CtEDO 06.01.2015 Auto

KEKIĆ v. SLOVENIA

RESPONDENT
SVN
HOTĂRÂRE
06.01.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KEKIĆ v. SLOVENIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 25539/14 Marko KEKIÑ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așezează la 6 ianuarie 2015 în calitate de comitet compus din: Angelika Nußberger, președinte, Boštjan M. Zupančič, Vincent A. De Gaetano, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 19 martie 2014, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Marko Kekić, este un național sloven, născut în 1974. Guvernul sloven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Andreja Vran, procuror de stat. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost reținut în secțiunea de reținere a închisoarei Ljubljana de la 15 octombrie 2013 la 27 februarie 2014. La momentul depunerii cererii sale la Curte, el a fost deja eliberat din închisoarea Ljubljana. El nu a depus o cerere de compensare. Pentru legislația și practicile interne relevante, a se vedea Bizjak v. Slovenia (dec.), nr. 25516/12, 8 iulie 2014, §§ 6-11. COMPLAINTE Reclamantul se plânge că condițiile de detenție în secțiunea de reținere a penitenciarei Ljubljana au constituit o încălcare a articolului 3 din Convenție. În conformitate cu art. 13 din Convenție, reclamantul s-a plâns că nu avea la dispoziția sa nici un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 3. HOTĂRÂREA A. Plaga în temeiul articolului 3 din Convenție Reclamantul s-a plâns că condițiile de detenție au fost inumane și degradante. El a invocat art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Reclamantul a susținut, în special, că a suferit de suprapopulație severă, de ventilație inadecvată în timpul verii și de restricții excesive asupra timpului în afara celulelor. Guvernul a invocat neepuizare a căilor de recurs interne. Ei se bazează pe cazul Bizjak c. Slovenia (citat mai sus) atunci când susține că o cerere de compensare în temeiul articolului 179 din Codul Civil reprezintă un remediu eficace în cazul în care, în prezent, a fost depusă o cerere în fața Curții după ce reclamantul a fost eliberat din închisoarea Ljubljana. Reclamantul a susținut că o cerere de compensare nu ar putea fi considerată eficace și a susținut că valoarea compensației atribuite de instanțe interne este redusă (cu hotărârea din 9 mai 2011 instanțe interne acordate doar 2.290 EUR). În ceea ce privește principiile relevante privind reglementarea privind epuizarea recourslor interne, Curtea se referă la punctele 24 26 din decizia sa în cazul Bizjak , în cazul în care a evaluat deja eficacitatea unei cereri de compensare în ceea ce privește condițiile de detenție presupuse inadecvate. În Bizjak , reclamantul a fost deja eliberat din închisoarea Ljubljana la momentul depunerii cererii sale în fața Curții. Curtea a concluzionat că soluția în cauză ar trebui, în principiu, să fie utilizată de o persoană în situația reclamantului, care vroia să susțină că condițiile sale de închisoare sunt incompatibile cu art. 3 din Convenție (a se vedea Bizjak , citat mai sus, § 34). În momentul depunerii cererii sale la Curte, reclamantul în cazul în cauză nu mai a fost reținut în închisoarea Ljubljana. În plus, obiecția reclamantului cu privire la ineficacitatea soluției, și anume valoarea compensației acordate la nivel intern, se bazează pe aceleași argumente ca cele adducute de către reclamant în Bizjak (citate mai sus, § 23). Aceste acuzații nu au fost acceptate în Bizjak (citate mai sus, §§ 35-44) și Curtea nu consideră niciun motiv care să-l conducă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Întrucât situația reclamantului în acest caz este similară cu cea din cauza Bizjak Prin urmare, această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 4 din Convenție pentru neepuizare a măsurilor interne. B. Plaga în temeiul articolului 13 din Convenție Reclamantul s-a plâns că nu dispune de niciun remediu eficace în ceea ce privește condițiile de detenție. El se bazează pe art. 13 din Convenție, care se referă după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” (citată mai sus, § 48), Curtea concluzionează că, chiar dacă se presupune că art. 13 este aplicabil, a constatat deja că o cerere de compensare în temeiul articolului 179 din Codul Civil ar fi furnizat reclamantului un remediu potențial eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 179 din Codul Civil 3 din Convenție și faptul că această constatare este valabil și în contextul plângerii în temeiul articolului 13 din Convenție. Rezultă că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ §§ §§ §§ §§ și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 29 ianuarie 2015, Claudia Westerdiek Angelika Nußberger Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă