță a făcut aplicarea art. 40 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 38 alin. (1) cu referire la art. 39 alin. (1) lit. e) din același cod, raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) și e) din Codul penal.

În motivarea apelului declarat de apelanta-intimată-inculpată se solicită aplicarea dispozițiilor art. 83 din Codul penal, motivat de faptul că inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracțiunile de înșelăciune și de abuz de încredere, precizând că acestea sunt fapte săvârșite fără vinovăție, însă recunoscute de către inculpată doar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere, solicitând a se ține seama și de circumstanțele săvârșirii faptei.

III. Punctul de vedere al procurorului și al părții asupra chestiunii de drept sesizate

Reprezentantul Ministerului Public și apelanta-intimată- inculpată, prin avocat ales, au susținut că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este admisibilă.

Punctul de vedere al reprezentantului Ministerului Public a fost în sensul că o soluție, în lipsa unei reglementări legale, ar fi apelarea la dispozițiile art. 61 alin. (6) din Codul penal, și anume stabilirea pedepsei rezultante între sumele stabilite cu titlu de amendă penală, conform art. 38 și 39 din Codul penal, cu 1/3, ulterior stabilirea numărului de zile-amendă, prin aplicarea acelorași dispoziții, iar pentru stabilirea cuantumului unei zile- amendă, împărțirea primei sume la cea de-a doua, astfel încât să se știe cât valorează o zi-amendă.

Punctul de vedere al apelantei-intimate-inculpate, prin avocat ales, a fost că în practică nu a găsit cuantumul final care ar trebui să fie avut în vedere în urma concursului pentru aplicarea amenzilor.

IV. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Punctul de vedere motivat al completului de judecată cu privire la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării chestiunii de drept mai sus expuse a fost următorul:

Chestiunea de drept aflată în discuție pleacă de la situația în care două sau mai multe instanțe condamnă aceeași persoană, prin două sau mai multe hotărâri definitive, la două sau mai multe amenzi penale pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente, pentru care se stabilesc sume corespunzătoare unei zile-amendă diferite.

În cazul de față, prin Sentința penală nr. 377 din data de 30 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1.390/A din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel București, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 5.100 lei amendă penală (corespunzător 170 zile- amendă x 30 lei/zi-amendă), iar prin Sentința penală nr. 482 din data de 13 iunie 2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin neapelare la data de 9 iulie 2019, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2.800 lei amendă penală (corespunzător 140 zile-amendă x 20 lei/zi-amendă).

Infracțiunile pentru care a fost condamnată inculpata prin aceste sentințe penale sunt concurente cu infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în prezenta cauză, motiv pentru care se pune problema determinării numărului și a sumei corespunzătoare unei zile-amendă, în condițiile în care apreciază că dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal referitoare la aplicarea pedepsei celei mai grele la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse se referă la suma de bani rezultată din înmulțirea zilelor-amendă cu suma corespunzătoare unei zile-amendă, având în vedere dispozițiile art. 61 din Codul penal, conform cărora amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.

Prima instanță a apreciat că, după ce instanța realizează operațiunea prevăzută de art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, trebuie să indice și numărul și suma corespunzătoare unei zile-amendă, pentru ca, în cazul în care inculpata nu execută cu rea-credință pedeapsa amenzii, numărul de zile închisoare pe care urmează a-l executa să fie previzibil.

Or, dispozițiile art. 39 din Codul penal nu reglementează același mecanism de calcul al numărului sumei corespunzătoare unei zile-amendă, motiv pentru care în doctrină s-au propus două soluții, și anume:

- aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal pentru determinarea mai întâi a numărului zilelor-amendă, urmând ca pentru determinarea sumei corespunzătoare unei zile-amendă să se împartă cuantumul amenzii rezultante ca urmare a aplicării art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal la numărul zilelor-amendă rezultat tot ca urmare a aplicării art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal;

- determinarea mai întâi a cuantumului corespunzător unei zile-amendă, ca medie ponderată a cuantumurilor stabilite în cazul pedepselor individuale, determinând apoi numărul zilelor-amendă.

V. Punctele de vedere exprimate de curțile de apel și instanțele judecătorești arondate

Examinând punctele de vedere exprimate de curțile de apel și instanțele arondate, precum și jurisprudența atașată acestora, ce au fost transmise instanței supreme, referitoare la chestiunea de drept supusă dezlegării, aflate în volumele I și al II-lea ale prezentei cauze, a rezultat o practică neunitară.

