CASE OF BOCHAN v. UKRAINE (No. 2) - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania

Tradus și revizuit de IER

(

www.ier.ro

)

Notă de informare privind jurisprudența Curții nr.

182

Februarie 201

5

Bochan împotriva Ucrainei (nr. 2) (MC

)

- 22251/08

Hotărârea din

5.02.2015 (MC)

Art.

6

Procedura civilă

Art. 6 § 1

Accesul la o instan

ță

Drepturi și obligații cu caracter civil

Proces echitabil

Interpretarea evident arbitrară a hotărârii Curții Europene de către Curtea

Supremă atunci când a respins recursul excepțional:

Art. 6 §

1 aplicabil; încălcare

În fapt

–

Rec

l

amanta a fost impl

icată într

-

un litigiu de lungă durată, respins în cele

din urmă de instanțele interne, cu privire la un titlu de proprietate asupra unui

teren. În 2001, aceasta a introdus o cerere la Curtea Europeană, în care s

-a plâns

de inechitatea pro

cedurii interne. În hotărârea sa din 3

mai 2007*, Curtea a

constatat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție, pe motiv că deciziile instanțelor

interne au fost pronunțate în cadrul unei proceduri care nu a respectat garanțiile

de independență și imparțialit

ate caracteristice unui proces echitabil în sensul art.

6 §

1, securitatea juridică și obligația la o motivare suficientă. Aceasta a acordat

reclamantei suma de 2 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

Bazând

u-

se pe hotărârea Curții Europene, reclamanta a formulat ulterior un „recurs

în lumina unor circumstanțe excepționale” („recurs excepțional”), în care aceasta

a solicitat Curții Supreme ucrainene să caseze deciziile ins

tanțelor interne în cauza

ei și să admită integral cererea acesteia. În martie 2008, Curtea Supremă a respins

recursul reclamantei, constatând că deciziile interne erau corecte și întemeiate. În

iunie 2008, a declarat inadmisibil un alt recurs excepțional introdus de reclamantă.

În cererea sa adresată Curții Europene în speță, reclamanta s

-a plâns, în temeiul

art. 6 §

1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, că, atunci când a respins

recursul excepțional formulat de aceasta, Curtea Supremă nu a luat

în considerare

constatările Curții Europene din hotărârea acesteia din 3 mai 2007.

În drept

– Art. 6 § 1: Curtea trebuia să stabilească trei aspecte: (a) dacă art. 46

din Convenție împiedica examinarea de către Curte a capetelor de cerere formulate

de reclamantă, având în vedere că executarea hotărârii din 3 mai 2007 era încă

supravegheată de Comitetul de Miniștri, (b)

dacă garanțiile Convenției erau

aplicabile procedurii interne privind recursul excepțional al reclamantei și, în cazul

unui răspuns afirmativ, (c) dacă au fost îndeplinite cerințele art. 6 §

1.

(a)

Cu privire la problema dacă

art. 46 împiedica examinarea capetelor de cerere

de către Curte

– Marea Cameră a reiterat faptul că rolul Comitetului de Miniștri în

domeniul executării hotărârilor Curții nu împiedică examinarea de către Curte a

unei noi cereri privind măsurile adoptate de statul pârât în executarea unei hotărâri,

dacă cererea în cauză conține noi informații relevante referitoare la aspecte care

nu au fost soluționate în hotărârea inițială.

Unele din afirmațiile reclamantei în prezenta cauză puteau fi interpretate ca fi

ind

plângeri referitoare la pretinsa executare neadecvată a hotărârii Curții din 3 mai

hotărârilor Curții, fie la nerepararea încălcării constatate deja de Curte nu țineau

de compet

ența Curții. Prin urmare, capetele de cerere ale reclamantei, referitoare

la neremedierea încălcării inițiale a art. 6 § 1 în cauza anterioară a acesteia, erau

inadmisibil

e.

Cu toate acestea, reclamanta a formulat, de asemenea, o nouă plângere privind

desf

ășurarea și echitatea procedurii soluționate de Curtea Supremă în martie 2008.

Aceasta a susținut în special că raționamentul adoptat de Curtea Supremă în decizia

respectivă a contrazis evident constatările relevante ale Curții din hotărârea

acesteia din 2

în care a fost

adoptată decizia din martie 2008 din cadrul procedurii privind recursul excepțional

al reclamantei și nu la rezultatul propriu

-

zis al procedurii în cauză sau la eficacitatea

punerii în a

plicare a hotărârii Curții de către instanțele naționale. Astfel, aceasta

privea o situație diferită de cea examinată în hotărârea din 2007 și conținea noi

informații relevante, legate de aspecte care nu au fost soluționate în hotărârea

respectivă. În consecință, Curtea nu era împiedicată de art. 46 din Convenție să

examineze noul capăt de cerere formulat de reclamantă cu privire la inechitatea

procedurii care s-

a finalizat cu decizia Curții Supreme din martie 2008.

(b)

Aplicabilitatea art. 6 în cazul procedurii privind recursul excepțional formulat

de reclamantă

– Deși art. 6 § 1 nu se aplica, de regulă, recursurilor extraordinare

vizând redeschiderea unei proceduri judiciare încheiate, caracterul, sfera de

aplicare și particularitățile procedurii privind un anumit recurs extraordinar, din

sistemul juridic special în cauză, pot fi de natură să determine aplicabili

tatea art. 6

§

1 și a garanțiilor unui proces echitabil, acordate de acesta justițiabililor, în cazul

procedur

ii privind acest tip de recurs. Prin urmare, Curtea trebuia să examineze

caracterul, sfera de aplicare și particularitățile recursului excepțional care face

obiectul prezentei cauze.

Cadrul juridic național aplicabil îi punea reclamantei la dispoziție o ca

le de atac ce

permitea controlul judecătoresc al cauzei sale civile de către Curtea Supremă, în

lumina constatării Curții Europene conform căreia deciziile interne inițiale erau

defectuoase. În temeiul acestui tip de control judecătoresc pe care îl prevede

a

recursul excepțional formulat de reclamantă, acesta putea fi considerat o prelungire

a procedurii civile inițiale (încheiate), similar unei proceduri în recurs, astfel cum

este definită de dreptul ucrainean. În aceste circumstanțe, deși particularitățile

acestei proceduri de tipul recursului puteau afecta modul în care funcționau

garanțiile procedurale prevăzute la art. 6§1, Curtea considera că

aceste garanții ar

trebui să se aplice acestei proceduri în același fel în care se aplicau, de regulă,

procedur

i

i în recurs în materie civilă.

Această concluzie, care a decurs din dispozițiile legale interne aplicabile, a fost

coroborată cu trimiterea la sfera de aplicare și natura „examinării

” realizate efectiv

de Curtea Supremă în martie 2008, înainte de a respinge recursul excepțional

formulat de reclamantă, lăsând nemodificate deciziile contestate. Curtea Supremă

a revizuit documentele cauzei și hotărârile judecătorești din procedura inițială în

lumina noilor argumente ale reclamantei, întemeiate în special pe ho

tărârea Curți

i

din 2007.

Astfel, ținând seama atât de dispozițiile relevante ale legislației ucrainene, cât și de

natura și sfera de aplicare a procedurii finalizate cu decizia din martie 2008 a Curții

Supreme privind recursul excepțional formulat de reclamantă, urmată de decizia

acesteia de confirmare din iunie 2008, Curtea a considerat că procedura era

decisivă pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor cu caracter civil ale

reclamantei.

În consecință, garanțiile relevante prevăzute la art. 6 §

1 se a

plicau în această

procedură

.

Concluzie

: excepție preliminară respinsă (unanimitate).

(c)

Respectarea art. 6 § 1

– Curtea a reiterat faptul că nu are rolul de a acționa ca

o instanță de gradul patru de jurisdicție și de a contesta hotărârile instanțelor

n

aționale, în temeiul art. 6 § 1, cu excepția cazului în care constatările acestora

puteau fi considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În prezenta cauză, în decizia acesteia din martie 2008, Curtea Supremă a denaturat

în mod flagrant constatările Curții Europene din hotărârea sa din 3 mai 2007. În

special, Curtea Europeană a stabilit că deciziile instanțelor interne erau legale și

întemeiate și că acestea au acordat o reparație echitabilă pentru încălcarea

garanției „termenului rezonabil” (când, de fapt, plângerea fusese respinsă ca vădit

nefondată). Aceste afirmații erau evident incorecte.

Raționamentul Curții Supreme

nu reprezenta pur și simplu o interpretare diferită a unui text juridic. În opinia

Curții, acesta putea fi considerat doar ca fiind „vădit arbitrar” sau ca având drept

consecință o „denegare de justiție”, în sensul că expunerea denaturată a hotărârii

din 2007 a avut ca efect împiedicarea demersului reclamantei vizând examinarea

pretențiilor sale privind dreptul de proprietate în lumina acestei hotărâri, în cadrul

procedurii de tipul recursului, prevăzute de drept

ul intern.

Prin urmare, procedur

a

incriminată nu a îndeplinit cerința unui „proces echitabil”, prevăzută la art. 6 §

1.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Art. 41: 10 000 EUR cu

t

itlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.

*

Bochan împotriva Ucrainei

,

7577/0

2

, 3

mai 2007.

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.

Apăsați aici pentru a acces

a

Note de informare privind jurisprudența