CtEDO 08.09.2015 Auto

ALLAHVERDIYEV v. AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
08.09.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ALLAHVERDIYEV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Primă secțiune decizia nr. 42922/12 Fazil ALLAHVERDIYEV împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 8 septembrie 2015 în calitate de comitet compus din: Linos-Alexandre Sicilianos, președinte, Khanlar Hajiyev, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 iunie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 31 octombrie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și nereplicarea reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Fazil Allahverdiyev, este un național azerbaidjan, care s-a născut în 1962 și locuiește în Baku. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Y. Agazade și dl V. Hajibeyli, avocați care practică în Azerbaidjan. Guvernul azerbaigian (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Ç. Asgarov. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la continuarea neexecuției hotărârii pronunțate în favoarea sa și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la încălcarea dreptului său la bucuria pașnică a bunurilor sale ca urmare a neexecuției hotărârii. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în legătură cu continuarea neexecuției hotărârii pronunțate în favoarea sa, iar el s-a bazat pe art. 6 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 31 octombrie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. „Guvernul Republicii Azerbaidjan dorește prin prezenta să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea faptului că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Guvernul este dispus să plătească reclamantului, dl Fazil Allahverdiyev, suma de 4.500 EUR (4 mii cinci sute de euro) pentru prejudiciu material și moral și pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Această sumă este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și se plătește în termen de trei luni de la data notificării [deciziei] a Curții în conformitate cu art. 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea perioadei menționate mai sus, dobânzile simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Prezenta declarație nu scutește guvernul de obligația lor de a executa hotărârea instanței în favoarea reclamantului. Având în vedere mai sus, Guvernul ar sugera că circumstanțele prezentelor cauze permit Curții să ajungă la concluzia că există „alte motive”, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, justificând încetarea examinării cererii și că, în plus, nu există motive de caracter general, astfel cum se definește la art. 37 § 1 în amendă În consecință, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri.” Reclamantul nu a răspuns la declarația unilaterală. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Reafirmă, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele formulate împotriva Azerbaidjanului, practica sa privind plângerile în temeiul articolelor 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la neexecutarea hotărârilor finale pronunțate în favoarea reclamantului (a se vedea, de exemplu, Mirzayev c. Azerbaidjan, nr. 50187/06, 3 decembrie 2009). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, care poate fi interpretată doar ca fiind o întreprindere de aplicare a hotărârii în favoarea reclamantului, precum și cantitatea de compensare propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) Curtea consideră că această sumă ar trebui convertită în manaturi azerbaiyane la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 1 octombrie 2015, André Wampach Linos-Alexandre Sicilianos vicepreședintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă