PRIMĂ DECIZIE Această versiune a fost rectificată la 28 iulie 2016 în conformitate cu art. 81 din Regulamentul de procedură al Curții. Cererea nr. 41660/11 Anna LUCIDI împotriva Italiei și alte 5 hotărâri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află la 19 noiembrie 2015 într-un comitet compus din Päivi Hirvelä, președintele Paul Mahoney, Robert Spano, judecători; și a lui Karen Reid, graffière de secțiune, având în vedere cererile menționate mai sus introduse la datele indicate în tabelul anexat, având în vedere declarațiile guvernului pârât care solicită Curții să șteargă cererile de rol, după ce a deliberat, face următoarea decizie FAȚĂ ȘI PROCEDURA Lista părților reclamante figurează în anexă. Acestea au fost reprezentate în fața Curții de către M. G.A. Compasso, avocat la Cellole. Guvernul italian ( După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, la 1 iulie 2015, guvernul a informat Curtea că are în vedere să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de cereri. În plus, a invitat Curtea să le elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul italian, având în vedere jurisprudența Curții bine stabilită în acest domeniu (Gagliano Giorgi c. Italia , n 23563/07, 6 martie 2012 Gaglione și alții c. Italia , nr 45867/07 și altele, 21 decembrie 2010), recunoaște că durata necorespunzătoare a procedurii În plus, guvernul italian a oferit să plătească (...) suma acordată prin decizia de punere în aplicare în cauză, reevaluată și majorată cu dobânda legală la data plății, în cazul și în măsura în care suma nu a fost încă plătită 200 EUR. (doi sute de euro) mai mult decât orice prejudiciu moral care rezultă din durata excesivă a procedurii de procedură, Pinto și/sau întârzierea plății sumei Pinto, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru fiecare reclamant EUR (trente euro) mai mult decât orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pentru fiecare cerere. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul consideră că aceste sume constituie o redresare adecvată a încălcării în mod legal a jurisprudenței Curții în această privință (Gaglione și alții c. Italia), citată anterior. Guvernul invită cu respect Curtea să spună că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P ă r i le solicitante nu au formulat nicio observaie cu privire la declaraia unilaterală menionată anterior. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudență, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Italiei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile trase, pe teren de la articolele 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1, a întârzierii în executarea hotărârilor judecătorești (a se vedea, de exemplu, Bourdov c. Rusia, n 59498/00, §§ 37-42, CEDH 2002 III Metaxas c. Grecia, n 8415/02, §§ 24-31, 27 mai 2004) și, în special, deciziile referitoare la "Pinto" (Simaldone c. Italia, n 22644/03, §§ 48-64, 31 martie 2009 Gaglione și altele, § 45867/07 și altele, § 32-45, 21 decembrie 2010 Belperio și Ciarmoli, n 7932/04, §§ 39-49, 21 decembrie 2010). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu se aplice în ceea ce privește examinarea interogărilor (art. 37 § in fine) În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererile ar putea fi reincluse în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se elimine cauzele rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște prin să se alăture cererilor Ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate Decide să elimine cererile de rol în temeiul articolului 37 alineatul (c) din convenție. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 10 decembrie 2015. Karen Reid Päivi Hirvelä Modulul Președinție Anexă Cerere N Introduse Solicitant Data nașterii Locul nașterii: 41660/11 11/05/2011 Anna LUCIDI 06/05/1958 Cancello ed Arnone Giovanni Attilio COMPASO 41661/11 11/05/2011 Pellegrino DELLO IACONO 01/03/1934 Montemiletto Giovanni Attilio COMPASO 41662/11 11/05/2011 Luciano FERRARA 02/06/1952 Lusciano Giovanni Attilio COMPASO 41663/11 11/05/2011 Luigi PICCOLO 09/02/1929 San Salvatore Telesino Giovanni Attilio COMPASO 41664/11 11/05/2011 Giuseppe FLORIO 05/11/1943 Villa Literno Giovanni Attilio COMPASO 41665/11 11/05/2011 Armando DI FLORIO [1] 10/11/1931 Cellole Giovanni Attilio COMPASO [1] Rectificat la 28 iulie 2016: textul a fost următorul:
Cette version a été rectifiée le 28 juillet 2016
conformément à l’article 81 du règlement de la Cour.
Requête n
o
41660/11
Anna LUCIDI contre l’Italie
et 5 autres requêtes
(voir liste en annexe)
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 19 novembre 2015 en un comité composé de
:
Päivi Hirvelä
, présidente,
Paul Mahoney,
Robert Spano,
juges,
et de Karen Reid,
greffière de section,
Vu les requêtes susmentionnées introduites aux dates indiquées dans le tableau joint en annexe,
Vu les déclarations du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer les requêtes du rôle,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La liste des parties requérantes figure en annexe. Elles ont été représentées devant la Cour par M
e
G.A. Compasso, avocat à Cellole.
Le gouvernement italien («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
Les requérants se plaignaient de la durée des procédures «
Pinto
» et du retard dans l’exécution ou bien de la non-exécution de décisions «
Pinto
».
Les requêtes avaient été communiquées au Gouvernement
.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, le 1 juillet 2015 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par les requêtes. Il a en outre invité la Cour à rayer celles-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement italien, compte tenu de la jurisprudence de la Cour bien établie en la matière (
Gagliano Giorgi c. Italie
, n
o
23563/07, 6 mars 2012
;
Gaglione et autres c. Italie
, n
os
45867/07 et autres, 21 décembre 2010), reconnaît que la durée déraisonnable de la procédure «
Pinto
» et/ou le retard dans le paiement de l’indemnisation «
Pinto
» ont entraîné la violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1 dans les requêtes en annexe.
Le Gouvernement italien, de plus, offre de verser (...)
:
-
la somme accordée par la décision «
Pinto
» en question, réévaluée et majorée des intérêts légaux à la date du paiement, dans le cas et dans la mesure où cette somme n’a pas encore été payée
;
-
200
EUR
(deux cents euros) – couvrant tout préjudice moral découlant de la durée déraisonnable de la procédure «
Pinto
» et/ou du retard dans le paiement de la somme Pinto, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt – pour chaque requérant
;
-
30
EUR
(trente euros) – couvrant l’ensemble des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt – pour chaque requête.
Ces sommes seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Le Gouvernement estime que ces sommes constituent un redressement adéquat de la violation à l’aune de la jurisprudence de la Cour en la matière (
Gaglione et autres c.
Italie
, précité).
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen des requêtes et à les rayer du rôle conformément à l’article 37 de la Convention.
»
Les parties requérantes n’ont formulé aucun commentaire à l’égard de ladite déclaration unilatérale.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre l’Italie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés, sur le terrain des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1, du retard dans l’exécution des décisions de justice (voir, par exemple,
Bourdov c.
Russie
, n
o
‑
III
;
Metaxas c. Grèce
, n
o
8415/02, §§
24-31, 27 mai 2004) et, en particulier, des décisions «
Pinto
» (
Simaldone c. Italie
, n
o
22644/03, §§ 48-64, 31 mars 2009
;
Gaglione et autres c. Italie
, n
os
45867/07 et autres, §§ 32-45, 21
décembre
2010
;
Belperio et Ciarmoli
, n
o
7932/04, §§ 39-49, 21 décembre 2010).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen des requêtes (article 37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen des requêtes (article 37 §
1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, les requêtes pourraient être réinscrites au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer les affaires du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de joindre les requêtes
;
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer les requêtes du rôle en application de l’article 37 §
1
c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 10 décembre 2015.
Karen Reid
Päivi Hirvelä
Greffière
Présidente
N
o
Requête N
o
Introduite le
Requérant
Date de naissance
Lieu de résidence
Représenté par
41660/11
11/05/2011
Anna LUCIDI
06/05/1958
Cancello ed Arnone
Giovanni Attilio COMPASSO
41661/11
11/05/2011
Pellegrino DELLO IACONO
01/03/1934
Montemiletto
Giovanni Attilio COMPASSO
41662/11
11/05/2011
Luciano FERRARA
02/06/1952
Lusciano
Giovanni Attilio COMPASSO
41663/11
11/05/2011
Luigi PICCOLO
09/02/1929
San Salvatore Telesino
Giovanni Attilio COMPASSO
41664/11
11/05/2011
Giuseppe FLORIO
05/11/1943
Villa Literno
Giovanni Attilio COMPASSO
41665/11
11/05/2011
Armando DI FLORIO
[1]
10/11/1931
Cellole
Giovanni Attilio COMPASSO
[1]
Rectifié le 28 juillet 2016 : le texte était le suivant
: «
Armando FLORIO
».