CtEDO 08.10.2013 Auto

LATAWIEC v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
08.10.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LATAWIEC v. POLAND (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

A doua secțiune DECIZIE nr. 3254/05 Bogusława LATAWIEC împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 8 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Vincent A. De Gaetano, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 decembrie 2004, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 27 iunie 2013 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Boguslawa Latawiec, este un național polonez, care s-a născut în 1958 și trăiește în Mielec. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, succes de dna J. Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumat după cum urmează. La 19 februarie 2001, Consiliul de Securitate Socială ( Zakład Ubezpieczeń Społecznych – „SSB”) a acordat reclamantului dreptul la o mai devreme Pensiunea de pensionare pentru persoanele care cresc copiii care au nevoie de îngrijire constantă (denumita pensie „EWK”) în valoare netă de aproximativ 615 zloti polonezi (PLN). La 13 iunie 2002, SSB a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și, în cele din urmă, a refuzat să acorde reclamantului dreptul la pensia EWK. Plata pensiei a fost întreruptă cu efect imediat. Pe 22 decembrie 2004, Curtea Regională Tarnobrzeg (Såd Okręgowy) a respins recursul. Pe 6 aprilie 2005, recursul a fost respins în cele din urmă în temeiul hotărârii Curții de Apel Rzeszow (Sad Apelacyjny COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în conformitate cu articolele 2, 6 1, 8 și 13 din Convenția și cu art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția cu privire la redeschiderea procedurii de securitate socială care au dus la revocarea dreptului ei la pensia EWK. Clădirea trebuie examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Iunie 2013 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește să exprese, prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția care rezultă din revocarea bruscă a pensiei EWK ale reclamantului, care a atribuit unei sarcini excesive reclamantului incompatibil cu această dispoziție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma de EUR 2 000 (doi mii de euro) care consideră că sunt rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice soarta din cazul din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la articolul (c) din Convenție (...)” Într-o scrisoare din 25 iulie 2013 reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 77, ECHR 2003 VI; WAZA Spółka o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). Curtea a instituit, în o serie de cazuri împotriva Poloniei, practicile sale privind plângerile în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind redeschiderea procedurii de securitate socială care au dus la revocarea dreptului reclamantului la pensia de pensionare anticipată (a se vedea, de exemplu, Moskal c. Polonia , nr. 10373/05, 15 septembrie 2009; Antoni Lewandowski c. Polonia , nr. 38459/03, 2 octombrie 2012). În ceea ce privește chestiunile ridicate de reclamant în temeiul altor dispoziții ale Convenției și ale Protocolelor sale, Curtea reamintește că, în toate cazurile anterioare similare examinate până în prezent, a susținut că plângerile nu au nevoie de o examinare separată (de exemplu, Moskal , citat mai sus §§ 83 și 94; Antoni Lewandowski , citat mai sus §§ 88). Acesta nu vede nici un motiv să se îndepărteze de această concluzie în acest caz. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 litera (c) din Convenția. Fatoș Aracı David Thór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă