AFFAIRE SAMOILA ET CIONCA ET 5 AUTRES AFFAIRES CONTRE LA ROUMANIE

AFFAIRE SAMOILA ET CIONCA ET 5 AUTRES AFFAIRES CONTRE LA ROUMANIE (CtEDO, 2013)

Rezoluția CM/ResDH(2013)235

Șase cazuri împotriva României

Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului

Cererea nr.

Caz

Hotărâre din

Definitiv din

33065/03

SAMOILĂ ȘI CIONCA

04/03/2008

04/06/2008

29723/03

LAPUSAN

03/06/2008

03/09/2008

42084/02

VITAN

25/03/2008

01/12/2008

33078/03

BOLOŞ

12/01/2010

12/04/2010

20899/03

G.C.P.

20/12/2011

04/06/2012

10473/05

CATANĂ

29/01/2013

29/04/2013

(adoptată de Comitetul Miniștrilor pe 20 noiembrie 2013 la cea de-a 1185a (Budget) reuniune a Delegaților Miniștrilor)

Comitetul Miniștrilor, în virtutea articolului 46, paragraf 2, al Convenției de salvegardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul monitorizează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea"),

Ținând seama de hotărârile definitive transmise de Curte Comitetului în aceste cazuri și de încălcările constatate;

Reamintind obligația Statului pârât, în virtutea articolului 46, paragraf 1, al Convenției, de a se conforma hotărârilor definitive în litigiile în care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile Statului pârât, dacă este necesar:

- de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a șterge consecințele acestora, în măsura posibilului prin restituire în integrum;

și

- de măsuri generale care să permită prevenirea încălcărilor similare;

După ce a invitat guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației menționate mai sus;

După ce a examinat bilanțul de acțiuni furnizat de guvern indicând măsurile adoptate pentru a executa hotărârile, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției echitabile acordate de Curte;

După ce s-a asigurat că toate măsurile individuale au fost adoptate;

După ce a remarcat că măsurile generale privind încălcările articolului 5 §§ 3 și 4, articolului 6 § 2 și articolului 8 au fost adoptate și că problemele privind încălcarea articolului 3 sunt în prezent examinate în contextul monitorizării executării grupului de cazuri Bragadireanu împotriva României;

DECLARĂ că și-a îndeplinit funcțiile în virtutea articolului 46, paragraf 2, al Convenției în aceste cazuri și

DECIDE să-și încheie examinarea.

REZUMAT INTRODUCTIV

Cazurile Samoilă și Cionca și Lapusan privesc încălcarea dreptului reclamanților de a fi aduși prompt în fața unui judecător după arestarea lor în februarie 2003 (încălcări ale articolului 5 § 3).

Cazurile Samoilă și Cionca și Boloş se referă, de asemenea, la refuzul Curții Supreme, în 2003, de a examina apelurile reclamanților în privința punctelor de drept împotriva deciziilor Curții de Apel privind prelungirea detenției lor după trimiterea în judecată, privând astfel reclamanții de posibilitatea de a verifica legalitatea detenției lor continue (încălcare a articolului 5 § 4).

În plus, reclamanții din cazurile Samoilă și Cionca, Lapusan, Boloş și Catană nu au fost oferit posibilitatea de a se prezenta în fața curții la ședințele ținute în 2003 și 2004, al căror rezultat a determinat dacă detenția lor urma să continue. Astfel, în cazul Boloş, reclamantul și avocatul lui nu au participat nici la ședința în fața curții de prim-instanță, nici la cea din fața curții de apel. În cazurile Samoilă și Cionca, Lapusan și Catană, Curtea Europeană a observat că reclamanții și avocații lor au participat la ședințele în fața curților de prim-instanță, dar a considerat că acest fapt nu exonera Statul de obligația de a asigura că reclamanții se prezentau de asemenea personal (sau erau reprezentați) la ședințele în fața curților de apel pentru a garanta egalitatea reprezentării cu procurorul public care fusese prezent la ședințe și solicitase continuarea detenției lor. Reclamanții nu au beneficiat de o apărare eficace în fața curților de apel (în cazurile Samoilă și Cionca, Lapusan și Catană) sau în fața curților de prim-instanță și apel (în cazul Boloş), deoarece reprezentarea era asigurată de diverși avocați numiți oficial pe loc, care nu erau familiarizați cu dosarele, nu-și cunoșteau clienții și nu aveau timp să-și pregătească apărarea corespunzător (încălcare a articolului 5 § 4).

Cazurile Samoilă și Cionca, Vitan și G.C.P. se referă, de asemenea, la dreptul reclamanților la prezumția de nevinovăție cu privire la declarațiile publice ale unui ofițer de poliție comandant (în cazul Samoilă și Cionca), Ministrului de Interne (în cazul G.C.P.) și ai procurorilor publici (în toate cazurile), numind reclamanții drept vinovați, în cursul investigațiilor penale împotriva lor, între 1997 și 2003. Cazul Samoilă și Cionca se ocupă de asemenea de faptul că reclamanții au fost obligați să se prezinte în fața curții îmbrăcați în haine de deținuți, contrar legii și în dezacord cu o decizie a Curții Constituționale din 1994, ceea ce ar putea confirma impresia publicului că reclamanții erau vinovați (încălcări ale articolului 6 § 2).

Cazul Vitan privește de asemenea interferența ilegală, de către administrația penitenciară, în 2002, cu dreptul reclamantului la respect pentru corespondenț sa (încălcare a articolului 8).

În sfârșit, cazul Catană se referă la încălcarea dreptului reclamantului garantat de articolul 3 al Convenției datorită condițiilor detenției sale în carcera politiei între octombrie 2004 și ianuarie 2005 (încălcare a articolului 3).

MĂSURI INDIVIDUALE

Reclamanții au fost eliberați. Curtea Europeană le-a acordat satisfacție echitabilă pentru prejudiciu moral, care a fost plătită de guvern fie în termenele stabilite de Curte (în toate cazurile cu excepția cazului Vitan), fie în condiții care nu au fost contestate de reclamant (în cazul Vitan). Reclamanții aveau dreptul să ceară redeschiderea procesului în conformitate cu articolul 408 din Codul de Procedură Penală.

Prin urmare, autoritățile consideră că nicio altă măsură nu este necesară.

MĂSURI GENERALE

1) Încălcarea articolului 5 § 3:

Măsurile luate de autoritățile române sunt prezentate în Rezoluția Finală CM/ResDH(2011)149 adoptată în cazul Năstase-Silivestru împotriva României.

2) Încălcarea articolului 5 § 4 (refuzul de a examina apelul în privința punctelor de drept împotriva deciziei Curții de Apel prelungind detenția în arest preventiv):

Pe 1 iulie 2003, cadrul juridic al procedurii de prelungire a detenției preventive a fost modificat de Legea nr. 281/2003, care a fost ulterior modificată pe 26 octombrie 2003 de Ordonanța de Urgență nr. 109/2003.

Curtea Europeană a luat nota modificărilor legislative aduse de Ordonanța de Urgență nr. 109/2003, prevăzând în mod expres posibilitatea depunerii unui apel în privința punctelor de drept împotriva unei decizii de prelungire a detenției preventive după trimiterea în judecată a inculpatului.

Conform articolelor 300 și 160a din Codul de Procedură Penală, cu privire la stadiul procedurii de înregistrare a cazului la instanța de judecată, măsura detenției în arest preventiv este reevaluată de judecător. Inculpatul are la dispoziție posibilitatea de a contesta prelungirea detenției preventive prin depunerea unui apel în privința punctelor de drept împotriva hotărârii interlocutorii pronunțate de instanța de judecată.

Mai departe, în cursul procesului, măsura detenției în arest preventiv putea fi contestată prin apel în privința punctelor de drept de către inculpat.

Dispoziții similare sunt stabilite pentru evaluarea detenției în arest preventiv în diferitele stadii ale procesului penal.

Dispoziția legală de mai sus a fost aprobată de amendamentele ulterioare ale Codului de Procedură Penală.

Având în vedere noile dispoziții legale intrate în vigoare, pornind de la 1 iulie 2003, curțile interne au implementat această procedură și au evaluat meritul apelurilor în privința punctelor de drept depuse de inculpații împotriva hotărârilor interlocutorii care decid prelungirea detenției preventive.

În plus, curțile interne au luat cunoștință de jurisprudența Curții Europene și au aplicat în permanență principiile stabilite cu privire la drepturile protejate de articolul 5 al Convenției.

Curtea Europeană a observat în jurisprudența sa compatibilitatea hotărârilor interlocutorii interne care decid prelungirea detenției preventive cu principiile stabilite în jurisprudența sa.

În această privință, într-o decizie din 6 noiembrie 2012, pronunțată în cazul Ceuta împotriva României, Curtea Europeană a recunoscut implementarea amendamentelor aduse Codului de Procedură Penală.

De asemenea, în cazul Dumitru Constantin împotriva României, unde reclamantul se plânse conform articolului 5 § 4 al Convenției că nu putea depune un apel în privința punctelor de drept împotriva a două hotărâri interlocutorii din 2004 prelungind detenția sa preventivă, Curtea a găsit această reclamație ca nedescoperind nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute de Convenție sau de Protocoalele sale.

