Neulinger și Shuruk împotriva Elveției

Rezoluția CM/ResDH(2015)186 Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Neulinger și Shuruk împotriva Elveției Cerere n Hotărârea Definitivului la 41615/07 NEULINGER ȘI SHURUK 06/07/2010 Marea Cameră (adoptată de Comitetul de Miniștri la 4 noiembrie 2015 în cadrul celei de-a 1239-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă transmisă de Curte Comitetului în această cauză și încălcarea constatată reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora,

în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare care au invitat guvernul din statul pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației respective După ce a examinat informațiile furnizate de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea detaliile în limba engleză) având în vedere faptul că au fost adoptate toate măsurile impuse prin art. 46 alineatul (1), DECLARĂ quel își îndeplinește funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE de la: examen.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2015)186 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Neulinger și Shuruk împotriva Elveției Rezumat introductiv al cauzei În ceea ce privește dreptul la respectarea vieții de familie a reclamanților din cauza ordonanței luate de Tribunalul Federal în august 2007 de a revoca copilul minor (al doilea reclamant, născut în 2003) în țara de reședință a tatălui său (Israel) din care a fost îndepărtat în mod ilegal în 2005 de către mama sa (prima reclamantă). Curtea Europeană a considerat că interesul superior al copilului ar trebui să fie primul punct de vedere în căutarea unui echilibru între interesele concurente implicate. Aceasta a considerat că executarea unei astfel de ordonanțe de trimitere pentru o perioadă de timp după răpirea copilului ar putea pune sub semnul întrebării relevanța în materie a Convenției de la Haga privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii.

Aceasta a concluzionat că ar exista o încălcare a articolului 8 în cazul în care reclamanții ar fi expulzați în Israel, având în vedere circumstanțele speciale și evoluția situației persoanelor vizate de când copilul ar fi fost la mare distanță de Israel (situația specifică a tatălui în Israel, mama ar fi fost pedepsită cu închisoarea dacă s-ar fi întors în această țară și integrarea adecvată a copilului în noul mediu din Elveția). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile de judecată Total 000 EUR 000 EUR Plata la 12/07/2010 Măsuri individuale Reclamanții nu au solicitat nimic în legătură cu prejudiciul material și au susținut că orice constatare de încălcare a articolului 8 ar fi o despăgubire suficientă pentru prejudiciul moral pe care l-au suferit.

La 29 iunie 2009 (și anume, înainte ca Marea Cameră să își predea hotărârea în cauza), tribunalul din Lausanne a decis cu titlu provizoriu, la cererea recurentei, că copilul ar locui la adresa mamei sale din Lausanne, a dispus suspendarea dreptului de acces al tatălui și a acordat autorității părintești mamei astfel încât să îi permită să reînnoiască documentele copilului (§ 47 din hotărârea Curții).L La 26 mai 2011, Tribunalul Federal a respins cererea de revizuire, deoarece reclamanta dispunea, în opinia sa, de o cale de revizuire ordinară a ordonanței din cauza unei schimbări a circumstanțelor în cauza în temeiul articolului 13 din Legea federală privind răpirea internațională a copiilor și al Convenției de la Haga privind protecția copiilor și adulților (LF-EEA).

II. Măsuri generale Au fost luate măsuri de îndată ce Hotărârea Marii Camere a fost pronunțată pentru a-l aduce în atenția autorităților competente (care aplică direct Convenția) pentru a evita încălcări similare. L Un rezumat al hotărârii a fost publicat în Raportul trimestrial privind jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului 3/2010 și difuzat tuturor autorităților cantonale și federale. Raportul a fost publicat pe site-ul internet al Oficiului Federal al Justiției ( https://www.bj.admin.ch Autoritățile elvețiene sunt de acord că este necesară nici o altă măsură cu caracter general. Din hotărâre rezultă că numai faptele noi care au avut loc în timp ce cauza era pendinte în fața Curții Europene au determinat-o pe aceasta din urmă să constate o încălcare.

