Decizia nr. 20 din 7 iulie 2020

Decizia nr. 20 din 7 iulie 2020

7 iulie 2020

1 iulie 2021

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Decizia nr. 20/2020                                                       Dosar nr. 1060/1/2020

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iulie 2020

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 733 din 13/08/2020

Daniel Grădinaru – preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – preşedintele completului

Rodica Aida Popa – judecător la Secţia penală

Eleni Cristina Marcu – judecător la Secţia penală

Ştefan Pistol – judecător la Secţia penală

Simona Cristina Neniţă – judecător la Secţia penală

Săndel Lucian Macavei – judecător la Secţia penală

Valentin Horia Şelaru – judecător la Secţia penală

Leontina Şerban – judecător la Secţia penală

Florentina Dragomir – judecător la Secţia penală

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală, în Dosarul nr. 792/1.748/2019, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Interpretarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal cu privire la calculul pedepsei amenzii în caz de concurs de infracţiuni, în situaţia în care suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru fiecare infracţiune concurentă este diferită”.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (8) din Codul de procedură penală şi art. 36 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat.

Şedinţa a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, domnul judecător Daniel Grădinaru.

La şedinţa de judecată a participat doamna Raluca Florentina Nemeşu, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat.

Judecător-raportor a fost desemnat, conform art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, doamna Rodica Aida Popa, judecător în cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de domnul Teodor Manea, procuror şef al Biroului de recursuri penale în interesul legii, Secţia judiciară.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 1.060/1/2020, aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi faptul că au comunicat puncte de vedere sau jurisprudenţă cu privire la problema de drept în discuţie: Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Târgu Mureş, Curtea de Apel Oradea şi Curtea de Apel Timişoara, precum şi tribunalele şi judecătoriile din circumscripţiile acestor curţi de apel.

De asemenea, s-a precizat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a specialiştilor cu privire la chestiunea de drept ce a format obiectul sesizării, fiind transmise puncte de vedere din partea Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Drept, Departamentul de drept public, Centrul de Cercetări în Ştiinţe Penale, Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Titu Maiorescu” din Bucureşti, precum şi Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La data de 15 iunie 2020 a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorul-raportor, fiind comunicat părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

A mai arătat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 894/C/1.088/III-5/2020 din data de 4 iunie 2020, a comunicat punctul de vedere asupra chestiunii de drept a cărei rezolvare de principiu s-a solicitat.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, constatând că nu sunt cereri sau excepţii de formulat, a solicitat reprezentantului Ministerului Public să susţină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema supusă dezbaterii.

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că, în cauză, au fost formulate concluzii de admitere a sesizării, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.

Totodată, reprezentantul Ministerului Public arată că problema de drept vizează lămurirea calculului pedepsei amenzii în caz de concurs de infracţiuni, în situaţia în care suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru fiecare infracţiune concurentă este diferită, şi, sub acest aspect, a solicitat pronunţarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare:

În interpretarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în caz de concurs de infracţiuni, în ipoteza în care suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru infracţiunile concurente este diferită, pedeapsa rezultantă se determină astfel:

– se cumulează pedeapsa amenzii cea mai grea cu sporul de o treime din totalul celorlalte amenzi stabilite;

– se determină numărul de zile-amendă, prin cumularea numărului cel mai mare al zilelor-amendă stabilite pentru o infracţiune cu sporul de o treime din totalul zilelor-amendă stabilite pentru celelalte amenzi;

– se stabileşte suma corespunzătoare unei zile-amendă, prin împărţirea cuantumului pedepsei rezultante a amenzii la numărul de zile-amendă rezultante.

În argumentarea punctului de vedere exprimat se arată că întrebarea formulată prin încheierea de sesizare derivă din opiniile exprimate în literatura de specialitate, fiind prezentate două modalităţi de calcul cu privire la mecanismul prin care se pot determina numărul şi suma corespunzătoare unei zile amendă pentru ipoteza menţionată.

Într-o primă variantă s-a arătat că, în lipsa unor dispoziţii legale, pot fi aplicate, pe calea suplimentului analogic in favorem, prevederile art. 61 alin. (6) din Codul penal. Astfel, la numărul cel mai mare al zilelor-amendă stabilite pentru o infracţiune se va adăuga sporul de o treime din numărul zilelor- amendă stabilite pentru celelalte infracţiuni, urmând ca suma corespunzătoare unei zile-amendă să se determine împărţind cuantumul pedepsei rezultante la numărul zilelor-amendă rezultante.

În a doua variantă s-a apreciat că mai întâi se va proceda la determinarea cuantumului corespunzător unei zile-amendă ca medie ponderată a cuantumurilor stabilite în cazul pedepselor individuale, iar apoi se va determina numărul de zile-amendă pornind de la acest cuantum.

S-a argumentat că acest din urmă mecanism ar fi preferabil, întrucât, pe de o parte, evită aplicarea prin analogie a unui text de lege, iar pe de altă parte, rezultatul obţinut reflectă mai fidel ponderea fiecărei pedepse în structura rezultantei.

Totodată, reprezentantul Ministerului Public a menţionat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal pentru sancţionarea concursului de infracţiuni, legiuitorul a aplicat sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix, respectiv la amenda cea mai grea se va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu amendă stabilite de instanţe pentru concursul de infracţiuni.

Raportat la aceste aspecte, s-a arătat că obligativitatea determinării numărului zilelor-amendă este statuată de legiuitor în conţinutul dispoziţiilor art. 61 alin. (3) teza I din Codul penal, prin folosirea sintagmei „instanţa stabileşte”, care are un caracter imperativ, iar în materia concursului de infracţiuni, în conţinutul art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, legiuitorul prevede în mod explicit că în situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu amendă se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu amendă stabilite, şi nu se face referire la elementele pe baza cărora se stabileşte cuantumul amenzii, conform art. 61 din Codul penal.

De asemenea, s-a arătat că în acelaşi sens este şi doctrina, potrivit căreia pedeapsa rezultantă va fi amenda care are cuantumul cel mai mare, în operaţiunea de contopire fiind avute în vedere sumele stabilite cu titlu de amendă pentru fiecare infracţiune concurentă, şi nu numărul de zile-amendă.

Pe cale de consecinţă, se poate considera că se poate stabili şi numărul de zile-amendă corespunzător pedepsei rezultante a amenzii, prin cumularea numărului celui mai mare al zilelor- amendă stabilit pentru o infracţiune cu numărul de zile-amendă care reprezintă o treime din totalul zilelor-amendă stabilite pentru celelalte amenzi.

Ulterior, suma corespunzătoare unei zile-amendă urmează să se determine împărţind cuantumul pedepsei rezultante a amenzii la numărul zilelor-amendă rezultante.

Faţă de aceste susţineri s-a solicitat admiterea sesizării în sensul celor invocate în punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 1.060/1/2020.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, a acordat cuvântul membrilor completului, în situaţia în care au întrebări de formulat.

Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, preşedintele completului, domnul judecător Daniel Grădinaru, preşedinte al Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut dosarul în pronunţare.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea de şedinţă din data de 18 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală, în temeiul art. 475, art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării de principiu a următoarei probleme de drept: „Interpretarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal cu privire la calculul pedepsei amenzii în caz de concurs de infracţiuni, în situaţia în care suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru fiecare infracţiune concurentă este diferită.”

II. Expunerea succintă a cauzei

Prin Sentinţa penală nr. 677 din data de 25 septembrie 2019, Judecătoria Cornetu, în temeiul art. 244 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) şi (10) din Codul de procedură penală, a condamnat-o pe inculpata A., fiica lui B. şi C., născută la data de 13.10.1975 în municipiul D., judeţul Ialomiţa, cu domiciliul în oraş P.-L., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În temeiul art. 62 alin. (1) şi (2) din Codul penal, raportat la art. 61 alin. (4) lit. c) din Codul penal, a adăugat pe lângă pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune pedeapsa amenzii penale de 3.000 lei (200 de zile-amendă, stabilind cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă la 15 lei).

În temeiul art. 238 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) şi (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere.

În temeiul art. 62 alin. (1) şi (2) din Codul penal, raportat la art. 61 alin. (4) lit. b) şi c) din Codul penal, a adăugat pe lângă pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere pedeapsa amenzii penale de 3.000 lei (120 de zile- amendă, stabilind cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă la 25 lei).

A constatat că faptele deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile judecate definitiv anterior, respectiv:

– prin Sentinţa penală nr. 377 din data de 30 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1.390/A din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, pentru care s-a aplicat pedeapsa de 5.100 lei amendă penală;

– prin Sentinţa penală nr. 482 din data de 13 iunie 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 9 iulie 2019, pentru care s-au aplicat trei pedepse de 2.800 lei amendă penală.

A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente, înlăturând sporurile de pedeapsă aplicate.

În baza art. 38 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 39 alin. (1) lit. e) din Codul penal, a aplicat inculpatei A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 2 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), respectiv în întregime amenda penală rezultantă în cuantum de 9.400 lei [calculată conform art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal], pedeapsa rezultantă fiind de 1 an şi 8 luni închisoare şi 9.400 lei amendă penală.

În baza art. 91 din Codul penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 1 an şi 8 luni şi a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 94 alin. (1) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probaţiune Ilfov.

În baza art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile în cadrul uneia dintre următoarele două instituţii: S.C. sau Fundaţia, consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune Ilfov urmând a decide, potrivit art. 57 cu referire la art. 51 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, în care din cele două instituţii urmează a se executa obligaţia.

Un exemplar al sentinţei s-a comunicat Serviciului de Probaţiune Ilfov.

În baza art. 91 alin. (4) din Codul penal şi art. 404 alin. (2) din Codul de procedură penală a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din Codul penal privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 91 alin. (2) din Codul penal, dispoziţia privind pedeapsa amenzii penale care însoţeşte pedeapsa închisorii este executorie.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 1.348 şi următoarele din Codul civil, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă E. şi a obligat-o pe inculpata A. la plata către aceasta a sumei de 2.550 lei.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 1.348 şi următoarele din Codul civil, a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă F. şi a obligat-o pe inculpata A. la plata către aceasta a sumei de 7.000 lei.

