AD ELAN v. SERBIA

Decizia nr. 49960/13 AD ELAN împotriva Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 31 martie 2015 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Dragoljub Popović, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 13 iunie 2013, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, Ad Elan, este o societate privată, cu sediul în Serbia. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dl G. Sekulić, directorul general al companiei. Guvernul sârb (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Rodić. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la neîndeplinirea hotărârii finale a Curții Comerciale din Belgrad din 25 mai 2005, în favoarea sa, conform căreia un stat/social Compania proprie a fost ordonată să-i plătească o anumită sumă. La 29 septembrie 2014 și 30 decembrie 2014, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă reclamație împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 2.000 de euro, mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern, pentru a acoperi orice necunoscut prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în monedă locală la rata aplicabilă la data plății și ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Părțile, de asemenea, au convenit că, în termen de trei luni, guvernul va plăti, din fondurile proprii, suma atribuită în decizia internă examinată în acest caz, mai puțin sume care ar fi putut fi deja plătite pe baza deciziei respective, plus costurile procedurii interne de aplicare. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 23 aprilie 2015. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 49960/13

AD ELAN

against Serbia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 31

March

2015 as a Committee composed of:

Ján Šikuta,

President,

Dragoljub Popović,

Iulia Antoanella Motoc,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 13 June 2013,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ad Elan, is a private company, based in Serbia. The applicant was represented before the Court by Mr G. Sekulić, Director General of the company.

The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms V. Rodić.

The applicant complained under Articles 6 and 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the respondent State’s failure to enforce the final court decision of the Belgrade Commercial Court of 25 May 2005, rendered in his favour, according to which a socially/State

‑

owned company was ordered to pay him certain sum. This court decision remains unenforced to the present day.

On 29 September 2014 and 30 December 2014 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Serbia in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 2,000 euros, less any amounts which may have already been paid in that regard at the domestic level, to cover any non

‑

pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into local currency at the rate applicable on the date of payment, and would be free of any taxes that may be applicable. This sum would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The parties, furthermore, agreed that within the said three-month period the Government would pay, from their own funds, the sum awarded in the domestic decision under consideration in the present case, less any amounts which may have already been paid on the basis of the said decision, plus the costs of the domestic enforcement proceedings. This payment will constitute the final resolution of the case pending before the European Court of Human Rights.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 23 April 2015.

Marialena Tsirli

Ján Šikuta

Deputy Registrar

President