CASE OF PILAV v. BOSNIA AND HERZEGOVINA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de Justice

de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Pilav v. Bosnia și Herțegovina

-

41939/07

Hotărârea din 9.6.2016 [Secția a V-a]

Articolul 1 din Protocolul nr. 12

Neeligibilitatea unui bosniac care trăiește în Republica Srpska de a candida la alegerile pentru președinția națională:

încălcare

În fapt

– În baza Constituției bosniace, doar persoanele care își declară afilierea cu „popoarele constituente” au dreptul de a candida la alegerile pentru Președinție, Președinție exercitată de trei membri: un bosniac și un croat, fiecare ales în mod direct în Federația Bosniei și Herțegovinei, și un sârb – ales în mod direct, în Republica Srpska. Reclamantului, un bosniac care trăiește în Republica Srpska, îi fusese interzis, așadar, să participe la alegerile prezidențiale.

În drept

– Articolul 1 din Protocolul nr. 12: În

Sejdić și Finci v. Bosnia și Herțegovina

, caz cu privire la imposibilitatea reclamanților de origine romă și, respectiv, evreiască, de a candida la alegerile pentru Președinție, și în

Zornić v. Bosnia și Herțegovina

, caz care se referea la un reclamant ce nu își declarase afilierea la unul din „popoarele constituente”, ci se declarase cetățean al Bosniei și Herțegovinei, Curtea a constatat că precondiția constituțională contestată, legată de afilierea candidaților la unul din grupurile constituente, a echivalat cu un tratament diferențiat discriminatoriu, care încălca articolul 1 din Protocolul nr. 12.

Spre deosebire de reclamanții din acele hotărâri, reclamantul din prezenta cauză aparținea de unul dintre „popoarele constituente”, având, așadar, un drept constituțional de a participa la alegerile pentru Președinție. Totuși, pentru a-și exercita în mod efectiv acest drept, reclamantului i s-a cerut să se mute în Federația Bosniei și Herțegovinei. Prin urmare, deși eligibil, teoretic, pentru a candida la alegerile pentru Președinție, în practică acesta nu și-a putut exercita dreptul, de vreme ce trăia în Republica Srpska.

În legătură cu cazurile referitoare la Articolul 3 din Protocolul nr. 1, Curtea a constatat că cerința reședinței nu fusese disproporționată sau ireconciliabilă cu scopurile care stau la baza dreptului la alegeri libere. Exercitarea dreptului la vot și a dreptului de a fi ales putea depinde de natura și tăria legăturilor care existau între reclamantul în parte și legislativul unui anumit stat. Totuși, Președinția Bosniei și Herțegovinei constituia un organ politic al statului, nu al entităților. Politica și deciziile sale afectau toți cetățenii Bosniei și Herțegovinei, indiferent dacă aceștia trăiau în Federație, în Republica Srpska sau în Districtul Brčko. În consecință, deși reclamantul fusese implicat în viața politică din Republica Srpska, acesta mai era preocupat, cu certitudine, și de activitatea politică a șefiei colective a statului. Odată ce era clar că cerința reședinței în discuție era aplicabilă în cazul tuturor „popoarelor constituente” în mod egal, reclamantul fusese tratat în mod diferit de sârbii care trăiau în Republica Srpska. Motivele prezentate de către Guvern pentru justificarea acestui tratament diferențiat, cum ar fi nevoia de menținere a păcii și de facilitare a dialogului dintre grupurile etnice diferite, erau aceleași ca motivele examinate deja de către Curte în

Sejdić și Finci

. Din această cauză, în pofida diferențelor dintre prezentul caz și cazurile

Sejdić și Finci

și

Zornić

, reclamantului îi mai fusese interzis să candideze la alegerile pentru Președinție, invocându-se deopotrivă originea sa etnică și locul de reședință. Restricția teritorială în discuție a echivalat, așadar, cu un tratament discriminatoriu, prin încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 12.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: constatarea unei încălcări a constituit o satisfacție echitabilă suficientă cu referire la prejudiciul moral; capătul de cerere cu privire la prejudiciul material – respins.