Revenind la constatările Curții Europene din cazurile prezente, pare că lacunele legislative identificate de Curtea Europeană au fost depășite de măsurile legislative și nu contestă cadrul juridic existent.

În consecință, autoritățile concluzionează că legea de procedură penală în vigoare și practica curților interne corespund cu cerințele stabilite de jurisprudența Curții Europene. Prin urmare, orice încălcare viitoare a articolului 5 § 4 al Convenției este prevenită.

3) Încălcarea articolului 5 § 4 (nerespectarea prezenței la ședințele în fața curților de prim-instanță și apel):

Cu privire la stadiul investigației penale, în cazul Lapusan, Curtea a luat nota amendamentului Codului de Procedură Penală adus de Legea nr. 281/2003, în sensul că prezența inculpatului în fața curții care judecă apelul în privința punctelor de drept împotriva hotărârii interlocutorii care ordonează prelungirea detenției preventive a devenit obligatorie.

Conform articolelor relevante din Codul de Procedură Penală, apelul în privința punctelor de drept putea fi judecat în absența inculpatului, atunci când acesta din urmă era internat și nu putea fi transportat la sediul curții din cauza stării sale de sănătate, sau din alte motive împiedicând transferul. Ca garanție compensatoare absența inculpatului, Codul de Procedură Penală prevede că apelul în privința punctelor de drept ar fi judecat doar în prezența avocatului inculpatului care are permisiunea de a prezenta remarci în dossier.

Legea nr. 356/2006 a modificat dispozițiile Codului de Procedură Penală prin limitarea situațiilor în care un apel în privința punctelor de drept depus împotriva unei hotărâri interlocutorii care ordonează prelungirea detenției preventive putea fi judecat în absența inculpatului, referindu-se la forță majoră și stare de necesitate.

Reguli de procedură similare au fost instituite pentru ceea ce privește prezența inculpatului în fața curții investite cu cererea procurorului de prelungire a detenției preventive.

Cu privire la procesul după trimiterea în judecată a inculpatului, dispoziții relevante din Codul de Procedură Penală stabilesc procedura de verificare a detenției preventive înainte de prima sesiune, care trebuie completate cu dispoziții privind prezența inculpatului în fața curții de judecată care decide necesitatea prelungirii detenției preventive.

Articolele relevante impun reguli similare pentru discutarea prelungirii detenției preventive a inculpatului în cursul procesului.

De asemenea, dispoziții din Codul de Procedură Penală permit procedurile de apel în privința punctelor de drept privind hotărârile interlocutorii pronunțate în privința măsurilor preventive să fie efectuate în absența inculpatului, atât timp cât a fost legal citat. Prezența avocatului apărării rămâne obligatorie.

Dispozițiile legale menționate mai sus au fost menținute în cursul amendamentelor ulterioare aduse Codului de Procedură Penală, ceea ce face legea în vigoare în prezent compatibilă cu jurisprudența Curții Europene.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a decis ca inadmisibile reclamațiile reclamanților bazate pe articolul 5 § 4, prin care aceștia invocau faptul că autoritățile nu-i adusesseră personal în fața curții de ultimă instanță examinând prelungirea detenției preventive, afirmând că aceste reclamații nu descoperă nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute de Convenție sau de Protocoalele sale.

Cu privire la practica curților interne, nu s-a întâlnit nicio aplicație incorectă a dispozițiilor legale expuse anterior, deoarece o anumită perioadă de timp a trecut de la data amendamentelor relevante ale legii de procedură penală și o experiență solidă și o conștientizare a procedurii legale și a jurisprudenței Curții au fost dobândite de judecătorii care se ocupă de cazuri privind prelungirea sau extinderea detenției preventive în cursul investigației penale, precum și în cursul procesului în fața curții de prim-instanță sau a curții de apel.

Prin urmare, orice încălcare viitoare a articolului 5 § 4 al Convenției este puțin probabilă să apară în practica curților interne.

4) Încălcarea articolului 6 § 2 (declarații publice ale oficialilor de stat):

Pe 13 aprilie 2006, a fost aprobat Ghidul pentru practici adecvate între curți, procurori și media de masă, printr-o decizie a Consiliului Superior al Magistraturii. Ulterior, Ghidul a fost modificat de Decizia nr. 542 din 5 iunie 2008. În plus, cu privire la activitatea procurorilor, a fost pusă în aplicare Ordinul nr. 116/2007 al Procurorului General la acel moment.

În prezent, prin Decizia nr. 482 din 1 iunie 2012 a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost adoptat un Ghid pentru practici adecvate pentru cooperarea între curți, procurori și media de masă și un Manual pentru purtători de cuvânt și structuri ale curților și procurorilor pentru informare publică și relații cu media de masă.

Regulamentele pentru ordinea interioară au fost actualizate conform deciziei Consiliului Superior al Magistraturii.

Anumite structuri răspunzătoare din curți și procurori au fost desemnate să exercite funcția de relații publice și cooperare cu media de masă. Niciun alt membru al curților și procurorilor nu are voie să furnizeze informații în afara cadrului instituit de Ghid și Manual.

Aceste documente cuprind principiile care trebuie observate de structurile răspunzătoare din curți și procurori cu privire la respectarea prezumției de nevinovăție, respectul pentru viață privată și familie și imparțialitatea autorităților judiciare.

Criteriile stabilite în Ghid și Manual privesc unificarea practicilor cu privire la informarea publică, cu privire la o dezvoltare corespunzătoare a procesului judiciar, conservarea mijloacelor de dovadă, evitarea presiunilor exercitate de entități non-judiciare și protecția martorilor, părții lezate și membrilor familiilor acestora.

În cursul investigației penale, accesul media de masă la piesele dosarului penal este interzis și informarea publică se efectuează prin comunicări de presă emise de purtătorul de cuvânt al procurorului.

Cu privire la stadiul procesului, este demn de remarcat regulile referitoare la difuzarea imaginilor părților, martorilor și altor participanți la proces, prezența media de masă în spațiile curții și în ședințele curții, cererile scrise ale reprezentanților media de masă pentru informații de interes public privind administrarea justiției în cazuri penale.

Decizia Consiliului Superior al Magistraturii din 1 iunie 2012 a fost pe larg diseminată tuturor curților de apel pentru a informa structurile responsabile de relația cu media de masă, în special, și personalul curții, în general, de noile reguli adoptate privind informarea publică și media de masă.

Măsurile luate de Consiliul Superior al Magistraturii pentru comunicarea efectivă a Ghidului au inclus, de asemenea, discuții între curți, procurori și reprezentanți ai media de masă, astfel încât cooperarea cu instituțiile de presă să fie asumată de toți factorii implicați pe baza cunoașterii și observării dispozițiilor Ghidului.

Adoptarea Ghidului și a Manualului a fost precedată de o conferință internațională în care proiectele au fost discutate cu reprezentanți ai curților, procurorilor, media de masă și înalți oficiali diplomatici, iar rezultatul dezbaterii a fost încorporat în decizia Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea documentelor.

Implementarea Ghidului și a Manualului este sub supravegherea Consiliului Superior al Magistraturii și un Raport privind starea sistemului de justiție este încheiat în fiecare an, cuprinzând concluzii cu privire la măsurile referitoare la informarea publică și relația cu media de masă.

Măsuri similare au fost hotărâte de poliție. Comunicări de presă sunt emise exclusiv de purtători de cuvânt desemnați pe baza responsabilităților clar definite, prin gestionarea relației cu media de masă și monitorizarea prezentării activității poliției.

5) Încălcarea articolului 6 § 2 (prezentarea în fața curții în haine de deținuți):

În prezent, în sistemul penitenciar român, nu se folosesc haine de deținuți pentru persoanele deținute și li se permite să poarte articole personale, cu excepția situației stricte când deținuții nu au haine personale adecvate.

Prin Legea nr. 275 din 4 iulie 2006 și regulamentele acesteia aprobate de Hotărârea de Guvern nr. 1897 din 21 decembrie 2006, s-a stabilit că persoanele private de libertate pot folosi hainele personale cumpărate din veniturile lor.

Dacă aceste persoane nu au articole adecvate de îmbrăcăminte personală la dispoziție și au venit insuficient, administrația locului de detenție le furnizează haine în conformitate cu clima și sezonul.

Mai departe, se prevede că hainele furnizate de administrația locului de detenție nu trebuie să fie umilitoare, degradante sau expunând condiția unei persoane în detenție.

Utilizarea hainelor personale este acordată indiferent de regimul executării pedepsei.

Reguli speciale au fost prevăzute pentru deținuți care lucrează în afara spațiilor locului de detenție și pentru cei care asigură spațiile penitenciare împreună cu gardieni penitenciari, deoarece li se acordă echipament diferit față de alți deținuți.

Deținuții care sunt internați în sistemul medical al penitenciarului poartă ținute adaptate mediului medical.

Persoanele private de libertate sunt aduse în fața autorităților judiciare într-o vestimentație decentă.

Persoanele deținute care primesc permisiune de ieșire în afara locului penitenciarului folosesc haine care nu ar arăta condiția lor de deținuți.

Există o singură regulă strictă care impune că deținuții poartă haine care nu ar putea fi ușor confundate cu uniforma gardienilor penitenciari.

Dispozițiile menționate mai sus sunt aplicabile atât persoanelor în arest preventiv, cât și persoanelor condamnate.

Comenzile Ministerului Administrației și Interiorului și Regulamentele pentru ordinea interioară a Administrației Naționale a Penitenciarelor au fost modificate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 275/2006 și ale regulamentelor acesteia.

În consecință, guvernul dorește să sublinieze că nu au apărut situații care implică utilizarea de haine de deținuți de către persoane private de libertate în alte condiții decât cele instituite de Legea nr. 275/2006 și regulamentele acesteia în practică, deoarece regulile menționate mai sus sunt strict respectate de administrațiile locurilor de detenție în cursul procedurilor investigației penale, procesului și executării pedepsei.

6) Încălcarea articolului 8:

Măsurile legislative luate de autoritățile române sunt prezentate în Rezoluția Finală CM/ResDH(2007)92 adoptată în cazul Petra împotriva României.

7) Încălcarea articolului 3:

Acest aspect este examinat în contextul grupului de cazuri Bragadireanu.

8) Publicare și diseminare

Hotărârile Curții în cazurile Vitan și Catană au fost traduse în limba română și apoi publicate în Jurnalul Oficial.

Hotărârile Curții în cazurile Boloş, Lapusan și Samoilă și Cionca au fost traduse în limba română și publicate pe situl oficial al Consiliului Superior al Magistraturii.

În consecință, autoritățile consideră că nicio altă măsură nu este necesară.

CONCLUZII

Având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că nu trebuie luate alte măsuri individuale în cazurile prezente.

Cu privire la măsurile generale privind condițiile de detenție, guvernul va continua eforturile necesare, în contextul examinării de către Comitetul Miniștrilor a grupului de cazuri Bragadireanu, cu scopul de a preveni încălcări similare. Nu trebuie luate alte măsuri generale în cazurile prezente. Deoarece România s-a conformat obligațiilor impuse conform articolului 46, paragraf 1 al Convenției, guvernul invită Comitetul Miniștrilor să-și încheie examinarea acestor cazuri.

Résolution CM/ResDH(2013)235

Six affaires contre Roumanie

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

Requête n

o

Affaire

Arrêt du

Définitif le

33065/03

SAMOILĂ ET CIONCA

04/03/2008

04/06/2008

29723/03

LAPUSAN

03/06/2008

03/09/2008

42084/02

VITAN

25/03/2008

01/12/2008

33078/03

BOLOȘ

12/01/2010

12/04/2010

20899/03

G.C.P.

20/12/2011

04/06/2012

10473/05

CATANĂ

29/01/2013

29/04/2013

(adoptée par le Comité des Ministres le 20 novembre 2013

lors de la 1185e (Budget) réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu les arrêts définitifs transmis par la Cour au Comité dans ces affaires et les violations constatées

;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

;

et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter les arrêts, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2013)908

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures individuelle ont été adoptées

;

Ayant noté que les mesures générales relatives aux violations de l’article 5 §§ 3 et 4, de l’article 6 § 2 et de l’article 8 ont été adoptées et que les questions relatives à la violation de l’article 3 sont actuellement examinées dans le cadre de la surveillance de l’exécution du groupe d’affaires Bragadireanu contre Roumanie (arrêt du 6 décembre 2007)

;

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans ces affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Action report (

Anglais uniquement

)

6 cases mainly concerning the lack of judicial guarantees in the context of detention on remand and the non-respect of the presumption of innocence

33065/03

Samoilă and Cionca, judgment of 04/03/2008, final on 04/06/2008

29723/03

Lapusan, judgment of 03/06/2008, final on 03/09/2008

42084/02

Vitan, judgment of 25/03/2008, final on 01/12/2008

33078/03

Boloș, judgment of 12/01/2010, final on 12/04/2010

20899/03

G.C.P., judgment of 20/12/2011, final on 04/06/2012

10473/05

Catană, judgment of 29/01/2013, final on 29/04/2013

I.

Introductory case summary

The Samoilă and Cionca and Lapusan cases concern the violation of the applicants’ right to be promptly brought before a judge after their arrest in February 2003 (violations of Article 5 § 3).

The Samoilă and Cionca and Boloș cases also concern the refusal by the Supreme Court, in 2003, to examine the applicants’ appeals on points of law against the decisions of the Court of Appeal on the prolongation of their detention after their committal for trial, thus depriving the applicants of the possibility of having the lawfulness of their continued detention verified (violation of Article

5 § 4).

In addition, the applicants in Samoilă and Cionca, Lapusan, Boloș and Catană cases had not been offered the opportunity to appear before the court in hearings held in 2003 and 2004, whose outcome had determined whether their detention was to continue. Thus, in the Boloș case, the applicant and his lawyer attended neither the hearing before the first instance court nor the one before the appellate court. In the Samoilă and Cionca, Lapusan and Catană cases, the European Court observed that the applicants and their lawyers had attended hearings before the first instance courts, but considered that this fact did not exonerate the State from the obligation to ensure that the applicants also attended in person (or were represented) at the hearing before the appellate courts in order to guarantee equality of representation with the public prosecutor who had been present at the hearings and had requested their continued detention. The applicants did not enjoy an effective defence before the appellate courts (in the Samoilă and Cionca, Lapusan and Catană cases) or before the first instance and appellate courts (in the Boloș case), as the representation was provided by various lawyers officially appointed on the spot, who were unfamiliar with the case-files, did not know their clients and had no time to prepare their defence properly (violation of Article

5

§

4).

The Samoilă and Cionca, Vitan and G.C.P. cases also concern the applicants’ right to the presumption of innocence regarding public declarations of a commanding police officer (in Samoilă and Cionca case), the Minister of the Interior (in G.C.P. case) and public prosecutors (in all cases), referring to the applicants as being guilty, during the criminal investigations against them, between 1997 and 2003. The Samoilă and Cionca case also deals with the fact that the applicants were obliged to appear before the court in prison garments for convicts, contrary to the law and at variance with a decision of the Constitutional Court of 1994, which could confirm the public’s impression that the applicants were guilty (violations of Article 6 § 2).

The Vitan case concerns also the unlawful interference, by the penitentiary administration, in 2002, with the applicant’s right to respect for his correspondence (violation of Article 8).

Finally, the Catană case concerns the violation of the applicant’s right guaranteed by Article 3 of the Convention due to the conditions of his detention in the police lock-up between October 2004 and January 2005 (violation of Article 3).

II.

Individual measures

The applicants have been released. The European Court awarded them just satisfaction for non-pecuniary damage, which has been paid by the government either within the deadlines set by the Court (in all cases but the Vitan case) or in conditions that have not been contested by the applicant (in the Vitan case). The applicants were entitled to request the reopening of the proceedings in conformity with Article 408

1

of the Code of Criminal Procedure (CCP).

Consequently, the authorities consider that no further measure is necessary.

III.

General measures

1)

Violation of Article 5 § 3:

The measures taken by the Romanian authorities are presented in the Final Resolution CM/ResDH(2011)149 adopted in the case of Năstase-Silivestru against Romania (judgment of 04/10/2007).

2)

Violation of Article 5 § 4 (refusal to examine the appeal on points of law against the decision of the Court of Appeal prolonging the detention on remand):

On 1 July 2003, the legal framework of the extension of the pre-trial detention procedure was modified by the Law No. 281/2003, which was afterwards amended on 26 October 2003 by the Emergency Ordinance No. 109/2003.

The European Court took note of the legislative changes brought by Emergency Ordinance No. 109/2003, expressly providing for the possibility of lodging an appeal on points of law against a decision of prolongation of detention on remand after the committal for trial of the defendant (§ 27 of the judgment in the Boloș case).

Pursuant to Article 300

1

§§ 3 and 4 CCP taken in conjunction with Article 160

a

Further, during the trial, by virtue of Article 300

2

CCP and Article 160

b

§§ 3 and 4 CCP taken in conjunction with Article 160

a

The aforementioned legal provisions have been upheld by the subsequent amendments of the Code of Criminal Procedure.

With a view to the newly enforced legal provisions, starting with 1 July 2003, the domestic courts implemented this procedure and assessed the merits of the appeals on points of law lodged by defendants against interlocutory judgments deciding the extension of the pre-trial detention.

Additionally, the domestic courts became aware of the European Court’s jurisprudence and they constantly applied the principles set in respect of the rights protected by Article 5 of the Convention.

The European Court observed in its case-law the compatibility of the domestic interlocutory judgments deciding the extension of the detention pending trial with the principles established in its jurisprudence.

In this respect, in its decision of 6 November 2012, rendered in the case Ceuta v. Romania, No. 1136/05, §

25, the European Court acknowledged the implementation of the amendments brought to the Code of Criminal Procedure, by pointing out the fact that the appeal on points of law lodged by defendants against an interlocutory judgment deciding the extension of the detention pending trial represented a supplementary guarantee in order to verify the necessity of the preventive measure.

Also, in the case Dumitru Constantin v. Romania (partial dec.), No. 30842/05, 27 September 2011, where the applicant complained under Article 5 § 4 of the Convention that he could not lodge an appeal on points of law against two interlocutory judgments from 2004 extending his pre-trial detention, the Court found this complaint as not disclosing any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

Coming back to the European Court’s findings in the present cases, it would appear that the legislative shortcomings identified in the European Court’s judgments in the Boloș and Samoilă and Cionca cases have been overcome by legislative measures and do not call into question the existing legal framework.

