CASE OF BAK AND OTHERS v. HUNGARY

Cazul a apărut într-o cerere (nu. 52257/11) împotriva Ungariei depusă în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de unsprezece resortisanți maghiari, Tibor Bak, dl Lászlóné Csatári, dl István Csillag, dl András Halász, dl Boglárka László, dl Zoltán Lex, dl Márk Marsi, dl Sándor Orosz, dl Klára Pápainé Armuth, dl György Rosta și dl Attila Széles („reclamanții”), la 8 august 2011. O listă a reclamanților este anexată la prezenta hotărâre. Reclamanții au fost reprezentați de dl Cs. Tordai, un avocat practicant în Budapesta. Guvernul maghiar („guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, agentul Ministerului Justiției.

La 31 august 2015, reclamația reclamanților în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind impunerea impozitului de 98% pe o parte a plății lor de indemnizare a fost comunicată Guvernului. La 10 noiembrie 2015 și 9 iunie 2016, Curtea a primit declarații de soluționare prietenoase semnate de Guvern și șapte solicitanți în temeiul cărora acesta a fost de acord să renunțe la orice nouă plângeri împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere la plângeri împotriva unei angajamente ale guvernului de a plăti doamna Lászlóné Csatári 20,600 euro (EUR), dl István Csillag 19,300 EUR, dl Zoltán Lex 46,700 EUR, dl Márk Marsi 8,300 EUR, dl Sándor Orosz 28,300 EUR, dl György Rosta 16.000 EUR, și dl Attila Széles 11,100 EUR, pentru a acoperi orice prejudiciu material și moralne.

Aceste sume vor fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de grevare luate de Curte. În cazul în care aceste sume nu se plătesc în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului în ceea ce privește aceste șapte solicitanți. Primul reclamant, dl Tibor Bak s-a născut în 1965 și trăiește în Dunakeszi.

Începând cu iunie 2002, el a fost angajat la National Development Bank Ltd deținut de stat. Angajamentul său a fost încheiat de comun acord în iunie 2010. Partea superioară a plății sale de indemnizare a fost taxată la 98%. Guvernul nu a contestat impozitul special asupra plății sale de indemnizare; însă, în observațiile lor, au rectificat suma impozitului. Primul reclamant nu a contestat acest lucru. În consecință, impozitul special a fost perceput pe plata de indemnizare în valoare de 7.617.826 forints maghiari (HUF) (aproximativ 25.400 EUR). Al patrulea reclamant, dl András Halász s-a născut în 1961 și locuiește în Budapesta. Începând cu octombrie 2002, el a fost angajat la National Export-Import Bank Ltd deținut de stat.

Angajamentul său a fost încheiat la 29 octombrie 2010. Partea superioară a plății sale de indemnizare a fost taxată la 98%. Guvernul nu a contestat impozitul special asupra plății sale de indemnizare; însă, în observațiile lor, au rectificat suma impozitului. Al patrulea reclamant nu a contestat acest lucru. În consecință, impozitul special a fost perceput pe plata de indemnizare în valoare de HUF 9.125.270 (aproximativ 30.400 EUR). Al cincilea reclamant, dna Boglárka László s-a născut în 1967 și locuiește în Budapesta. Începând cu aprilie 2007, a fost angajată la MFB Investment Ltd deținută de stat. Angajamentul ei a fost încheiat de comun acord la 29 octombrie 2010. Partea superioară a plății de indemnizare a fost taxată la 98%.

Guvernul nu a contestat impozitul special asupra plății de lichidare; însă, în observațiile lor, au rectificat suma impozitului. Al cincilea reclamant nu a contestat acest lucru. În consecință, impozitul special a fost perceput pe plata de indemnizare în valoare de HUF 6,508.053 (aproximativ 21,700 EUR). Cea de-a noua reclamantă, dna Klára Pápainé Armuth s-a născut în 1957 și locuiește în Budapesta. Din ianuarie 2008 a fost angajată la National Asset Management Ltd deținută de stat. Angajamentul ei a fost încheiat de comun acord în 2010. Pachetul superior al plăților sale de indemnizare a fost taxat la 98% în valoare de HUF 2.932.623 (aproximativ 9.700 EUR). Guvernul nu a contestat acest lucru.

Într-o scrisoare din 17 martie 2016, noua solicitantă a susținut că, datorită unor metode speciale de contabilitate aplicate în cazul său, ea a primit bonusuri suplimentare de la angajatorul său anterior calculat pro rata temporis pentru anii 2011 și 2012; în ceea ce privește aceste bonusuri s-au perceput taxe speciale suplimentare în valoare de HUF 829,119 (aproximativ 2,700 EUR). Reclamantul a primit un certificat de la angajatorul ei cu privire la deducerea impozitului special din primele primite ulterior la date neespecificate în 2011 și 2012.

1. The case originated in an application (no. 52257/11) against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by eleven Hungarian nationals, Mr Tibor Bak, Mrs Lászlóné Csatári, Mr István Csillag, Mr András Halász, Ms Boglárka László, Mr Zoltán Lex, Mr Márk Marsi, Mr Sándor Orosz, Mrs Klára Pápainé Armuth, Mr György Rosta and Mr Attila Széles (“the applicants”), on 8 August 2011. A list of applicants is annexed to the present judgment.