În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală a obligat inculpata la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

În baza art. 272 din Codul de procedură penală, onorariul pentru asistenţă judiciară obligatorie s-a acoperit din sumele avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cornetu a reţinut că faptele inculpatei A., care, în calitate de administrator al SC:

– în cursul lunii martie 2014 a indus în eroare persoana vătămată E., cu ocazia achiziţiei unui ban din aur – ducat austriac şi prestării serviciului de a-l prinde de un lanţ, pentru care persoana vătămată a achitat în avans suma de 2.550 lei, prezentând mincinos faptul că dispune de un asemenea bun, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust, producând, din cauza nelivrării bunului, o pagubă în sumă de 2.550 lei persoanei vătămate E.;

– în cursul lunii iulie 2015 şi-a însuşit pe nedrept şi totodată a refuzat să restituie bijuteriile, constând în 2 brăţări, un lanţ, un inel şi cercei, toate din aur, în valoare de aproximativ 7.000 lei, remise de persoana vătămată F., pentru a fi reparate de către inculpată, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor, aflate în concurs, de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. (1) din Codul penal, şi abuz de încredere, prevăzută şi pedepsită de art. 238 alin. (1) din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

S-a mai reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, în sensul că fapta dedusă judecăţii există, dincolo de orice îndoială, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpată cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, în cauză urmând a opera răspunderea penală a acesteia pentru infracţiunile comise.

Împotriva Sentinţei penale nr. 677 din data de 25 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Cornetu, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu şi inculpata A.

În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu se apreciază ca fiind nelegală hotărârea instanţei de fond sub aspectul condamnării inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare şi 9.400 lei amendă penală, criticând modul în care prima instanţă a făcut aplicarea art. 40 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 38 alin. (1) cu referire la art. 39 alin. (1) lit. e) din acelaşi cod, raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) şi e) din Codul penal.

În motivarea apelului declarat de apelanta-intimată-inculpată se solicită aplicarea dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, motivat de faptul că inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracţiunile de înşelăciune şi de abuz de încredere, precizând că acestea sunt fapte săvârşite fără vinovăţie, însă recunoscute de către inculpată doar sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz de încredere, solicitând a se ţine seama şi de circumstanţele săvârşirii faptei.

III. Punctul de vedere al procurorului şi al părţii asupra chestiunii de drept sesizate

Reprezentantul Ministerului Public şi apelanta-intimată- inculpată, prin avocat ales, au susţinut că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este admisibilă.

Punctul de vedere al reprezentantului Ministerului Public a fost în sensul că o soluţie, în lipsa unei reglementări legale, ar fi apelarea la dispoziţiile art. 61 alin. (6) din Codul penal, şi anume stabilirea pedepsei rezultante între sumele stabilite cu titlu de amendă penală, conform art. 38 şi 39 din Codul penal, cu 1/3, ulterior stabilirea numărului de zile-amendă, prin aplicarea aceloraşi dispoziţii, iar pentru stabilirea cuantumului unei zile- amendă, împărţirea primei sume la cea de-a doua, astfel încât să se ştie cât valorează o zi-amendă.

Punctul de vedere al apelantei-intimate-inculpate, prin avocat ales, a fost că în practică nu a găsit cuantumul final care ar trebui să fie avut în vedere în urma concursului pentru aplicarea amenzilor.

IV. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Punctul de vedere motivat al completului de judecată cu privire la sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării chestiunii de drept mai sus expuse a fost următorul:

Chestiunea de drept aflată în discuţie pleacă de la situaţia în care două sau mai multe instanţe condamnă aceeaşi persoană, prin două sau mai multe hotărâri definitive, la două sau mai multe amenzi penale pentru săvârşirea unor infracţiuni concurente, pentru care se stabilesc sume corespunzătoare unei zile-amendă diferite.

În cazul de faţă, prin Sentinţa penală nr. 377 din data de 30 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1.390/A din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 5.100 lei amendă penală (corespunzător 170 zile- amendă x 30 lei/zi-amendă), iar prin Sentinţa penală nr. 482 din data de 13 iunie 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 9 iulie 2019, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2.800 lei amendă penală (corespunzător 140 zile-amendă x 20 lei/zi-amendă).

Infracţiunile pentru care a fost condamnată inculpata prin aceste sentinţe penale sunt concurente cu infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în prezenta cauză, motiv pentru care se pune problema determinării numărului şi a sumei corespunzătoare unei zile-amendă, în condiţiile în care apreciază că dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal referitoare la aplicarea pedepsei celei mai grele la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse se referă la suma de bani rezultată din înmulţirea zilelor-amendă cu suma corespunzătoare unei zile-amendă, având în vedere dispoziţiile art. 61 din Codul penal, conform cărora amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.

Prima instanţă a apreciat că, după ce instanţa realizează operaţiunea prevăzută de art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, trebuie să indice şi numărul şi suma corespunzătoare unei zile-amendă, pentru ca, în cazul în care inculpata nu execută cu rea-credinţă pedeapsa amenzii, numărul de zile închisoare pe care urmează a-l executa să fie previzibil.

Or, dispoziţiile art. 39 din Codul penal nu reglementează acelaşi mecanism de calcul al numărului sumei corespunzătoare unei zile-amendă, motiv pentru care în doctrină s-au propus două soluţii, şi anume:

– aplicarea prin analogie a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal pentru determinarea mai întâi a numărului zilelor-amendă, urmând ca pentru determinarea sumei corespunzătoare unei zile-amendă să se împartă cuantumul amenzii rezultante ca urmare a aplicării art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal la numărul zilelor-amendă rezultat tot ca urmare a aplicării art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal;

– determinarea mai întâi a cuantumului corespunzător unei zile-amendă, ca medie ponderată a cuantumurilor stabilite în cazul pedepselor individuale, determinând apoi numărul zilelor-amendă.

V. Punctele de vedere exprimate de curţile de apel şi instanţele judecătoreşti arondate

Examinând punctele de vedere exprimate de curţile de apel şi instanţele arondate, precum şi jurisprudenţa ataşată acestora, ce au fost transmise instanţei supreme, referitoare la chestiunea de drept supusă dezlegării, aflate în volumele I şi al II-lea ale prezentei cauze, a rezultat o practică neunitară.

Astfel, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, Tribunalul Timiş, Tribunalul Prahova, Tribunalul Neamţ, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală, Tribunalul Ilfov şi instanţele arondate, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Dolj, Tribunalul Giurgiu şi instanţele arondate, Tribunalul Gorj, Judecătoria Bistriţa, Judecătoria Baia Mare, Judecătoria Oneşti, Judecătoria Lugoj, Judecătoria Măcin, Judecătoria Carei, Judecătoria Negreşti-Oaş, Judecătoria Rupea, Judecătoria Olteniţa, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Videle şi Judecătoria Zimnicea au exprimat opinia cu privire la calculul pedepsei amenzii în caz de concurs de infracţiuni, în situaţia în care suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru fiecare infracţiune concurentă este diferită, ca fiind incidente, prin analogie, dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în sensul că se determină numărul zilelor-amendă, urmând ca pentru determinarea sumei corespunzătoare unei zile-amendă să se împartă cuantumul amenzii rezultante ca urmare a aplicării prevederilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal la numărul zilelor-amendă rezultat tot ca urmare a aplicării respectivelor dispoziţii.

Curtea de Apel Târgu Mureş a menţionat că opinia majoritară este în sensul că determinarea cuantumului corespunzător unei zile-amendă se va face ca medie ponderată a cuantumurilor stabilite în cazul pedepselor individuale, determinând apoi numărul de zile-amendă pornind de la acest cuantum. Acest mecanism porneşte de la constatarea că în structura pedepsei rezultante pedeapsa de bază se regăseşte integral, având o pondere de 1, în vreme ce fiecare dintre celelalte pedepse individuale se regăseşte doar în proporţie de 1/3. Ulterior, numărul de zile-amendă corespunzător pedepsei rezultante se obţine împărţind amenda rezultantă determinată potrivit art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal la suma calculată ca medie ponderată. Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală a exprimat aceeaşi opinie mai sus arătată de către unii judecători din cadrul acesteia.

Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Covasna au optat pentru a se aplica pedeapsa amenzii celei mai grele, al cărei cuantum a fost deja stabilit prin determinarea numărului de zile de amendă şi a cuantumului aferent fiecăreia dintre ele, la care se va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal. Prin urmare, operaţiunea de contopire va avea în vedere sumele stabilite cu titlu de amendă penală pentru fiecare infracţiune concurentă, şi nu numărul de zile de amendă. Şi în cazul infracţiunilor concurente judecate separat, infracţiuni pentru care a fost aplicată pedeapsa amenzii, tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, în temeiul art. 40 alin. (1) sau art. 40 alin. (2) din Codul penal, va urma aceleaşi reguli şi, ca urmare, la operaţiunea de contopire vor fi avute în vedere sumele stabilite cu titlu de amenzi penale pentru toate infracţiunile concurente.

Curtea de Apel Braşov opinează că mecanismul de determinare a pedepsei rezultante presupune că formula de calcul pentru pedeapsa rezultantă se aplică cu privire la sumele stabilite pentru amenzi, nu cu privire la numărul zilelor-amendă stabilit pentru fiecare infracţiune în parte, mai ales că în astfel de situaţii există doar pedepse individualizate sub forma sumei stabilite pentru plată, nu şi sub forma unui număr concret de zile-amendă stabilit pentru fiecare infracţiune în parte. În ce priveşte mecanismul prin care urmează să se determine numărul de zile-amendă şi suma corespunzătoare unei zile- amendă în cazul unei asemenea pedepse rezultante s-a apreciat că, în absenţa unui text de lege expres instituit în acest sens, se poate face aplicarea prin analogie a dispoziţiilor art. 61 alin. (6) din Codul penal şi ale art. 13 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pentru determinarea numărului de zile-amendă din structura rezultantei calculate potrivit art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a opinat în majoritate că la stabilirea pedepsei rezultante se va avea în vedere suma corespunzătoare unei zile-amendă care are cuantumul cel mai mare.

Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală, într-o a doua opinie, şi judecătoriile Roşiori de Vede şi Turnu Măgurele au apreciat că faţă de dispoziţiile legale citate, în ipoteza concursului de infracţiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, mai întâi se aplică amenda penală pentru fiecare infracţiune concurentă, prin înmulţirea sumei corespunzătoare unei zile-amendă cu numărul zilelor-amendă, conform art. 61 alin. (2) din Codul penal, iar apoi se aplică pedeapsa pentru întregul concurs de infracţiuni, prin aplicarea pedepsei de bază, amenda în cuantumul cel mai mare, la care se adaugă o treime din celelalte pedepse.

