CASE OF NUSRET KAYA AND OTHERS v. TURKEY - [Romanian Translation] legal summary by the COE Human Rights Trust Fund

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2015. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea referințele cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul acestui document.

© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2015. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.

© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2015. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.

Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 173

aprilie 2014

Nusret Kaya și alții împotriva

Turciei

- 43750/06, 43752/06, 32054/08 și altele

Hotărâre 22.04.2014 [Secția a II-a]

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea dreptului la corespondență

Respectarea dreptului la viața de familie

Restricții impuse deținuților turci privind utilizarea limbii kurde în conversațiile lor telefonice:

încălcare

În fapt

- Reclamanților, deținuți în închisoare, li s-a interzis de către administrația penitenciarului să poarte convorbiri telefonice în limba kurdă cu rudele. Demersurile lor pentru eliminarea acestor restricții au fost respinse.

În drept

- Articolul 8: Restricția privind apelurile telefonice ale reclamanților cu membrii de familie, pe motiv că doreau să poarte aceste conversații în limba kurdă, poate fi considerată ca un amestec în exercitarea dreptului lor la respectarea vieții de familie și a dreptului la corespondență, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție. Problema nu este legată de libertatea reclamanților în ceea ce privește limba utilizată ca atare, ci de dreptul lor de a menține un contact real cu familiile lor. În lumina recomandărilor enunțate în cadrul

Regulilor penitenciare europene

* din 2006, este esențial ca administrația să ajute deținuții în a menține contactul cu rudele apropiate. În prezenta cauză, dreptul intern a recunoscut posibilitatea deținuților de a menține contactul cu lumea exterioară prin intermediul convorbirilor telefonice. Totuși, aceste conversații pot fi, din motive de siguranță, supuse controlului administrației închisorii și, în scopul efectuării unui control adecvat, deținuții sunt în principiu ținuți să vorbească doar în limba turcă în timpul convorbirilor telefonice. Desigur, dreptul intern prevede o circumstanțiere a acestui principiu și nu conține nicio dispoziție care să interzică utilizarea altor limbi decât turca. Această posibilitate, însă, este supusă unor cerințe formale, cum ar fi posibilitatea administrației închisorii de a verifica dacă persoanele cu care deținuții doresc să vorbească într-o altă limbă într-adevăr nu înțeleg turca. În plus, din reglementările aplicabile la momentul faptelor și din deciziile instanțelor naționale, reiese că cheltuielile necesare unei astfel de verificări erau în sarcina deținuților interesați.

Desigur, Curtea a recunoscut deja că anumite considerente privind securitatea - cum ar fi prevenirea riscului de evadare - ar putea justifica aplicarea unui regim de detenție specific și interdicția pentru un deținut să corespondeze cu familia sa în limba aleasă, chiar și atunci când nu s-a constatat că acesta nu stăpânește o altă limbă în care avea permisiunea să se exprime. Cu toate acestea, în împrejurările din prezenta cauză, reglementarea respectivă s-a aplicat în general și fără discriminare tuturor deținuților, indiferent de orice apreciere individualizată a cerințelor în materie de securitate, susceptibile de a lua în considerare personalitatea fiecăruia dintre ei sau infracțiunile imputate acestora. În plus, instanțele naționale au avut cunoștință, atunci când au evaluat cererile reclamanților de a putea purta conversații telefonice în limba kurdă, că această limbă este printre cele mai frecvent vorbite în Turcia și este folosită de unii dintre deținuți, în cadrul relațiilor lor de familie. Cu toate acestea, ele nu par a fi considerat să utilizeze un sistem de traducere. Or, este esențial pentru respectarea vieții de familie ca administrația penitenciarului să ajute deținuții în a menține un contact real cu familia. În acest sens, nimic nu poate invalida afirmația reclamanților conform căreia kurda este limba folosită în relațiile lor de familie, sau că aceasta era singura limbă înțeleasă de rudele lor, aspect pe care Curtea îl consideră important în prezenta cauză.

De asemenea, practica de a impune reclamanților care doresc să vorbească în limba kurdă prin telefon cu membrii familiei, o procedură prealabilă de verificare dacă erau într-adevăr în imposibiitatea de a se exprima în limba turcă, nu se bazează pe motive pertinente și suficiente cu privire la restricția rezultată pentru reclamanți în contactul acestora cu rudele lor. Ingerința în dreptul reclamanților de a efectua convorbiri telefonice în limba kurdă cu rudele nu poate fi considerată ca fiind necesară. Modificarea articolului 88/2 p) din regulamentul de modificare a condițiilor care reglementează cererile de autorizare a convorbirilor telefonice în alte limbi decât turca vine, fără îndoială, să întărească această concluzie. Prin urmare, de atunci încoace, o simplă declarație că reclamantul sau familia acestuia nu înțeleg limba turcă este suficientă.

Concluzie

: încălcare (cinci voturi contra două).

Articolul 41: 300 EUR fiecărui reclamant, cu titlu de prejudiciu moral.

* Recomandarea Rec(2006)2 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind Regulile penitenciare europene, adoptată la 11

ianuarie 2006.

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de către Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.

Apăsați aici pentru a accesa

Notele de informare privind jurisprudența Curții

©

Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2015.

Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu își asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului (

http://hudoc.echr.coe.int

) sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiția fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menționat anterior și la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenționați să folosiți vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactați

[email protected]

.

©

Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2015

The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (

http://hudoc.echr.coe.int

) or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact

[email protected]

.

©

Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2015

Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (

http://hudoc.echr.coe.int

) où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante:

[email protected]

.