CASE OF DELFI AS v. ESTONIA - [Romanian translation] summary by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România” (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 167

Octombrie 2013

Delfi AS împotriva Estoniei

- 64569/09

Hotărârea din 10.10.2013 [Secția I]

Art. 10

Art.

10 §

1

Libertatea de exprimare

Obligarea unui portal de internet de știri la plata de despăgubiri pentru afirmații insultătoare publicate pe site-ul acestuia de către terți anonimi:

neîncălcare

În fapt

– Societatea reclamantă deține unul dintre cele mai importante portaluri de internet de informare din Estonia. La momentul faptelor, utilizatorii de internet puteau să afișeze comentarii privind articolele publicate pe acest site, în mod anonim și fără o înregistrare prealabilă. Societatea reclamantă nu avea posibilitatea de a edita sau de a modera aceste comentarii, dar putea să le elimine cu ajutorul unui dispozitiv automat de filtrare prin folosirea de cuvinte-cheie sau ulterior sesizării sale de către utilizatorii de internet. În 2006, aceasta a publicat un articol care preciza că o societate care furniza servicii de transport cu feribotul modificase itinerariul urmat de navele sale și, astfel, a provocat spargerea gheții în anumite locuri unde ar fi putut fi trasate drumuri de gheață. Conform articolului în cauză, rezultase o întârziere de mai multe săptămâni în deschiderea unor astfel de drumuri, care constituiau o modalitate mai ieftină și mai rapidă decât transportul cu feribotul pentru a ajunge la insulele estoniene. Acest articol a dat naștere mai multor comentarii care conțineau amenințări personale și un limbaj insultător la adresa proprietarului companiei de feriboturi. La cererea insistentă a acesteia din urmă, societatea reclamantă a eliminat comentariile în litigiu după aproximativ șase săptămâni de la publicarea lor. Proprietarul companiei de feriboturi a introdus o acțiune pentru calomnie împotriva părții în cauză, care a fost obligată, printr-o hotărâre definitivă, la plata de despăgubiri în cuantum de 320 EUR.

În drept

– Art. 10

a)

Aplicabilitate

– În fața Curții, Guvernul a susținut că art. 10 nu este aplicabil în speță deoarece societatea reclamantă pretinde că nu este autorul comentariilor calomnioase și că nici nu le-a făcut publice. Curtea subliniază că partea în cauză a fost afectată direct de deciziile pronunțate de instanțele interne, care au considerat-o vinovată de calomnie, făcând publice comentariile de pe portalul său. În consecință, capătul de cerere al societății reclamante privește libertatea de exprimare și intră în sfera de aplicare a art. 10.

b)

Cu privire la fond

– Societatea reclamantă susține că dreptul intern nu îi impunea să efectueze o verificare prealabilă a conținutului mesajelor publicate de terți și că răspunderea sa era limitată de Directiva Uniunii Europene privind comerțul electronic*. Cu toate acestea, instanțele estoniene au decis altfel. În această privință, Curtea reamintește că obligația de a interpreta dreptul național revine în primul rând instanțelor interne. Aceasta consideră că ingerința în libertatea de exprimare a reclamantei era legală în cadrul art. 10, având în vedere că dreptul și jurisprudența interne enunțau clar că editorii de presă sunt răspunzători pentru toate afirmațiile calomnioase conținute de publicațiile pe care le editează. În această privință, Curtea observă că faptul de a echivala publicarea articolelor și comentariilor într-un portal internet cu activitatea jurnalistică și administratorul portalului în calitate de întreprinzător cu un editor poate fi considerat ca o aplicare a legislației privind răspunderea civilă delictuală în vigoare într-un domeniu nou corespunzător noilor tehnologii.

În ceea ce privește problema stabilirii dacă ingerința în litigiu era necesară într-o societate democratică, trebuie subliniat faptul că articolul care a dat naștere comentariilor calomnioase privea o chestiune de interes general și că societatea reclamantă ar fi trebuit să se aștepte la reacții negative și să dea dovadă de vigilență, pentru a evita să fie acuzată de atingere adusă reputației altora. Totuși, dispozitivul de filtrare automată, notificare și eliminare, instituit de partea în cauză, nu a fost suficient pentru a proteja drepturile terților. În plus, activitatea comercială a societății reclamante consta tocmai în publicarea de articole de informare și difuzarea comentariilor inspirate de conținutul acestora utilizatorilor de internet, iar veniturile sale din publicitate depindeau în mare parte de numărul cititorilor săi și de comentariile publicate. Având în vedere că partea în cauză era în măsură să exercite un control extins asupra comentariilor cititorilor, aceasta ar fi putut să prevadă natura comentariilor pe care un anumit articol risca să le provoace și să ia măsuri tehnice sau manuale, prin care să evite difuzarea unor afirmații calomnioase. În plus, nu ar fi fost deloc realist să se urmărească stabilirea răspunderii autorilor comentariilor în litigiu, deoarece identificarea acestora ar fi fost dificilă. În orice caz, Curtea nu este sigură că adoptarea unor măsuri care ar autoriza părțile vătămate să acționeze doar împotriva autorilor unor afirmații calomnioase ar fi de natură să le asigure acestora dreptul la respectarea vieții lor private. Având în vedere că societatea reclamantă a decis să autorizeze utilizatorii de internet să publice comentarii fără o înregistrare prealabilă, trebuie să se considere că aceasta și-a asumat un numit grad de răspundere în ceea ce privește comentariile în cauză. Ținând seama de considerentele anterioare și de cuantumul modic al despăgubirilor impuse societății reclamante, Curtea consideră că restricția aplicată libertății de exprimare a părții în cauză era justificată și proporționată.

Concluzie

: neîncălcare (unanimitate).

[A se vedea și

Krone Verlag GmbH &

Co. KG împotriva Austriei (nr.

4)

, 72331/01, 9

noiembrie 2006]

* Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8

iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă.

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.