BORLÓI v. HUNGARY

Decizia nr. 9287/07 Mátyás BORLÓI împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care a stat la 11 februarie 2014 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, András Sajó, Egidijus Kūris, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunea, având în vedere cererea depusă la 12 februarie 2007, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Mátyás Borlói este un național maghiar, care s-a născut în 1952 și trăiește în Budapesta. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii civile la care a fost parte. La 26 noiembrie și 2 decembrie 2013, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 4.000 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Stanley Naismith Helen Keller Președintele grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 9287/07

Mátyás BORLÓI

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 11

February 2014 as a Committee composed of:

Helen Keller,

President,

András Sajó,

Egidijus Kūris,

judges,

and Stanley Naismith,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 12 February 2007,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Mátyás Borlói, is a Hungarian national, who was born in 1952 and lives in Budapest.

The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr

Z. Tallódi, Agent, Ministry of Public Administration and Justice.

The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of civil proceedings to which he was a party.

On 26 November and 2 December 2013 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 4,000 euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into Hungarian forints at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Stanley Naismith

Helen Keller

Registrar

President