Condea împotriva României

Secțiunea a treia Cerere nr. 47647/10 Elena CONDEA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 31 martie 2015 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Kristina Pardalos, Valeriu Grițeco, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 4 august 2010, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 17 decembrie 2013 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURĂ recurenta, Elena Condea, este o resortisantă românească născută în 1962 și rezidentă în Timișoara.

A fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta se plângea de durata excesivă a procedurilor penale împotriva sa, care a fost în speță de opt și, respectiv, de unsprezece ani, pentru trei grade de jurisdicție. Cererea fusese comunicată guvernului în drept. În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 17 decembrie 2013, guvernul a informat Curtea că intenționa să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de către instanță. În plus, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul declară, prin prezenta declarație unilaterală, că recunoaște că, în speță, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza duratei procedurilor judiciare în litigiu.

Guvernul declară că este pregătit să plătească părții reclamante, domnul Elena Condea, cu titlu de satisfacție echitabilă, suma de 3 780 (trei mii șapte sute optzeci) de euro, sumă pe care o consideră rezonabilă, ținând cont de jurisprudența Curții. Această sumă care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit. Aceasta va fi plătită în lei românești la rata aplicabilă la data plății în contul bancar indicat de reclamantă, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale.

Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul solicită cu respect Curții să afirme că continuarea procedurii de investigare a cererii nu mai este justificată și să o șteargă din rolul său în temeiul articolului Õ 1 litera (c) din convenție. Printr-o scrisoare din 24 februarie 2014, reclamantul a indicat că nu era satisfăcută de termenii declarației unilaterale. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat.

pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc.

În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva României, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § 69-98, CEDH 2006 V și Vlad și alții; 40756/06, 41508/07 și 50806/07, §§ 131-133 și 161, 26 noiembrie 2013. Având în vedere natura concesiilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma de la data la care a fost prezentată propunerea de soluționare a litigiilor, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c)). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [articolul § 1 in fine] În cele din urmă,

Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alineatul (1) din convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să elimine cererea de a juca un rol în aplicarea articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 23 aprilie 2015. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Președinte adjunct

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 47647/10 Elena CONDEA contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 31 mars 2015 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 4 août 2010, Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 17 décembre 2013 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

La requérante, M me Elena Condea, est une ressortissante roumaine née en 1962 et résidant à Timișoara. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me C. Brumar, du ministère des Affaires étrangères. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée déraisonnable des procédures pénales engagées à son encontre, qui a été en l’espèce de huit et de onze ans respectivement, pour trois degrés de juridiction. La requête avait été communiquée au Gouvernement . EN DROIT Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 17 décembre 2013 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête.

Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention. La déclaration était ainsi libellée : « Le Gouvernement déclare, au moyen de la présente déclaration unilatérale, qu’il reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison de la durée des procédures judiciaires litigieuses. Le Gouvernement déclare être prêt à verser à la partie requérante, M me Elena Condea, au titre de satisfaction équitable, la somme de 3 780 (trois mille sept cent quatre-vingt) euros, montant qu’il considère comme raisonnable compte tenu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt.

Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article 37 § 1 (c) de la Convention.

» Par une lettre du 24 février 2014, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale. La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si : « pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt Tahsin Acar ( Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI et Sulwińska c. Pologne (déc.) n o 28953/03, 18 septembre 2007). La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Roumanie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple, Frydlender c. France [GC], n o 30979/96, § 43, CEDH 2000 ‑ VII, Cocchiarella c. Italie [GC], n o 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 ‑ V et Vlad et autres c. Roumanie, n os 40756/06, 41508/07 et 50806/07, §§ 131-133 et 161, 26 novembre 2013). Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)). En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ). Enfin,

la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Fait en français puis communiqué par écrit le 23 avril 2015. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Greffière adjointe Président