AFFAIRE BORER CONTRE LA SUISSE

Rezoluția CM/ResDH(2016)240 Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Borer împotriva Elveției Cerere n Cauza Hotărârea Definitivului la 22493/06 BORER 10/06/2010 10/09/2010 (adoptată de Comitetul de Miniștri la 14 septembrie 2016 în cadrul celei de a 1264-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă transmisă de Curte Comitetului în această cauză și încălcarea constatată reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora,

în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare care au invitat guvernul din statul pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației respective După ce a examinat informațiile furnizate de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii și notând că a fost acordată nicio satisfacție echitabilă în prezenta cauză (a se vedea detaliile din anexă) și având în vedere faptul că au fost adoptate toate măsurile impuse prin art. 46 alineatul (1), DECLARĂ că își îndeplinește funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE d .n . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2016)240 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Borer împotriva Elveției Rezumat introductiv al cauzei Acest caz se referă la privarea ilegală de libertate a reclamantului între 6 ianuarie și 28 aprilie 2006 după ce a fost executat pedeapsa cu închisoarea și în timp ce a așteptat la sfârșitul procedurii de înlocuire a măsurilor psihoterapeutice cu internare [încălcarea articolului 5 alineatul (1) ]. Curtea Europeană a statuat că nu există temei juridic suficient în lipsa unei dispoziții adecvate în Codul de procedură penală al cantonului Basel-Ville și că jurisprudența Tribunalului Federal nu constituia un temei juridic suficient.

Detenția arbitrară a reclamantului stabilită de Curte s-a încheiat la 28 aprilie 2006, astfel încât încălcarea în cauză a încetat în acel moment. Curtea Europeană a acordat nici o satisfacție echitabilă, în măsura în care reclamantul nu a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral și nu a administrat nicio dovadă a cheltuielilor și cheltuielilor sale pretinse. În aceste condiții, autoritățile elvețiene consideră că nu este necesară nici o măsură de caracter individual în cazul de față. II. Măsuri cu caracter general De la faptele cauzei, a avut loc o reformă globală a dreptului la procedură penală în Elveția; în schimb, există mai multe coduri cantonale de procedură penală. În locul lor, a fost adoptat un cod federal pentru a unifica dispozițiile procedurale pentru întregul teritoriu.

Noul Cod federal de procedură penală din 5 octombrie 2007 a intrat în vigoare la 1 octombrie 2007. În ianuarie 2011, capitolul 3 secțiunile 4-8 (articolele 220-240) stabilește un temei juridic global pentru detenție provizorie (Untersuchungshaft) și detenție în cursul procesului (Sicherheitshaft). / detenție din motive de securitate), inclusiv o procedură de recurs. De acum înainte, tipul de detenție în cauză în prezenta cauză este reglementat de dispozițiile privind detenția din motive de securitate (Sicherheitshaft) Prin urmare, dreptul elvețian de astăzi constituie un temei juridic suficient pentru a acoperi situațiile similare celor ale reclamantului în speță. Pe de altă parte, hotărârea Curții Europene a fost transmisă la 15 iunie 2010 Tribunalului Federal și celorlalte autorități direct implicate.

Un rezumat a fost publicat în Raportul trimestrial privind jurisprudența CEDO 2/2010 și a fost difuzat tuturor autorităților cantonale și federale. Acest raport a fost publicat, de asemenea, pe site-ul internet al Oficiului Federal pentru Justiție (https://www.bj.admin.ch) în trei limbi (Franța, Germania și Italia). Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură de natură individuală, că măsurile cu caracter general adoptate vor împiedica încălcări similare și că Elveția și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution CM/ResDH(2016)240 Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Borer contre Suisse Requête n o Affaire Arrêt du Définitif le 22493/06 BORER 10/06/2010 10/09/2010 (adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2016 lors de la 1264 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »), Vu l’arrêt définitif transmis par la Cour au Comité dans cette affaire et la violation constatée ; Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée ; Ayant examiné les informations fournies par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, et notant qu’aucune satisfaction équitable n’a été octroyée par la Cour dans la présente affaire (voir détails dans l’annexe) ; S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées, DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2016)240 Informations sur les mesures prises pour se conformer à l’arrêt dans l’affaire Borer contre Suisse Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne la privation illégale de liberté du requérant entre le 6 janvier et le 28 avril 2006 après qu’il eut purgé sa peine de prison et alors qu’il attendait l’issue finale de la procédure remplaçant des mesures psychothérapeutiques par de l’internement (violation de l’article 5, paragraphe 1). La Cour européenne a jugé qu’il n’y avait pas de base légale suffisante en l’absence de disposition appropriée dans le code de procédure pénale du canton de Bâle-Ville et que la jurisprudence du Tribunal fédéral ne constituait pas une base juridique suffisante.

I. Mesures de caractère individuel La détention arbitraire du requérant établie par la Cour a pris fin le 28 avril 2006, si bien que la violation en cause a cessé à ce moment. Aucune satisfaction équitable n’a été octroyée par la Cour européenne dans la mesure où le requérant n’a pas demandé de réparation au titre du préjudice matériel ou moral et n’a pas administré de preuve de ses frais et dépens allégués. Dans ces conditions, les autorités suisses estiment qu’aucune mesure de caractère individuel n’est nécessaire en l’espèce. II. Mesures de caractère général Depuis les faits de la cause, une réforme globale du droit de la procédure pénale a eu lieu en Suisse. Il n’y a plus de codes cantonaux de procédure pénale.

A leur place, un code fédéral a été adopté pour unifier les dispositions procédurales pour tout le territoire. Le nouveau Code fédéral de procédure pénale du 5 octobre 2007 est entré en vigueur le 1 er janvier 2011. Son chapitre 3, sections 4 à 8 (articles 220 à 240) détermine une base légale globale pour la détention provisoire ( Untersuchungshaft ) et la détention au cours du procès ( Sicherheitshaft / détention pour des motifs de sûreté), y compris une procédure de recours. Désormais, le type de détention en cause dans la présente affaire est couvert par les dispositions concernant la détention pour des motifs de sécurité ( Sicherheitshaft ). En conséquence, le droit suisse d’aujourd’hui constitue une base légale suffisante pour couvrir les situations analogues à celle du requérant en l’espèce.

Par ailleurs, l’arrêt de la Cour européenne a été transmis le 15 juin 2010 au Tribunal fédéral et aux autres autorités directement concernées. Un résumé en a été publié dans le Rapport trimestriel sur la jurisprudence de la CEDH 2/2010 et diffusé à l’ensemble des autorités cantonales et fédérales. Ce rapport a aussi été publié sur le site Internet de l’Office fédéral de la justice (https://www.bj.admin.ch) en trois langues (français, allemand et italien). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement considère qu’aucune mesure de caractère individuel n’est nécessaire, que les mesures de caractère général prises empêcheront des violations similaires et que la Suisse s’est donc conformée aux obligations qui lui incombent en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.