Accordingly, the authorities conclude that the criminal procedural law presently in force and the domestic courts’ current practice correspond to the requisites set by the European Court’s case law. Hence, any further infringement of Article 5 § 4 of the Convention is being prevented from intervening.

3)

Violation of Article 5 § 4 (non-attendance at hearings before the first instance and appellate courts):

As regards the criminal investigation stage of proceedings

, in the Lapusan case, the Court took note of the amendment of the Code of Criminal Procedure brought by Law No. 281/2003, in the sense that the presence of the defendant before the court dealing with the appeal on points of law against the interim decision ordering the prolongation of detention on remand became mandatory.

Pursuant to Article 140

3

3

The Law No. 356/2006 amended the provisions of Article 140

3

force majeure

and a state of necessity.

Similar procedural rules have been instituted by Article 159 §§ 3 and 4 CCP insofar as the defendant’s attendance before the court invested with the prosecutor’s request for prolongation of the pre-trial detention is concerned.

As regards the proceedings after the committal for trial of the defendant

, the provisions of Article 300

1

CCP setting the procedure of verification of the pre-trial detention before the first session are to be completed by Article 159 §§ 3 and 4 CCP as regards the defendant’s presence before the trial court deciding the necessity of the extension of the pre-trial detention.

Article 300

2

CCP imposes similar rules for discussing the extension of the defendant’s pre-trial detention during the trial.

Also, Article 300

2

CCP taken in conjunction with Article 385

11

The above-mentioned legal provisions have been maintained during the subsequent amendments brought to the Code of Criminal Procedure, rendering the law in force at present time as being compatible with the European Court’s case law.

In its case law, the European Court decided as inadmissible the applicants’ complaints based on Article

5

§

4, by which the latter invoked the fact that the authorities had failed to bring them in person before the last

‑

instance court examining the extension of the pre

‑

trial detention, stating that those complaints did not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols (see case Roman v. Romania (dec.), no. 4140/04, 3 April 2012, and case

Totolici v. Romania

(partial dec.), no. 26576/10,

22 November 2011).

As regards the practice of the domestic courts, no misapplication of the legal provisions previously exposed has been encountered, as a certain period of time has elapsed from the date of the relevant amendments of the criminal procedural law and a solid experience and awareness of the legal procedure and the Court’s case law has been acquired by the judges dealing with cases regarding the prolongation or extension of the detention pending trial during the criminal investigation stage, as well as during the trial before the first instance court or the appellate court.

Therefore, any further violation of Article 5 § 4 of the Convention is unlikely to appear in the domestic courts’ practice.

4)

Violation of Article 6 § 2 (public declarations of State officials):

On 13 April 2006, it was approved

the Guide for proper practises between the courts, the prosecutor’s offices and mass-media,

by a decision of the Superior Council of Magistracy (

http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/21_06_2006__4846_ro.pdf

). Subsequently, the Guide was amended by the Decision No. 542 of 5 June 2008. Additionally, with regard to the activity of the prosecutor’s offices, the Order No. 116/2007 of the Prosecutor General was enforced at the time.

Presently, by the Decision No. 482 of 1 June 2012 of the Superior Council of Magistracy, it was adopted a

Guide for proper practices for cooperation between courts, prosecutors’ offices and mass

‑

media

and a

Manual for spokespersons and courts’ and prosecutor’s offices’ structures for public information and relation with mass-media

.

The Rules for interior order

have been updated according to the decision of the Superior Council of Magistracy.

Certain responding structures from courts and prosecutor’s offices have been designated to exert the function of public relation and cooperation with the mass-media. No other members of the courts and prosecutor’s offices are allowed to provide information outside the framework instituted by the present Guide and Manual.

These documents encompass the principles to be observed by the responding structures from courts and prosecutor’s offices with a view to the right to respect for the presumption of innocence, the right to respect for private life and family life and the impartiality of judicial authorities.

The criteria set within the Guide and the Manual concern the unification of the practises on the subject of public information, with regard to a proper development of the judicial proceedings, the preservation of means of evidence, the avoidance of pressure exerted by non-judicial entities and the protection of witnesses, the injured party and their family members.

During the criminal investigation, the access of the mass media to the pieces of the criminal case file is denied and the public information is carried out through press releases issued by the spokesperson of the prosecutor’s office.

As regards the trial stage, it is noteworthy to mention the rules referring to the broadcasting of images of the parties, the witnesses and other participants in the proceedings, the presence of mass media in courts’ premises and in courts’ sessions, the written requests of the mass media representatives for information of public interest concerning the administration of justice in criminal cases.