Judecătoria Caracal a exprimat opinia unitară în sensul că pedeapsa rezultantă se identifică după cum urmează: la cuantumul cel mai mare al pedepsei amenzii se adună o treime din totalul celorlalte pedepse cu amenda, numărul de zile-amendă fiind stabilit în funcţie de numărul cel mai mare al zilelor-amendă stabilite pentru o infracţiune, la care se adaugă o treime din numărul zilelor-amendă stabilite pentru celelalte, iar cuantumul rezultant al unei zile-amendă se stabileşte prin împărţirea cuantumului pedepsei rezultante la numărul zilelor- amendă rezultante.

Judecătoria Şimleu Silvaniei, Judecătoria Sinaia şi Judecătoria Făgăraş au apreciat că pedeapsa rezultantă se stabileşte prin aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în sensul că se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu amenda stabilite, fără a se preciza la pedeapsa rezultantă suma corespunzătoare unei zile-amendă.

S-au ataşat Sentinţa penală nr. 22 din 15 ianuarie 2010 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, rămasă definitivă prin neapelare la 4 februarie 2019; Sentinţa penală nr. 202 din 16 octombrie 2019 a Judecătoriei Jibou, rămasă definitivă la data de 5 noiembrie 2019 prin neapelare; Sentinţa penală nr. 13/P din 23 ianuarie 2019 a Tribunalului Neamţ – Secţia penală, rămasă definitivă prin neapelare pentru inculpaţii G. şi H., prin Decizia penală nr. 413 din 2 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bacău, pentru apelantul inculpatul I., şi prin Decizia penală nr. 260 din 5 martie 2020 a Curţii de Apel Bacău pentru apelanţii inculpaţi J. şi K.; Sentinţa penală nr. 360 din 21 martie 2018 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin neapelare; Sentinţa penală nr. 45 din 2 aprilie 2020 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin neapelare; Decizia penală nr. 138 din 11 februarie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie; Decizia penală nr. 195 din 20 februarie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie; Sentinţa penală nr. 192 din 2 decembrie 2019 a Judecătoriei Râmnicu Sărat – Secţia mixtă civil-penal; Decizia penală nr. 677/P din 25 iunie 2019 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie; Sentinţa penală nr. 363 din 11 februarie 2020 a Judecătoriei Medgidia; Sentinţa penală nr. 667 din 19 aprilie 2019 a Judecătoriei Galaţi – Secţia penală; Sentinţa penală nr. 62 din 16 martie 2016 a Judecătoriei Făgăraş; Decizia penală nr. 1.384/A din 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală; Sentinţa penală nr. 464 din 10 martie 2015 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti; Sentinţa penală nr. 561 din 3 martie 2020 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

La Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Iaşi şi instanţele arondate, Curtea de Apel Târgu Mureş şi instanţele arondate, Curtea de Apel Oradea şi instanţele arondate, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Alba Iulia şi instanţele arondate, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Cluj, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Tribunalul Maramureş, Tribunalul Sălaj, Tribunalul Bacău şi judecătoriile arondate, Tribunalul Timiş şi judecătoriile arondate acestuia, Tribunalul Arad, Tribunalul Caraş-Severin, Tribunalul Tulcea, Tribunalul Constanţa, Tribunalul Braşov, Tribunalul Covasna, Tribunalul Gorj, Tribunalul Dolj, Tribunalul Olt, Judecătoria Cluj-Napoca, Judecătoria Gherla, Judecătoria Turda, Judecătoria Năsăud, Judecătoria Beclean, Judecătoria Bistriţa, Judecătoria Baia Mare, Judecătoria Vişeu de Sus, Judecătoria Dragomireşti, Judecătoria Târgu Lăpuş, Judecătoria Zalău, Judecătoria Şimleu Silvaniei, Judecătoria Piatra-Neamţ, Judecătoria Roman, Judecătoria Târgu-Neamţ, Judecătoria Bicaz, Judecătoria Buzău, Judecătoria Pătârlagele, Judecătoria Pogoanele, Judecătoria Constanţa, Judecătoria Mangalia, Judecătoria Hârşova, Judecătoria Tulcea, Judecătoria Babadag, Judecătoria Braşov, Judecătoria Rupea, Judecătoria Zărneşti, Judecătoria Sfântu Gheorghe, Judecătoria Târgu Secuiesc, Judecătoria Întorsura Buzăului, Judecătoria Târgu Jiu, Judecătoria Motru, Judecătoria Novaci, Judecătoria Târgu Cărbuneşti, Judecătoria Slatina, Judecătoria Balş şi Judecătoria Corabia nu a fost identificată practică judiciară cu privire la problema supusă discuţiei.

VI. Opinia specialiştilor consultaţi

În condiţiile art. 476 alin. (10) cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală s-au solicitat puncte de vedere specialiştilor cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

VI.1. Facultatea de Drept din cadrul Universităţii de Vest Timişoara, Departamentul de drept public, Centrul de Cercetări în Ştiinţe Penale, în opinia exprimată, a arătat că sesizarea trebuie respinsă ca inadmisibilă, întrucât sunt îndeplinite doar condiţiile referitoare la stadiul şi instanţa în faţa căreia s-a invocat chestiunea supusă dezlegării, respectiv cauza se află în cursul judecăţii în faţa unui complet al Curţii de Apel Bucureşti, învestit cu soluţionarea conflictului de drept penal în ultimă instanţă, precum şi aceea privind chestiunea de drept cu a cărei analiză a fost sesizată instanţa supremă, că nu a primit o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă anterioară sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui asemenea instrument de unificare a practicii judiciare aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Se consideră că nu este îndeplinită condiţia existenţei relaţiei de dependenţă între dezlegarea pretinsei chestiuni de drept şi soluţionarea pe fond a cauzei.

S-a apreciat că instanţa de apel are posibilitatea verificării temeiniciei căii de atac cu care a fost învestită prin raportare directă la textul legal indicat, respectiv art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

Totodată, s-a considerat că, pe fond, interpretarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal cu privire la calculul pedepsei amenzii în caz de concurs de infracţiuni, în situaţia în care suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru fiecare infracţiune concurentă este diferită, este identică cu interpretarea în situaţia în care cuantumul unei zile-amendă nu ar fi diferit, interesând sumele finale stabilite (amenzile penale ce urmează a fi contopite).

Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a avut la bază însă o preocupare a instanţei de apel privind eventuala neexecutare în viitor a amenzii penale rezultante de către inculpata trimisă în judecată.

VI.2. Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu a exprimat opinia că pentru calculul pedepsei rezultante se va identifica întâi amenda cea mai grea (care are cuantumul cel mai mare), la care se adaugă o treime din suma celorlalte amenzi, după care se va proceda la stabilirea numărului zilelor-amendă dintre infracţiunile concurente, prin adăugarea la numărul zilelor- amendă corespunzătoare celei mai grele amenzi a unei treimi din totalul zilelor-amendă aplicate pentru celelalte infracţiuni. Ulterior, se va calcula valoarea unei zile-amendă din pedeapsa rezultantă, prin împărţirea valorii amenzii rezultante la numărul rezultant al zilelor-amendă.

Specialiştii din cadrul facultăţii au invocat dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) şi (2) şi ale art. 63 alin. (1) din Codul penal, putându-se observa că, în caz de neplată cu rea- credinţă a amenzii, pentru înlocuirea acesteia cu închisoarea, legiuitorul s-a raportat în mod exclusiv la numărul zilelor-amendă stabilite, fără a implica în vreun mod şi cuantumul sumei stabilite pentru o zi-amendă.

Nicio altă dispoziţie din Codul penal sau din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal nu se referă la ipoteza contopirii mai multor pedepse cu amenda în situaţia în care cuantumul unei zile-amendă stabilit diferă de la o hotărâre judecătorească la alta. Singurele referiri la această problemă au vizat amenzile stabilite definitiv sub imperiul Codului penal din 1969 şi se regăsesc în art. 13 şi 14 din Legea nr. 187/2012. S-a utilizat illo tempore un cuantum de referinţă pentru o zi-amendă în sumă de 150 lei.

Aceste dispoziţii legale privind stabilirea amenzii cu ajutorul sistemului de zile-amendă au caracter de noutate în legislaţia română şi au fost preluate din alte coduri penale europene, dar în care nu se regăsesc dispoziţii similare celor din art. 39 din Codul penal care ar impune stabilirea pedepsei celei mai grele şi adăugarea la aceasta a unei treimi din totalul celorlalte pedepse stabilite. Din acest punct de vedere, reglementarea din legea română este deficitară, ceea ce ar impune pe viitor intervenţia legiuitorului în acest sens.

Se consideră că opinia reprezentantului Ministerului Public expusă se apropie cel mai mult de viziunea legiuitorului, respectiv că, în caz de înlocuire, unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare.

Astfel, calculul unei zile-amendă pentru pedeapsa rezultantă se va face în felul următor: se stabileşte întâi pedeapsa rezultantă între sumele stabilite cu titlu de amendă, conform art. 38 şi 39 din Codul penal, iar ulterior se stabileşte numărul zilelor-amendă prin aplicarea aceloraşi dispoziţii, urmând ca în final suma corespunzătoare pedepsei rezultante să se împartă la numărul zilelor-amendă rezultate. Din această împărţire va reieşi cuantumul unei zile-amendă al pedepsei amenzii rezultante. Prin această manieră de calcul s-ar putea realiza o punere în valoare a numărului zilelor-amendă stabilite pentru fiecare infracţiune concurentă.

VI.3. Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” a exprimat opinia juridică în sensul că, în cazul pedepsei rezultante a amenzii aplicate în ipoteza unui concurs de infracţiuni, dacă suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru fiecare infracţiune concurentă este diferită, determinarea numărului zilelor-amendă ce corespund cuantumului pedepsei rezultante se realizează astfel:

Autorul opiniei a exemplificat o situaţie, şi anume că inculpatul a comis 3 infracţiuni concurente, acestea fiind judecate separat, instanţele stabilind:

– pedeapsa P

1

– 100 de zile-amendă (în continuare Z-A), cu un cuantum de 50 lei/Z-A, în total 5.000 lei;

– pedeapsa P

2

– 200 Z-A, cu un cuantum de 35 lei/Z-A, în total 7.000 lei;

– pedeapsa P

3

– 300 Z-A, cu un cuantum de 40 lei/Z-A, în total 12.000 lei.

Contopind cele trei pedepse, instanţa va stabili o pedeapsă rezultantă de 16.000 lei.

