Edslev-Christensen împotriva Danemarcei

Decizia nr. 51153/09 Metha EDSLEV-CHRISTENSEN împotriva Danemarcei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 5 noiembrie 2013 în calitate de comitet compus din: András Sajó, președinte, Peer Lorenzen, Nebojša Vučinić, judecători și, Seçkin Erel, secretar adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 31 august 2009, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Metha Edslev-Christensen, este un național danez, născut în 1938 și locuiește în Silkeborg. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Jørgen Dreyer, avocat practicant în Silkeborg.

Guvernul danez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Nina Holst-Christensen, de la Ministerul Justiției. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii, în timpul căreia cererea de compensare pentru prejudiciul industrial pe care a pretins-o a suferit a fost determinată și care, în opinia ei, a început la 1 iulie La 4 iunie 2013, Guvernul a prezentat o declarație de propunere a unei soluții prietenoase în cazul în care reclamantul 60.000 de coroane daneze (DKK) au fost plătite pentru compensarea reclamantului pentru orice prejudiciu moral pe care ar fi putut fi suferită ca urmare a lungii procedurii. Guvernul era, de asemenea, dispus să compenseze reclamantul pentru costurile și cheltuielile necesare și rezonabile suportate în cadrul procedurii în fața Curții.

La 3 iulie 2013, reclamantul a prezentat o declarație în care a acceptat soluționarea prietenoasă propusă. Ea a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Danemarcei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-și plăti 60.000 DKK. În plus, a solicitat DKK 25 000 pentru a acoperi cheltuielile și costurile. La 6 septembrie 2013, Guvernul a informat Curtea că a acceptat soluționarea, inclusiv a plătit reclamantului 25.000 DKK pentru a acoperi costurile și cheltuielile în raport cu procedurile dinainte de Curte. HOTĂRÂREA Curții ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Acesta observă că sumele de 60.000 DKK și de 25.000 DKK sunt plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul trebuie să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenția.

Seçkin Erel András Sajó Președintele adjunct al grefierului interimar

SECOND SECTION

DECISION Application no. 51153/09 Metha EDSLEV-CHRISTENSEN against Denmark The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 5 November 2013 as a Committee composed of: András Sajó, President, Peer Lorenzen, Nebojša Vučinić, judges, and, Seçkin Erel, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 31 August 2009, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Metha Edslev-Christensen, is a Danish national, who was born in 1938 and lives in Silkeborg. She was represented before the Court by Mr Jørgen Dreyer, a lawyer practising in Silkeborg. The Danish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Nina Holst-Christensen from the Ministry of Justice. The applicant complained that the length of the proceedings, during which her claim for compensation for the industrial injury she alleged she had suffered was determined, and which in her view commenced on 1 July 1993, exceeded the “reasonable time” requirement within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention. On 4 June 2013 the Government submitted a declaration proposing a friendly settlement in the case by paying the applicant 60,000 Danish kroner (DKK) intended to compensate the applicant for any non-pecuniary damage she may have suffered as a result of the length of the proceedings.

The Government were also prepared to compensate the applicant for necessary and reasonable costs and expenses incurred in relation to the proceedings before the Court. On 3 July 2013 the applicant submitted a declaration in which she accepted the proposed friendly settlement. She agreed to waive any further claims against Denmark in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay her DKK 60,000. In addition, she claimed DKK 25,000 to cover expenses and costs. On 6 September 2013 the Government informed the Court that they accepted the settlement, including paying the applicant DKK 25,000 to cover costs and expenses in relation to the proceedings before the Court.

THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It notes that the sums of DKK 60,000 and DKK 25,000 are payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government must pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. The Court is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention. Seçkin Erel András Sajó Acting Deputy Registrar President