CASE OF VALLIANATOS AND OTHERS v. GREECE - [Romanian Translation] legal summary by the COE Human Rights Trust Fund

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2014. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea referințele cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul acestui document.

© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2014. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.

© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2014. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.

Nota informativă nr. 168 asupra jurisprudenței Curții

Noiembrie 2013

Vallianatos și alții c. Greciei [MC]

- 29381/09 și 32684/09

Hotărâre 7.11.2013 [GC]

Articolul 14

Discriminare

Excluderea cuplurilor formate din persoane de același sex de la „uniunile civile”:

încălcare

În fapt

– Prima cerere a fost introdusă de către doi cetățeni greci, iar a doua de către șase cetățeni greci și o asociație al cărei scop includea acordarea de sprijin psihologic și moral homosexualilor și lesbienelor. La 26

noiembrie 2008 a intrat în vigoare Legea nr. 3719/2008, intitulată „Reforme privind familia, copiii și societatea”. Aceasta a introdus o formă oficială de parteneriat pentru cuplurile necăsătorite numită „uniune civilă”, formă interzisă cuplurilor formate din persoane de același sex, excluzându-le așadar din domeniul ei de aplicare.

În drept

– Articolul 14 combinat cu articolul

8

(a)

Aplicabilitate

– Reclamanții și-au formulat cererea în temeiul articolului 14 combinat cu articolul 8, iar Guvernul nu a obiectat cu privire la aplicabilitatea acestor dispoziții. Curtea consideră potrivit să urmeze această abordare. Mai mult, relațiile reclamanților cad sub incidența noțiunilor de „viață privată” și „viață de familie”, cum ar fi și cazul relațiilor cuplurilor formate din persoane de sex diferit aflate în aceeași situație. Articolul

14 combinat cu articolul 8 era așadar aplicabil.

(b)

Fondul cauzei

– Reclamanții se afau într-o situație comparabilă cu cea a cuplurilor de sex diferit în privința nevoii lor de a le fi recunoscute legal și protejate relațiile. Cu toate acestea, secțiunea

1 a Legii nr.

3719/2008 rezervă expres posibilitatea de a alcătui o uniune civilă doar persoanelor de sex diferit. În consecință, prin excluderea tacită a cuplurilor formate din persoane de același sex din domeniul său de aplicare, Legea în cauză a introdus un tratament diferențiat bazat pe orietarea sexuală a celor vizați.

Guvernul s-a bazat pe două seturi de argumente pentru a justifica alegerea legiuitorului de a nu include cuplurile formate din persoane de același sex în domeniul de aplicare al legii. În primul rând, acesta a susținut că, dacă uniunile civile introduse prin lege ar fi fost accesibile și reclamanților, faptul ar fi condus la crearea unor drepturi și a unor obligații – în privința statutului lor patrimonial, a relațiilor pecuniare din cadrul fiecărui cuplu și a drepturilor lor succesorale – de care puteau beneficia deja în temeiul dreptului comun, mai exact în baza unui contract. În al doilea rând, legea în cauză era menită să atingă varii obiective, inclusiv consolidarea statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei și facilitatarea creșterii copiilor de către părinți, fără obligația de a se căsători. S-a argumentat că acest aspect făcea deosebirea între cuplurile formate din persoane de sex diferit și cuplurile formate din persoane de același sex, de vreme ce ultimele nu puteau avea copii biologici împreună. Curtea a considerat legitim din perspectiva articolului 8 din Convenție ca legiuitorul să adopte legi care să reglementeze situația copiilor născuți în afara căsătoriei și să consolideze indirect instituția căsătoriei în cadrul societății elene, prin promovarea ideii că decizia de căsătorie va fi luată doar în baza unui acord reciproc între două persoane, independent de constrângerile externe sau de planul de a avea copii. Protecția familiei în sens tradițional era, de principiu, un motiv serios și legitim care ar fi putut justifica existența unui tratament diferențiat. Rămânea să se stabilească dacă principiul proporționalității a fost respectat în prezenta cauză.

Legislația în cauză a fost menită în primul rând a permite recunoașterea legală a unei alte forme de parteneriat decât căsătoria. În orice eventualitate, chiar presupunând că intenția legiuitorului a fost de a consolida protecția juridică a copiilor născuți în afara căsătoriei și, indirect, de a întări instituția căsătoriei, prin adoptarea Legii nr.

3719/2008 s-a introdus o formă de parteneriat civil care excludea cuplurile formate din persoane de același sex, permițând totodată cuplurilor formate din persoane de sex diferit, indiferent dacă aveau sau nu copii, să-și pună în ordine numeroase aspecte ale relației lor.

Argumentele Guvernului s-au axat pe situația cuplurilor formate din persoane de sex diferit care aveau copii, fără a justifica tratamentul diferențiat între cuplurile formate din persoane de același sex și cele formate din persoane de sex diferit care nu aveau copii, tratament ce decurgea din legislația în cauză. Legiuitorul ar fi putut include unele prevederi care să reglementeze în mod special situația copiilor născuți în afara căsătoriei, prevăzând totodată posibilitatea de a alcătui o uniune civilă și cuplurilor formate din persoane de același sex. În cele din urmă, în temeiul legii elene, cuplurilor formate din persoane de sex diferit – spre deosebire de cuplurile formate din persoane de același sex – le-ar fi fost recunoscută relația din punct de vedere legal chiar înainte de adoptarea Legii nr.

3719/2008, fie în totalitate în baza instituției căsătoriei sau într-o formă mai limitată în temeiul dispozițiilor Codului civil privind parteneriatele

de facto

. În consecință, spre deosebire de cuplurile formate din persoane de sex diferit, cuplurile formate din persoane de același sex ar avea un interes particular să alcătuiască o uniune civilă dacă li s-ar permite, relația lor putând fi recunoscută din punct de vedere legal numai în această baza.

În cele din urmă, chiar dacă nu a existat un consens între sistemele de drept ale statelor Consiliului Europei, era în curs de dezvoltare o tendință legată de introducerea formelor de recunoaștere legală a relațiilor dintre persoanele de același sex. Dintre cele nouăsprezece state care autorizau unele forme de parteneriate înregistrate, altele decât căsătoria, Lituania și Grecia erau singurele care le rezervau exclusiv pentru cuplurile formate din persoane diferite. Faptul că, la sfârșitul unei evoluții treptate, un stat se găsea într-o poziție izolată cu privire la unul dintre aspectele legislației sale nu implica în mod necesar ca aspectul acesta să fie în conflict cu dispozițiile Convenției. Cu toate acestea, având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea a constatat că Guvernul nu a oferit argumente convingătoare și serioase apte să justifice excluderea cuplurilor formate din persoane de același sex din domeniul de aplicare al Legii nr.

3719/2008.

Concluzie

: încălcare (șaisprezece voturi la unul).

Articolul 41: 5,000 EUR pentru fiecare reclamant, cu excepția reclamantului din cererea nr.

32684/09, cu titlu de prejudiciu moral.

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de către Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.

Apăsați aici pentru a accesa

Notele de informare privind jurisprudența Curții

©

Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2014.

Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu își asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului (

http://hudoc.echr.coe.int

) sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiția fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menționat anterior și la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenționați să folosiți vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactați

[email protected]

.

©

Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2014

The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (

http://hudoc.echr.coe.int

) or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact

[email protected]

.

©

Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2014

Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (

http://hudoc.echr.coe.int

) où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante:

[email protected]

.