III. Concluziile instanței pârâte Guvernul consideră că măsurile luate vor împiedica alte încălcări similare și, prin urmare, Elveția și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution CM/ResDH(2015)186 Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Neulinger et Shuruk contre Suisse Requête n o Affaire Arrêt du Définitif le 41615/07

NEULINGER ET SHURUK

06/07/2010 Grande Chambre (adoptée par le Comité des Ministres le 4 novembre 2015 lors de la 1239e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »), Vu l’arrêt définitif transmis par la Cour au Comité dans cette affaire et la violation constatée ; Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée ; Ayant examiné informations fournies par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt,

y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir détails dans l’Annexe) ; S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées, DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et DECIDE d’en clore l’examen. Annexe à la Résolution CM/ResDH(2015)186 Informations sur les mesures prises pour se conformer à l’arrêt dans l’affaire Neulinger et Shuruk contre Suisse Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne une violation du droit au respect de la vie familiale des requérants en raison de l’ordonnance prise par le Tribunal fédéral en août 2007 de renvoyer l’enfant mineur (le second requérant, né en 2003) dans le pays de résidence de son père (Israël) d’où il avait été éloigné irrégulièrement en 2005 par sa mère (la première requérante).

La Cour européenne a estimé que l’intérêt supérieur de l’enfant devait être la considération première dans la recherche d’un équilibre entre les intérêts concurrents en jeu. Elle a jugé que l’exécution d’une telle ordonnance de renvoi un certain temps après l’enlèvement de l’enfant pouvait remettre en cause la pertinence en la matière de la Convention de La Haye sur les aspects civils de l’enlèvement international d’enfants. Elle a conclu qu’il y aurait violation de l’article 8 si les requérants étaient expulsés vers Israël, étant donné les circonstances particulières et l’évolution de la situation des personnes concernées depuis que l’enfant avait été éloigné d’Israël (la situation spécifique du père en Israël, la mère passible d’une peine de prison si elle retournait dans ce pays et la bonne intégration de l’enfant dans son nouvel environnement en Suisse).

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails sur la satisfaction équitable Préjudice matériel Préjudice moral Frais et dépens Total 15 000 EUR 15 000 EUR Payé le 12/07/2010 b) Mesures individuelles Les requérants n’ont rien demandé au titre du préjudice matériel et ont fait valoir que tout constat de violation de l’article 8 serait une réparation suffisante pour le préjudice moral qu’ils avaient subi. Le 29 juin 2009 (c’est-à-dire avant que la Grande Chambre rende son arrêt dans l’affaire), le tribunal d’arrondissement de Lausanne a décidé à titre provisoire, à la demande de la requérante, que l’enfant vivrait à l’adresse de sa mère à Lausanne, il a ordonné la suspension du droit d’accès du père et il a accordé l’autorité parentale à la mère de façon à lui permettre de renouveler les papiers de l’enfant (§ 47 de l’arrêt de la Cour).

L’ordonnance de renvoi en Israël n’a pas été exécutée et l’enfant vit avec sa mère en Suisse. En octobre 2010, la requérante a demandé une révision de l’arrêt du Tribunal fédéral du 16 août 2007 ordonnant à la mère de renvoyer l’enfant en Israël. Le 26 mai 2011, le Tribunal fédéral a rejeté la requête en révision, car la requérante disposait selon lui d’une voie de révision ordinaire de l’ordonnance en raison d’un changement de circonstances dans l’affaire sur la base de l’article 13 de la loi fédérale sur l’enlèvement international d’enfants et les conventions de La Haye sur la protection des enfants et des adultes (LF-EEA). II. Mesures générales Des mesures ont été prises dès que l’arrêt de Grande chambre a été prononcé pour le porter à l’attention des autorités compétentes (qui appliquent directement la Convention) afin d’éviter des violations similaires.

L’arrêt de la Cour européenne a été transmis le 7 juillet 2010 au Tribunal fédéral et aux autres autorités directement concernées. Un résumé de l’arrêt a été publié dans le Rapport trimestriel sur la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme 3/2010 et diffusé à l’ensemble des autorités cantonales et fédérales. Le rapport a été publié sur le site internet de l’Office fédéral de la justice ( https://www.bj.admin.ch ). Les autorités suisses sont d’avis qu’aucune autre mesure de caractère général n’est requise. Il ressort de l’arrêt que seuls les faits nouveaux qui se sont produits alors que l’affaire était pendante devant la Cour européenne ont conduit cette dernière à constater une violation.

III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises empêcheront d’autres violations similaires et que la Suisse s’est donc conformée aux obligations qui lui incombent en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.