Astfel, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, Tribunalul Timiș, Tribunalul Prahova, Tribunalul Neamț, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, Tribunalul București - Secția I penală, Tribunalul Ilfov și instanțele arondate, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Dolj, Tribunalul Giurgiu și instanțele arondate, Tribunalul Gorj, Judecătoria Bistrița, Judecătoria Baia Mare, Judecătoria Onești, Judecătoria Lugoj, Judecătoria Măcin, Judecătoria Carei, Judecătoria Negrești-Oaș, Judecătoria Rupea, Judecătoria Oltenița, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Videle și Judecătoria Zimnicea au exprimat opinia cu privire la calculul pedepsei amenzii în caz de concurs de infracțiuni, în situația în care suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru fiecare infracțiune concurentă este diferită, ca fiind incidente, prin analogie, dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în sensul că se determină numărul zilelor-amendă, urmând ca pentru determinarea sumei corespunzătoare unei zile-amendă să se împartă cuantumul amenzii rezultante ca urmare a aplicării prevederilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal la numărul zilelor-amendă rezultat tot ca urmare a aplicării respectivelor dispoziții.

Curtea de Apel Târgu Mureș a menționat că opinia majoritară este în sensul că determinarea cuantumului corespunzător unei zile-amendă se va face ca medie ponderată a cuantumurilor stabilite în cazul pedepselor individuale, determinând apoi numărul de zile-amendă pornind de la acest cuantum. Acest mecanism pornește de la constatarea că în structura pedepsei rezultante pedeapsa de bază se regăsește integral, având o pondere de 1, în vreme ce fiecare dintre celelalte pedepse individuale se regăsește doar în proporție de 1/3. Ulterior, numărul de zile-amendă corespunzător pedepsei rezultante se obține împărțind amenda rezultantă determinată potrivit art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal la suma calculată ca medie ponderată. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a exprimat aceeași opinie mai sus arătată de către unii judecători din cadrul acesteia.

Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Covasna au optat pentru a se aplica pedeapsa amenzii celei mai grele, al cărei cuantum a fost deja stabilit prin determinarea numărului de zile de amendă și a cuantumului aferent fiecăreia dintre ele, la care se va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal. Prin urmare, operațiunea de contopire va avea în vedere sumele stabilite cu titlu de amendă penală pentru fiecare infracțiune concurentă, și nu numărul de zile de amendă. Și în cazul infracțiunilor concurente judecate separat, infracțiuni pentru care a fost aplicată pedeapsa amenzii, tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, în temeiul art. 40 alin. (1) sau art. 40 alin. (2) din Codul penal, va urma aceleași reguli și, ca urmare, la operațiunea de contopire vor fi avute în vedere sumele stabilite cu titlu de amenzi penale pentru toate infracțiunile concurente.

Curtea de Apel Brașov opinează că mecanismul de determinare a pedepsei rezultante presupune că formula de calcul pentru pedeapsa rezultantă se aplică cu privire la sumele stabilite pentru amenzi, nu cu privire la numărul zilelor-amendă stabilit pentru fiecare infracțiune în parte, mai ales că în astfel de situații există doar pedepse individualizate sub forma sumei stabilite pentru plată, nu și sub forma unui număr concret de zile-amendă stabilit pentru fiecare infracțiune în parte. În ce privește mecanismul prin care urmează să se determine numărul de zile-amendă și suma corespunzătoare unei zile- amendă în cazul unei asemenea pedepse rezultante s-a apreciat că, în absența unui text de lege expres instituit în acest sens, se poate face aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 61 alin. (6) din Codul penal și ale art. 13 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pentru determinarea numărului de zile-amendă din structura rezultantei calculate potrivit art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

Curtea de Apel București - Secția I penală a opinat în majoritate că la stabilirea pedepsei rezultante se va avea în vedere suma corespunzătoare unei zile-amendă care are cuantumul cel mai mare.

Tribunalul București - Secția I penală, într-o a doua opinie, și judecătoriile Roșiori de Vede și Turnu Măgurele au apreciat că față de dispozițiile legale citate, în ipoteza concursului de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, mai întâi se aplică amenda penală pentru fiecare infracțiune concurentă, prin înmulțirea sumei corespunzătoare unei zile-amendă cu numărul zilelor-amendă, conform art. 61 alin. (2) din Codul penal, iar apoi se aplică pedeapsa pentru întregul concurs de infracțiuni, prin aplicarea pedepsei de bază, amenda în cuantumul cel mai mare, la care se adaugă o treime din celelalte pedepse.

Judecătoria Caracal a exprimat opinia unitară în sensul că pedeapsa rezultantă se identifică după cum urmează: la cuantumul cel mai mare al pedepsei amenzii se adună o treime din totalul celorlalte pedepse cu amenda, numărul de zile-amendă fiind stabilit în funcție de numărul cel mai mare al zilelor-amendă stabilite pentru o infracțiune, la care se adaugă o treime din numărul zilelor-amendă stabilite pentru celelalte, iar cuantumul rezultant al unei zile-amendă se stabilește prin împărțirea cuantumului pedepsei rezultante la numărul zilelor- amendă rezultante.

Judecătoria Șimleu Silvaniei, Judecătoria Sinaia și Judecătoria Făgăraș au apreciat că pedeapsa rezultantă se stabilește prin aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în sensul că se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu amenda stabilite, fără a se preciza la pedeapsa rezultantă suma corespunzătoare unei zile-amendă.

S-au atașat Sentința penală nr. 22 din 15 ianuarie 2010 a Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin neapelare la 4 februarie 2019; Sentința penală nr. 202 din 16 octombrie 2019 a Judecătoriei Jibou, rămasă definitivă la data de 5 noiembrie 2019 prin neapelare; Sentința penală nr. 13/P din 23 ianuarie 2019 a Tribunalului Neamț - Secția penală, rămasă definitivă prin neapelare pentru inculpații G. și H., prin Decizia penală nr. 413 din 2 aprilie 2019 a Curții de Apel Bacău, pentru apelantul inculpatul I., și prin Decizia penală nr. 260 din 5 martie 2020 a Curții de Apel Bacău pentru apelanții inculpați J. și K.; Sentința penală nr. 360 din 21 martie 2018 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare; Sentința penală nr. 45 din 2 aprilie 2020 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin neapelare; Decizia penală nr. 138 din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie; Decizia penală nr. 195 din 20 februarie 2020 a Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie; Sentința penală nr. 192 din 2 decembrie 2019 a Judecătoriei Râmnicu Sărat - Secția mixtă civil-penal; Decizia penală nr. 677/P din 25 iunie 2019 a Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie; Sentința penală nr. 363 din 11 februarie 2020 a Judecătoriei Medgidia; Sentința penală nr. 667 din 19 aprilie 2019 a Judecătoriei Galați - Secția penală; Sentința penală nr. 62 din 16 martie 2016 a Judecătoriei Făgăraș; Decizia penală nr. 1.384/A din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală; Sentința penală nr. 464 din 10 martie 2015 a Judecătoriei Sectorului 5 București; Sentința penală nr. 561 din 3 martie 2020 a Judecătoriei Sectorului 5 București.

La Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Iași și instanțele arondate, Curtea de Apel Târgu Mureș și instanțele arondate, Curtea de Apel Oradea și instanțele arondate, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Alba Iulia și instanțele arondate, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Cluj, Tribunalul Bistrița-Năsăud, Tribunalul Maramureș, Tribunalul Sălaj, Tribunalul Bacău și judecătoriile arondate, Tribunalul Timiș și judecătoriile arondate acestuia, Tribunalul Arad, Tribunalul Caraș-Severin, Tribunalul Tulcea, Tribunalul Constanța, Tribunalul Brașov, Tribunalul Covasna, Tribunalul Gorj, Tribunalul Dolj, Tribunalul Olt, Judecătoria Cluj-Napoca, Judecătoria Gherla, Judecătoria Turda, Judecătoria Năsăud, Judecătoria Beclean, Judecătoria Bistrița, Judecătoria Baia Mare, Judecătoria Vișeu de Sus, Judecătoria Dragomirești, Judecătoria Târgu Lăpuș, Judecătoria Zalău, Judecătoria Șimleu Silvaniei, Judecătoria Piatra-Neamț, Judecătoria Roman, Judecătoria Târgu-Neamț, Judecătoria Bicaz, Judecătoria Buzău, Judecătoria Pătârlagele, Judecătoria Pogoanele, Judecătoria Constanța, Judecătoria Mangalia, Judecătoria Hârșova, Judecătoria Tulcea, Judecătoria Babadag, Judecătoria Brașov, Judecătoria Rupea, Judecătoria Zărnești, Judecătoria Sfântu Gheorghe, Judecătoria Târgu Secuiesc, Judecătoria Întorsura Buzăului, Judecătoria Târgu Jiu, Judecătoria Motru, Judecătoria Novaci, Judecătoria Târgu Cărbunești, Judecătoria Slatina, Judecătoria Balș și Judecătoria Corabia nu a fost identificată practică judiciară cu privire la problema supusă discuției.