În continuare, autorul opiniei exprimate evidenţiază, în raport cu problema vizată de întrebare, mai multe soluţii pentru a stabili numărul zilelor-amendă ce corespunde cuantumului pedepsei rezultante:

a) Aplicarea prin analogie a dispoziţiilor art. 61 alin. (6) din Codul penal

1

, pentru determinarea numărului de zile-amendă din structura rezultantei calculate potrivit art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal. Astfel, în exemplul dat, pedeapsa de bază (P

3

) are 300 de zile-amendă, la care ar urma să fie adăugată 1/3 din suma celorlalte pedepse, adică 100 de zile-amendă, obţinând un total de 400 de zile-amendă care ar corespunde pedepsei rezultante. Suma corespunzătoare unei zile-amendă (importantă în caz de plată parţială) se va determina împărţind cuantumul pedepsei rezultante la acest număr de zile-amendă.

1

Ar fi o aplicare prin analogie, întrucât, menţionat, mecanismul reglementat de art. 61 alin. (6) din Codul penal priveşte limitele legale de pedeapsă, şi nu pedepse determinate. Această analogie se poate dovedi, după caz, în favoarea sau în defavoarea inculpatului (în funcţie de diferenţele existente între cuantumul corespunzător unei zile-amendă stabilit pentru fiecare infracţiune, respectiv de numărul zilelor-amendă stabilite). Atunci când operează în defavoarea inculpatului, această analogie contravine principiului legalităţii, nefiind acceptabilă.

b) Aplicarea unui mecanism apropiat de cel anterior, însă fundamentat direct pe dispoziţiile art. 63 alin. (1) din Codul penal. Pentru a proceda astfel, pedeapsa rezultantă ar trebui descontopită în pedepsele individuale (aşa cum se proceda sub imperiul Codului penal anterior), iar înlocuirea ar urma să se facă pentru fiecare pedeapsă individuală, pedepsele cu închisoarea astfel obţinute urmând a fi apoi contopite potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal. Numărul zilelor-amendă astfel obţinut este identic cu cel din ipoteza precedentă.

Acest mecanism prezintă două inconveniente majore:

– înlocuirea cu pedeapsa închisorii ar trebui să se facă direct cu privire la pedeapsa rezultantă, aceasta fiind cea care ar fi trebuit să se execute, nu amenzile stabilite pentru fiecare infracţiune;

– mecanismul nu poate funcţiona atunci când condamnatul a executat o parte din amenda rezultantă, în acest caz fiind imposibil de stabilit căreia dintre amenzile individuale îi corespunde partea deja plătită.

c) O a treia soluţie ar fi calcularea unei medii aritmetice a cuantumurilor stabilite de instanţă pentru o zi-amendă şi determinarea numărului de zile-amendă împărţind suma aferentă pedepsei rezultante la acest cuantum. În exemplul dat, suma astfel obţinută ar fi media aritmetică a valorilor de 35, 40, respectiv 50 lei, adică 41,66 lei. Numărul zilelor-amendă ce ar corespunde rezultantei ar fi: 16.000: 41,66 = 384 (de data aceasta mai mic decât în primele două situaţii).

Acest mecanism, ce se remarcă în primul rând prin simplitate, are dezavantajul de a nu reflecta ponderea fiecărei pedepse individuale în pedeapsa rezultantă, ştiut fiind că ele nu se regăsesc în aceeaşi proporţie (pedeapsa de bază se regăseşte integral, celelalte în proporţie de 1/3).

d) În fine, o altă soluţie ar presupune determinarea cuantumului corespunzător unei zile-amendă ca medie ponderată

2

a cuantumurilor stabilite în cazul pedepselor individuale, determinând apoi numărul de zile-amendă pornind de la acest cuantum.

2

Se reaminteşte că media ponderată a n numere este egală cu suma produselor dintre ponderi şi numere, împărţită la suma ponderilor.

Acest mecanism porneşte de la constatarea că în structura pedepsei rezultante pedeapsa de bază se regăseşte integral, în vreme ce fiecare dintre celelalte pedepse individuale se regăseşte doar în proporţie de 1/3. Astfel, se poate spune că în structura pedepsei rezultante pedeapsa de bază are o pondere de 3, iar celelalte de 1.

Ulterior, numărul de zile-amendă corespunzător pedepsei rezultante se obţine împărţind amenda rezultantă la suma calculată ca medie ponderată.

Aplicând acest mecanism în exemplul dat, în care pedeapsa de bază este P3, se obţine ca sumă medie corespunzătoare unei zile-amendă:

Numărul zilelor-amendă ce corespunde pedepsei rezultante va fi:

N

Z-A

= 16.000: 41,2 = 388

În absenţa unui text legal se consideră că acest ultim mecanism este preferabil, întrucât, pe de o parte, evită aplicarea prin analogie a unor texte de lege, iar, pe de altă parte, rezultatul obţinut reflectă fidel ponderea fiecărei pedepse în structura rezultantei.

VI.4. Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Titu Maiorescu” din Bucureşti opinează pentru metoda mediei ponderate.

Se arată că legea penală nu oferă niciun indiciu cu privire la modul de calcul al valorii unei zile-amendă în cazul concursului de infracţiuni.

În doctrină s-au propus două metode pentru calcularea unei medii a valorii zilelor-amendă, în cazul concursului de infracţiuni (F. Streteanu, D. Niţu, Drept penal, Partea generală, Universul Juridic, Bucureşti, 2018, vol. 2, p. 128):

a) Metoda calculului prin analogie a dispoziţiilor art. 61 alin. (6) din Codul penal, pentru determinarea rezultantei calculate potrivit art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

Astfel, inculpata a fost condamnată la o pedeapsă cu amenda în sumă de 3.000 lei, reprezentând 200 de zile a câte 15 lei, la o altă pedeapsă de 3.000 de lei, reprezentând 120 de zile a câte 25 lei.

Aceste pedepse urmează a fi contopite cu alte două pedepse cu amenda, aplicate printr-o hotărâre anterioară, de 5.100 lei, reprezentând 170 de zile a câte 30 lei şi 2.800 lei, reprezentând 140 de zile a câte 20 lei.

Condamnata execută pedeapsa cea mai grea (5.100 lei), la care se adaugă o treime din totalul celorlalte amenzi – (3.000 + 3.000 + 2.800)/3 = 2.933. Condamnata va executa 5.100 + 2.933 = 8.033 lei.

Analogia constă în aceea că numărul zilelor-amendă se calculează după acelaşi model indicat de legiuitor: la pedeapsa cea mai grea (în cazul dat, 170 de zile de amendă înmulţite cu 30 lei) se adaugă o treime din celelalte (200 + 120 + 140), adică 323 de zile.

Valoarea unei zile-amendă se obţine împărţind cuantumul amenzii, adică 8.033, la numărul zilelor-amendă, adică 323, rezultantul final fiind 24,86 lei, valoarea unei zile-amendă.

b) Metoda mediei ponderate

Potrivit acestei metode, cuantumul zilei-amendă din pedeapsa cea mai grea are o pondere de o unitate din totalul pedepsei aplicate. Această valoare se adaugă la o treime din totalul celorlalte, fiecare din acestea având o pondere de o treime din total.

Pentru a respecta ponderea, cuantumul unei zile din pedeapsa cea mai grea se înmulţeşte cu 3. Pentru a calcula media ponderată a sumelor stabilite pentru o zi-amendă se va aduna cuantumul pedepsei celei mai grele, înmulţit cu 3, adică 30 înmulţit cu 3, cu celelalte valori ale unei zile-amendă (15 + 25 + 20), rezultând un total de 150 lei. Acest total se împarte la numărul infracţiunilor aflate în concurs, adică 4, la care se adaugă cifra 2, reprezentând o constantă aritmetică, pentru a asigura media ponderată. În cazul dat, prin împărţirea a 150 la (4 + 2), rezultă o medie ponderată a unei zile de amendă de 25 lei.

S-a încercat o prezentare cât mai simplă, fără formule matematice complicate. Există şi opinia că la stabilirea mediei ponderate, dacă valoarea unei zile-amendă este mai mare, aceasta trebuie să fie considerată pedeapsa principală, chiar dacă numărul zilelor la care se raportează este mai mic. (F. Streteanu, D. Niţu, Drept penal, Partea generală, Universul Juridic, Bucureşti, 2018, vol. 2, p. 128). Se menţionează că nu se raliază acestei opinii, considerând că pedeapsa cea mai grea este aceea care, prin raportarea numărului zilelor-amendă la valoarea unei zile-amendă, duce la cuantumul cel mai ridicat.

Se concluzionează că diferenţa de calcul dintre cele două metode este de 0,14 lei. Deşi, aparent mai complicată, media ponderată este mai exactă, rezultantul fiind totdeauna o sumă fără zecimale. În opinia autorilor, metoda prin analogie nu se justifică, chiar dacă există un vid legislativ, în sensul că legiuitorul ar fi trebuit să prevadă modul de stabilire a valorii unei zile-amendă. Cu toate acestea, pedepsele cu un cuantum mai redus decât pedeapsa cea mai grea nu se pot regăsi în media tuturor amenzilor decât ca o valoare ponderată în suma valorilor tuturor zilelor-amendă. Din acest motiv au optat pentru metoda mediei ponderate.

VII. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Direcţia de specialitate din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la chestiunea de drept care formează obiectul Dosarului nr. 1.060/1/2020, a exprimat opinia că, în interpretarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în caz de concurs de infracţiuni, în ipoteza în care suma corespunzătoare unei zile-amendă stabilită pentru infracţiunile concurente este diferită, amenda rezultantă se calculează după cum urmează:

a) se cumulează pedeapsa amenzii celei mai grele, ca pedeapsă pecuniară exprimată în lei, cu sporul de o treime din totalul celorlalte amenzi stabilite, exprimat în lei;

b) se determină numărul de zile-amendă, prin cumularea numărului de zile-amendă stabilit pentru pedeapsa amenzii celei mai grele cu numărul de zile-amendă corespunzător sporului (o treime din totalul zilelor-amendă stabilite pentru celelalte amenzi)

3

;

3

În opinia noastră, prin aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul penal, nu se poate depăşi limita maximă generală de 400 de zile-amendă. Deşi pedeapsa amenzii constituie o pedeapsă principală pecuniară exprimată în lei, iar zilele-amendă constituie unul dintre elementele pe baza cărora se determină cuantumul amenzii, în dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Codul penal legiuitorul prevede o limită maximă generală a zilelor