The Superior Council of Magistracy’s decision of 1 June 2012 has been widely disseminated to all courts of appeal in order to inform the structures responsible for the relation with mass media, in particular, and the courts’ personnel, in general, of the newly adopted rules concerning the public information and mass media.

The measures taken by the Superior Council of Magistracy with the effect of communicating the Guide for a proper implementation included also discussions between the courts, the prosecutor’s offices and the mass media representatives, so that the co-operation with the press institutions to be assumed by all engaged factors based on the knowledge and the observance of the Guide’s provisions.

The adoption of the Guide and the Manual has been preceded by an international conference where the projects have been discussed with representatives from courts, prosecutor’s offices, mass media and high diplomatic officials, and the outcome of the debate has been embodied in the decision of the Superior Council of Magistracy for the approval of the documents.

The implementation of the Guide and the Manual is under the supervision of the Superior Council of Magistracy and a Report on the state of the justice system is concluded each year, comprising conclusions on the measures concerning the public information and the relation with mass media.

Similar measures have been decided by the police. Press releases are issued solely by assigned spokespersons based on clearly defined responsibilities, by managing the relation with mass-media and monitoring the presentation of the police activity (see

http://www.politiaromana.ro/purtatori_de_cuvant.htm

; http://www.politiaromana.ro/cirp.htm).

Having regard to the measures taken by the domestic authorities as exposed above, the authorities consider that future violations of Article 6 § 2 of the Convention could be avoided and no further measures are to be additionally decided by the authorities.

5)

Violation of Article 6 § 2 (appearance before the courts in prison garments for convicts):

Presently, in the Romanian penitentiary system, prisons garments are not used for detained persons and they are allowed to wear personal items, save for the strict situation when the detainees do not own adequate personal clothing.

By the Law No. 275 of 4 July 2006, Articles 34 and 82 § 6, and its Rules of application approved by the Government Decision No. 1897 of 21 December 2006, Articles 85 and 225 § 2, it was established that persons deprived of liberty are allowed to use their personal garments purchased out of their revenue.

In case these persons do not have adequate personal items of clothing at their disposition and they have insufficient income, the administration of the detention place provides them with garments in accordance with the climate and the season.

Further, it is stated that the garments furnished by the administration of the detention place should not be humiliating or degrading or exposing the condition of a person in detention.

The use of personal cloths is granted regardless of the regime for serving the sentence.

Special rules have been provided for the detainees who work outside the premises of the detention place and the ones who secure the penitentiary’s premises together with the penitentiary guards, as they are afforded different equipment to the other detainees.

The detainees who are hospitalised in the penitentiary medical system wear outfits adapted to the medical environment.

The persons deprived of liberty are brought forward to the judicial authorities in a decent outfit.

The detained persons who are granted leave outside the penitentiary’s location use clothing that would not show their condition as detainees.

There is a single strict rule which imposes that detainees wear garments that could not be easily mistaken for the prison’s guards’ uniform.

The aforementioned provisions are applicable both to persons under pre-trial detention, as well as to convicted persons.

The Orders of the Ministry of Administration and Interior and the Rules for interior order of the National Administration of Penitentiaries have been amended pursuant to the provisions of the Law No. 275/2006 and its Rules of application.

Accordingly, the government would like to point out that no situations involving the use of prison garments by persons deprived of liberty in other conditions than the ones instituted by the Law No.

275/2006 and its Rules of application appeared in practice, since the above-mentioned rules are strictly observed by the administrations of the detention places during the proceedings of the criminal investigation, the trial and the execution of penalty.

6)

Violation of Article 8:

The legislative measures taken by the Romanian authorities are presented in the Final Resolution CM/ResDH(2007)92 adopted in the case Petra v. Romania and the Final Resolution CM/ResDH(2010)180 adopted in the case Cotlet v. Romania.

7)

Violation of Article 3:

This aspect is being examined in the context of the Bragadireanu group of cases.

8)

Publication and dissemination

The Court’s judgments in the Vitan and Catana cases were translated into Romanian and then published in the Official Journal.

The Court’s judgments in the Boloș, Lapusan and Samoilă and Cionca cases were translated into Romanian and published on the official site of the Superior Council of Magistracy (

www.csm1909.ro

)

Consequently, the authorities consider that no further measure is necessary.

IV.

Conclusions

Having regard to the above, the government considers that no other individual measures are to be taken in the present cases.

With regard to the general measures concerning the conditions of detention, the government will pursue the necessary efforts, in the context of the examination by the Committee of Ministers of the Bragadireanu group of cases, with a view to preventing similar violations. No other general measures are to be taken in the present cases. As Romania complied with the obligations imposed under Article

46, paragraph 1 of the Convention, the government invites the Committee of Ministers to close the examination of these cases.