HALMAI AND VÁRADI v. HUNGARY

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 71483/11 Gyula HALMAI și László VÁRADI împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezat la 24 mai 2016 în calitate de comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 noiembrie 2011, După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamanții, dl Gyula Halmai și dl László Váradi, sunt resortisanți maghiari, care s-au născut în 1967 și 1955 și trăiesc în Miskolc și, respectiv, Budapesta. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl Jarovinszkij, un avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar („ Guvernul”) au fost reprezentate de dl. Tallódi, Agent, Ministerul Justiției. Considerând la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plângea că taxarea impozitului la o rată de 98% pe o parte din plățile lor de indemnizare a constituit o privare de bunuri nejustificate. La 15 octombrie 2015, reprezentantul reclamanților a informat Curtea că primul reclamant, dl Gyula Halmai, a retras cererea din cauza unei soluții extrajudiciare achiziționate de el și de guvern în cadrul procedurilor administrative speciale. La 21 octombrie 2015 și 11 aprilie 2016, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de al doilea reclamant și de guvernul în temeiul căreia cel de-al doilea reclamant, dl László Váradi a fost de acord să renunțe la orice alte cereri împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere plângerii sale împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti EUR 26,400 (20,6 mii patru sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. În lipsa unor circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenția sau de protocolele sale, Curtea consideră că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, nu mai este justificat să continue examinarea cererii în ceea ce privește plângerea primului reclamant care și-a exprimat intenția de a nu urmări această chestiune. În plus, Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între al doilea reclamant și guvernul. Se constată că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și constată, în conformitate cu art. 39 din Convenție, că nu există motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii în ceea ce privește plângerea celui de-al doilea reclamant. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să scoată cererea din lista sa de cazuri. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 16 iunie 2016. Fatoș Aracı Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 71483/11

Gyula HALMAI and László VÁRADI

against Hungary

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 24

May 2016 as a Committee composed of:

Krzysztof Wojtyczek,

President,

Egidijus Kūris,

Iulia Motoc,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 17 November 2011,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicants, Mr Gyula Halmai and Mr László Váradi, are Hungarian nationals, who were born in 1967 and 1955 and live in Miskolc and Budapest respectively. They were represented before the Court by Mr

I.

Jarovinszkij, a lawyer practising in Budapest.

The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr

Z.

Tallódi, Agent, Ministry of Justice.

Relying on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, the applicants complained that the levying of tax at a rate of 98% on part of their severance payments had amounted to a deprivation of property which was unjustified.

On 15 October 2015 the applicants’ representative informed the Court that the first applicant, Mr Gyula Halmai withdrew the application because of an out-of-court settlement reached by him and the Government in special administrative proceedings.

On 21 October 2015 and 11 April 2016 the Court received friendly settlement declarations signed by the second applicant and the Government under which the second applicant, Mr László Váradi agreed to waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to his complaint against an undertaking by the Government to pay him EUR

26,400 (twenty-six thousand four hundred euros) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into Hungarian forints at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

In the absence of any special circumstances regarding respect for the rights guaranteed by the Convention or its Protocols, the Court, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention, considers that it is no longer justified to continue the examination of the application in respect of the complaint of the first applicant who expressed his intention not to pursue the matter.

Further, the Court takes note of the friendly settlement reached between the second applicant and the Government. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds, in accordance with Article 39 of the Convention, that there are no reasons to justify a continued examination of the application in respect of the second applicant’s complaint.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 16 June 2016.

Fatoș Aracı

Krzysztof Wojtyczek

Deputy Registrar

President