Vallent împotriva Ungariei

Decizia nr. 41476/10 Miklósné VALLENT împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 19 noiembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, Președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și Seçkin Erel, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 12 iulie 2010, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Miklósné Vallent, este un național maghiar, care s-a născut în 1959 și trăiește în Jaszfelszentgyörgy. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii civile la care era parte. La 30 iunie și 9 septembrie 2013, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă reclamație împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-și plăti euro 13.000 (trei mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data plății și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii.

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Seçkin Erel Peer Lorenzen Președintele adjunct al grefierului interimar

SECOND SECTION

DECISION Application no. 41476/10 Miklósné VALLENT against Hungary The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 19 November 2013 as a Committee composed of: Peer Lorenzen, President, András Sajó, Nebojša Vučinić, judges, and Seçkin Erel, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 12 July 2010, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Miklósné Vallent, is a Hungarian national, who was born in 1959 and lives in Jászfelsőszentgyörgy. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr Z. Tallódi, Agent, Ministry of Public Administration and Justice. The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of civil proceedings to which she was a party. On 30 June and 9 September 2013 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay her EUR 13,000 (thirteen thousand euros) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into Hungarian forints at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention. Seçkin Erel Peer Lorenzen Acting Deputy Registrar President