CZEREPSKI v. POLAND

A doua secțiune decizia nr. 78037/14 Dawid CZEREPSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 11 octombrie 2016 în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 ianuarie 2015, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 13 iunie 2016, care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Dawid Czerepski, este un național polonez, care s-a născut în 1985 și trăiește în Lubicz Dolny. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Justyna Chrzanowska, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la suprapopularea și condițiile de viață inadecvate în timpul detenției sale în Centrul Remand Bydgoszcz. Solicitarea a fost comunicată guvernului LEI După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 13 iunie 2016, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevede următoarele: „Guvernul dorește să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea încălcării articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor inadecvate de detenție a reclamantului, în special suprapopularea, în Centrul Remand Bydgoszcz în termen de 47 de zile. În același timp, ei declară că sunt pregătiți să plătească reclamantului suma de 3 500 PLN pe care o consideră rezonabilă, având în vedere circumstanțele individuale ale prezentului caz, precum și jurisprudența Curții în cazuri similare (de exemplu, Ołowski Polonia, cererea nr. 66417/10, hotărârea nr. 09.08.2014). Suma menționată mai sus, care trebuie să acopere oricare dintre celelalte cazuri pecuniare și neîntregire prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.” Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Reafirmă, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului sau să nu facă observații asupra acestei declarații. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia) (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; a se vedea și WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 12. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect (a se vedea, printre altele, Orchowski c. Polonia , nr. 17885/04, 22 octombrie 2009; Norbert Sikorski c. Polonia , nr. 17599/05, 22 octombrie 2009; și Čatak c. Polonia (dec.), nr. 52070/08, 12 octombrie 2010), Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale, nu impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 13. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 3 noiembrie 2016. Andrea Tamietti Vincent A. De Gaetano Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 78037/14

Dawid CZEREPSKI

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 11

October 2016 as a Committee composed of:

Vincent A. De Gaetano,

President,

Egidijus Kūris,

Gabriele Kucsko-Stadlmayer,

judges,

and Andrea Tamietti,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 20 January 2015,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 13 June 2016 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Dawid Czerepski, is a Polish national, who was born in 1985 and lives in Lubicz Dolny.

2.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Justyna Chrzanowska, of the Ministry of Foreign Affairs.

3.

The applicant complained under Article 3 of the

Convention about overcrowding and inadequate living conditions during his detention in Bydgoszcz Remand Centre.

4.

The application had been communicated to the Government

.

THE LAW

5.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 13 June 2016 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

6.

The declaration provides as follows:

“The Government hereby wish to express – by way of the unilateral declaration – their acknowledgement of the violation of Article 3 of the Convention due to inadequate conditions of the applicant’s detention, in particular overcrowding, in Bydgoszcz Remand Centre within the period of 47 days. Simultaneously, they declare that they are ready to pay the applicant the sum of PLN 3,500 which they consider to be reasonable in the light of the individual circumstances of the present case, as well as the Court’s case-law in similar cases (e.g.

Ołowski

v.

Poland,

application no.

66417/10, decision of 09.08.2014). The sum referred to above, which is to cover any and all pecuniary and non

‑

pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.”

7.

The applicant did not submit his comments within the given time-limit.

8.

The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

9.

It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1

(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued or does not comment upon the said declaration.

10.

To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; see also

WAZA Sp. z o.o. v.

Poland

(dec.), no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v.

Poland

(dec.), no. 28953/03, 18

September

2007).

11.

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

12.

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic (see,

inter alia

,

Orchowski v. Poland

, no. 17885/04, 22

October 2009;

Norbert Sikorski v.

Poland

, no. 17599/05, 22 October 2009; and

Łatak v. Poland

(dec.), no.

52070/08, 12 October 2010), the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

13.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 3 November 2016.

Andrea Tamietti

Vincent A. De Gaetano

Deputy Registrar

President