VI. Opinia specialiștilor consultați

În condițiile art. 476 alin. (10) cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală s-au solicitat puncte de vedere specialiștilor cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

VI.1. Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest Timișoara, Departamentul de drept public, Centrul de Cercetări în Științe Penale, în opinia exprimată, a arătat că sesizarea trebuie respinsă ca inadmisibilă, întrucât sunt îndeplinite doar condițiile referitoare la stadiul și instanța în fața căreia s-a invocat chestiunea supusă dezlegării, respectiv cauza se află în cursul judecății în fața unui complet al Curții de Apel București, învestit cu soluționarea conflictului de drept penal în ultimă instanță, precum și aceea privind chestiunea de drept cu a cărei analiză a fost sesizată instanța supremă, că nu a primit o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă anterioară sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea instrument de unificare a practicii judiciare aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Se consideră că nu este îndeplinită condiția existenței relației de dependență între dezlegarea pretinsei chestiuni de drept și soluționarea pe fond a cauzei.

S-a apreciat că instanța de apel are posibilitatea verificării temeiniciei căii de atac cu care a fost învestită prin raportare directă la textul legal indicat, respectiv art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

Totodată, s-a considerat că, pe fond, interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal cu privire la calculul pedepsei amenzii în caz de concurs de infracțiuni, în situația în care suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru fiecare infracțiune concurentă este diferită, este identică cu interpretarea în situația în care cuantumul unei zile-amendă nu ar fi diferit, interesând sumele finale stabilite (amenzile penale ce urmează a fi contopite).

Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție a avut la bază însă o preocupare a instanței de apel privind eventuala neexecutare în viitor a amenzii penale rezultante de către inculpata trimisă în judecată.

VI.2. Facultatea de Drept din cadrul Universității "Lucian Blaga" din Sibiu a exprimat opinia că pentru calculul pedepsei rezultante se va identifica întâi amenda cea mai grea (care are cuantumul cel mai mare), la care se adaugă o treime din suma celorlalte amenzi, după care se va proceda la stabilirea numărului zilelor-amendă dintre infracțiunile concurente, prin adăugarea la numărul zilelor- amendă corespunzătoare celei mai grele amenzi a unei treimi din totalul zilelor-amendă aplicate pentru celelalte infracțiuni. Ulterior, se va calcula valoarea unei zile-amendă din pedeapsa rezultantă, prin împărțirea valorii amenzii rezultante la numărul rezultant al zilelor-amendă.

Specialiștii din cadrul facultății au invocat dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) și (2) și ale art. 63 alin. (1) din Codul penal, putându-se observa că, în caz de neplată cu rea- credință a amenzii, pentru înlocuirea acesteia cu închisoarea, legiuitorul s-a raportat în mod exclusiv la numărul zilelor-amendă stabilite, fără a implica în vreun mod și cuantumul sumei stabilite pentru o zi-amendă.

Nicio altă dispoziție din Codul penal sau din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal nu se referă la ipoteza contopirii mai multor pedepse cu amenda în situația în care cuantumul unei zile-amendă stabilit diferă de la o hotărâre judecătorească la alta. Singurele referiri la această problemă au vizat amenzile stabilite definitiv sub imperiul Codului penal din 1969 și se regăsesc în art. 13 și 14 din Legea nr. 187/2012. S-a utilizat illo tempore un cuantum de referință pentru o zi-amendă în sumă de 150 lei.

Aceste dispoziții legale privind stabilirea amenzii cu ajutorul sistemului de zile-amendă au caracter de noutate în legislația română și au fost preluate din alte coduri penale europene, dar în care nu se regăsesc dispoziții similare celor din art. 39 din Codul penal care ar impune stabilirea pedepsei celei mai grele și adăugarea la aceasta a unei treimi din totalul celorlalte pedepse stabilite. Din acest punct de vedere, reglementarea din legea română este deficitară, ceea ce ar impune pe viitor intervenția legiuitorului în acest sens.

Se consideră că opinia reprezentantului Ministerului Public expusă se apropie cel mai mult de viziunea legiuitorului, respectiv că, în caz de înlocuire, unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare.

Astfel, calculul unei zile-amendă pentru pedeapsa rezultantă se va face în felul următor: se stabilește întâi pedeapsa rezultantă între sumele stabilite cu titlu de amendă, conform art. 38 și 39 din Codul penal, iar ulterior se stabilește numărul zilelor-amendă prin aplicarea acelorași dispoziții, urmând ca în final suma corespunzătoare pedepsei rezultante să se împartă la numărul zilelor-amendă rezultate. Din această împărțire va reieși cuantumul unei zile-amendă al pedepsei amenzii rezultante. Prin această manieră de calcul s-ar putea realiza o punere în valoare a numărului zilelor-amendă stabilite pentru fiecare infracțiune concurentă.

VI.3. Facultatea de Drept din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" a exprimat opinia juridică în sensul că, în cazul pedepsei rezultante a amenzii aplicate în ipoteza unui concurs de infracțiuni, dacă suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru fiecare infracțiune concurentă este diferită, determinarea numărului zilelor-amendă ce corespund cuantumului pedepsei rezultante se realizează astfel:

Autorul opiniei a exemplificat o situație, și anume că inculpatul a comis 3 infracțiuni concurente, acestea fiind judecate separat, instanțele stabilind:

- pedeapsa P

1

- 100 de zile-amendă (în continuare Z-A), cu un cuantum de 50 lei/Z-A, în total 5.000 lei;

- pedeapsa P

2

- 200 Z-A, cu un cuantum de 35 lei/Z-A, în total 7.000 lei;

- pedeapsa P

3

- 300 Z-A, cu un cuantum de 40 lei/Z-A, în total 12.000 lei.

Contopind cele trei pedepse, instanța va stabili o pedeapsă rezultantă de 16.000 lei.

În continuare, autorul opiniei exprimate evidențiază, în raport cu problema vizată de întrebare, mai multe soluții pentru a stabili numărul zilelor-amendă ce corespunde cuantumului pedepsei rezultante:

a) Aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 61 alin. (6) din Codul penal

1

, pentru determinarea numărului de zile-amendă din structura rezultantei calculate potrivit art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal. Astfel, în exemplul dat, pedeapsa de bază (P

3

) are 300 de zile-amendă, la care ar urma să fie adăugată 1/3 din suma celorlalte pedepse, adică 100 de zile-amendă, obținând un total de 400 de zile-amendă care ar corespunde pedepsei rezultante. Suma corespunzătoare unei zile-amendă (importantă în caz de plată parțială) se va determina împărțind cuantumul pedepsei rezultante la acest număr de zile-amendă.

1

Ar fi o aplicare prin analogie, întrucât, menționat, mecanismul reglementat de art. 61 alin. (6) din Codul penal privește limitele legale de pedeapsă, și nu pedepse determinate. Această analogie se poate dovedi, după caz, în favoarea sau în defavoarea inculpatului (în funcție de diferențele existente între cuantumul corespunzător unei zile-amendă stabilit pentru fiecare infracțiune, respectiv de numărul zilelor-amendă stabilite). Atunci când operează în defavoarea inculpatului, această analogie contravine principiului legalității, nefiind acceptabilă.

b) Aplicarea unui mecanism apropiat de cel anterior, însă fundamentat direct pe dispozițiile art. 63 alin. (1) din Codul penal. Pentru a proceda astfel, pedeapsa rezultantă ar trebui descontopită în pedepsele individuale (așa cum se proceda sub imperiul Codului penal anterior), iar înlocuirea ar urma să se facă pentru fiecare pedeapsă individuală, pedepsele cu închisoarea astfel obținute urmând a fi apoi contopite potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal. Numărul zilelor-amendă astfel obținut este identic cu cel din ipoteza precedentă.

Acest mecanism prezintă două inconveniente majore:

- înlocuirea cu pedeapsa închisorii ar trebui să se facă direct cu privire la pedeapsa rezultantă, aceasta fiind cea care ar fi trebuit să se execute, nu amenzile stabilite pentru fiecare infracțiune;

- mecanismul nu poate funcționa atunci când condamnatul a executat o parte din amenda rezultantă, în acest caz fiind imposibil de stabilit căreia dintre amenzile individuale îi corespunde partea deja plătită.

c) O a treia soluție ar fi calcularea unei medii aritmetice a cuantumurilor stabilite de instanță pentru o zi-amendă și determinarea numărului de zile-amendă împărțind suma aferentă pedepsei rezultante la acest cuantum. În exemplul dat, suma astfel obținută ar fi media aritmetică a valorilor de 35, 40, respectiv 50 lei, adică 41,66 lei. Numărul zilelor-amendă ce ar corespunde rezultantei ar fi: 16.000: 41,66 = 384 (de data aceasta mai mic decât în primele două situații).

Acest mecanism, ce se remarcă în primul rând prin simplitate, are dezavantajul de a nu reflecta ponderea fiecărei pedepse individuale în pedeapsa rezultantă, știut fiind că ele nu se regăsesc în aceeași proporție (pedeapsa de bază se regăsește integral, celelalte în proporție de 1/3).

d) În fine, o altă soluție ar presupune determinarea cuantumului corespunzător unei zile-amendă ca medie ponderată

2

a cuantumurilor stabilite în cazul pedepselor individuale, determinând apoi numărul de zile-amendă pornind de la acest cuantum.

2

Se reamintește că media ponderată a n numere este egală cu suma produselor dintre ponderi și numere, împărțită la suma ponderilor.

Acest mecanism pornește de la constatarea că în structura pedepsei rezultante pedeapsa de bază se regăsește integral, în vreme ce fiecare dintre celelalte pedepse individuale se regăsește doar în proporție de 1/3. Astfel, se poate spune că în structura pedepsei rezultante pedeapsa de bază are o pondere de 3, iar celelalte de 1.

Ulterior, numărul de zile-amendă corespunzător pedepsei rezultante se obține împărțind amenda rezultantă la suma calculată ca medie ponderată.

Aplicând acest mecanism în exemplul dat, în care pedeapsa de bază este P3, se obține ca sumă medie corespunzătoare unei zile-amendă:

Numărul zilelor-amendă ce corespunde pedepsei rezultante va fi:

N

Z-A

= 16.000: 41,2 = 388

În absența unui text legal se consideră că acest ultim mecanism este preferabil, întrucât, pe de o parte, evită aplicarea prin analogie a unor texte de lege, iar, pe de altă parte, rezultatul obținut reflectă fidel ponderea fiecărei pedepse în structura rezultantei.

VI.4. Facultatea de Drept din cadrul Universității "Titu Maiorescu" din București opinează pentru metoda mediei ponderate.

Se arată că legea penală nu oferă niciun indiciu cu privire la modul de calcul al valorii unei zile-amendă în cazul concursului de infracțiuni.

În doctrină s-au propus două metode pentru calcularea unei medii a valorii zilelor-amendă, în cazul concursului de infracțiuni (F. Streteanu, D. Nițu, Drept penal, Partea generală, Universul Juridic, București, 2018, vol. 2, p. 128):

a) Metoda calculului prin analogie a dispozițiilor art. 61 alin. (6) din Codul penal, pentru determinarea rezultantei calculate potrivit art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

Astfel, inculpata a fost condamnată la o pedeapsă cu amenda în sumă de 3.000 lei, reprezentând 200 de zile a câte 15 lei, la o altă pedeapsă de 3.000 de lei, reprezentând 120 de zile a câte 25 lei.

Aceste pedepse urmează a fi contopite cu alte două pedepse cu amenda, aplicate printr-o hotărâre anterioară, de 5.100 lei, reprezentând 170 de zile a câte 30 lei și 2.800 lei, reprezentând 140 de zile a câte 20 lei.

Condamnata execută pedeapsa cea mai grea (5.100 lei), la care se adaugă o treime din totalul celorlalte amenzi - (3.000 + 3.000 + 2.800)/3 = 2.933. Condamnata va executa 5.100 + 2.933 = 8.033 lei.

