Szpoton împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 27209/14 Zbigniew SZPOTON împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 5 ianuarie 2016 în calitate de comitet compus din: Nona Tsotsoria, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 mai 2014, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 13 octombrie 2015 cere Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Zbigniew Szpoton, este un național polonez, care s-a născut în 1970 și este în prezent reținut în închisoarea Wronki.

Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Justyna Chrzanowska. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție, în special cu privire la suprapopularea. Cererea a fost comunicată guvernului LEI Reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile de detenție. El se bazează pe art. 3 din Convenția. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 13 octombrie 2015, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește să exprese – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea încălcării articolului 3 din Convenție prin nu permite reclamantului condiții adecvate de detenție.

În același timp, Guvernul declară că sunt pregătiți să plătească reclamantului suma de 10.000 PLN ( zece mii de zloți polonezi) pentru a acoperi orice pecuniar și neîntrerupt prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Guvernul consideră că suma de mai sus este rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții în cazuri similare ( Ulatowski Polonia , cerere nr. 29848/11, hotărârea din 6 martie 2012; Jurgielewicz Polonia , cerere nr. 70795/11, hotărârea din 9 octombrie 2012). Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție.

În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.” Prin scrisoarea din 28 octombrie 2015, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că suma propusă nu a fost satisfăcătoare. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.

De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.

c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 28 ianuarie 2016. Fatoș Aracı Nona Tsotsoria Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 27209/14 Zbigniew SZPOTON against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 5 January 2016 as a Committee composed of: Nona Tsotsoria, President, Krzysztof Wojtyczek, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 16 May 2014, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 13 October 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Zbigniew Szpoton, is a Polish national, who was born in 1970 and is currently detained in Wronki Prison. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs Justyna Chrzanowska. The applicant complained under Article 3 of the Convention about the conditions of his detention, particularly about overcrowding. The application had been communicated to the Government . THE LAW The applicant complained about conditions of his detention. He relied on Article 3 of the Convention. After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 13 October 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government hereby wish to express – by way of the unilateral declaration – their acknowledgment of violation of Article 3 of the Convention by failure to afford the applicant adequate conditions of his detention. Simultaneously, the Government declare that they are ready to pay the applicant the sum of PLN 10,000 (ten thousand Polish zlotys) to cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

The Government consider the above sum to be reasonable in the light of the Court’s case-law in similar cases ( Ulatowski v. Poland , application no. 29848/11, decision of 6 March 2012; Jurgielewicz v. Poland , application no. 70795/11, decision of 9 October 2012). It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.” By a letter of 28 October 2015, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that the amount proposed had not been satisfactory.

The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court has examined the declaration carefully in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.

v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 28 January 2016. Fatoș Aracı Nona Tsotsoria Deputy Registrar President