Analogia constă în aceea că numărul zilelor-amendă se calculează după același model indicat de legiuitor: la pedeapsa cea mai grea (în cazul dat, 170 de zile de amendă înmulțite cu 30 lei) se adaugă o treime din celelalte (200 + 120 + 140), adică 323 de zile.

Valoarea unei zile-amendă se obține împărțind cuantumul amenzii, adică 8.033, la numărul zilelor-amendă, adică 323, rezultantul final fiind 24,86 lei, valoarea unei zile-amendă.

b) Metoda mediei ponderate

Potrivit acestei metode, cuantumul zilei-amendă din pedeapsa cea mai grea are o pondere de o unitate din totalul pedepsei aplicate. Această valoare se adaugă la o treime din totalul celorlalte, fiecare din acestea având o pondere de o treime din total.

Pentru a respecta ponderea, cuantumul unei zile din pedeapsa cea mai grea se înmulțește cu 3. Pentru a calcula media ponderată a sumelor stabilite pentru o zi-amendă se va aduna cuantumul pedepsei celei mai grele, înmulțit cu 3, adică 30 înmulțit cu 3, cu celelalte valori ale unei zile-amendă (15 + 25 + 20), rezultând un total de 150 lei. Acest total se împarte la numărul infracțiunilor aflate în concurs, adică 4, la care se adaugă cifra 2, reprezentând o constantă aritmetică, pentru a asigura media ponderată. În cazul dat, prin împărțirea a 150 la (4 + 2), rezultă o medie ponderată a unei zile de amendă de 25 lei.

S-a încercat o prezentare cât mai simplă, fără formule matematice complicate. Există și opinia că la stabilirea mediei ponderate, dacă valoarea unei zile-amendă este mai mare, aceasta trebuie să fie considerată pedeapsa principală, chiar dacă numărul zilelor la care se raportează este mai mic. (F. Streteanu, D. Nițu, Drept penal, Partea generală, Universul Juridic, București, 2018, vol. 2, p. 128). Se menționează că nu se raliază acestei opinii, considerând că pedeapsa cea mai grea este aceea care, prin raportarea numărului zilelor-amendă la valoarea unei zile-amendă, duce la cuantumul cel mai ridicat.

Se concluzionează că diferența de calcul dintre cele două metode este de 0,14 lei. Deși, aparent mai complicată, media ponderată este mai exactă, rezultantul fiind totdeauna o sumă fără zecimale. În opinia autorilor, metoda prin analogie nu se justifică, chiar dacă există un vid legislativ, în sensul că legiuitorul ar fi trebuit să prevadă modul de stabilire a valorii unei zile-amendă. Cu toate acestea, pedepsele cu un cuantum mai redus decât pedeapsa cea mai grea nu se pot regăsi în media tuturor amenzilor decât ca o valoare ponderată în suma valorilor tuturor zilelor-amendă. Din acest motiv au optat pentru metoda mediei ponderate.

VII. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Direcția de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la chestiunea de drept care formează obiectul Dosarului nr. 1.060/1/2020, a exprimat opinia că, în interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în caz de concurs de infracțiuni, în ipoteza în care suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru infracțiunile concurente este diferită, amenda rezultantă se calculează după cum urmează:

a) se cumulează pedeapsa amenzii celei mai grele, ca pedeapsă pecuniară exprimată în lei, cu sporul de o treime din totalul celorlalte amenzi stabilite, exprimat în lei;

b) se determină numărul de zile-amendă, prin cumularea numărului de zile-amendă stabilit pentru pedeapsa amenzii celei mai grele cu numărul de zile-amendă corespunzător sporului (o treime din totalul zilelor-amendă stabilite pentru celelalte amenzi)

3

;

3

În opinia noastră, prin aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, nu se poate depăși limita maximă generală de 400 de zile-amendă. Deși pedeapsa amenzii constituie o pedeapsă principală pecuniară exprimată în lei, iar zilele-amendă constituie unul dintre elementele pe baza cărora se determină cuantumul amenzii, în dispozițiile art. 61 alin. (2) din Codul penal legiuitorul prevede o limită maximă generală a zilelor-amendă (400 de zile), distinctă de limita maximă generală a pedepsei principale a amenzii.

c) se stabilește suma corespunzătoare unei zile-amendă, prin împărțirea cuantumului pedepsei rezultante a amenzii exprimat în lei la numărul de zile-amendă determinat conform mecanismului indicat la lit. b).

Opinia s