BURU AND CURTUȘAN v. ROMANIA

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 41038/14 și 29913/15 Pantilie-Dănuț BURU împotriva României și a Gheorghe Ștefan CURTUȘAN împotriva României (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 3 noiembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Hasan Bakırcı, Registrul adjunct al secțiunii, având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este consemnată în tabelul adăugat. Reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție au fost comunicate guvernului român („Guvernului”). DREPTUL având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor legate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut condițiile inadecvate de detenție. Acestea au oferit reclamanților să plătească sumele detaliate în tabelul anexat și au invitat Curtea să elimine cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Sumele ar fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. Curtea nu a primit niciun răspuns din partea reclamanților care acceptă termenii declarației unilaterale. Curtea observă că art. 37 § 1 litera (c) îi permite să ia o probă din lista sa dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea principiile care iese din jurisprudența Curții, în special Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) ([GC], nr. 26307/95, § 77, CEDO 2003-VI)). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la condițiile inadecvate de detenție (a se vedea, de exemplu, Iacov Stanciu c. România, nr. 35972/05, 24 iulie 2012). Remarcarea admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor [articolul (c)]. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererilor (articolul amendat) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile pot fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din lista cazurile. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Hotărăște să se alăture cererilor; ia act de termenii declarațiilor guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 24 noiembrie 2016. Hasan Bakırcı Vincent A. De Gaetano Președintele adjunct al Registrului Apendice Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții de detenție inadecvate) nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, dacă este cazul Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [i] 41038/14 23/06/2014 Pantilie-Dănuț BURU 17/12/1990 18/04/2016 4,590 299113/15 03/08/2015 Gheorghe Ștefan CURTUȘAN 02/08/1986 07/06/2016 2,880 [i] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților.

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 41038/14 and 29913/15

Pantilie-Dănuț BURU against Romania

and Gheorghe Ștefan CURTUȘAN against Romania

(see list appended)

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 3

November

2016 as a Committee composed of:

Vincent A. De Gaetano,

President,

Egidijus Kūris,

Gabriele Kucsko-Stadlmayer,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,

Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table.

The applicants’ complaints under Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention were communicated to the Romanian Government (“the Government”).

THE LAW

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

The Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention.

The Government acknowledged the inadequate conditions of detention. They offered to pay the applicants the amounts detailed in the appended table and invited the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amounts would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the cases.

The Court has not received a response from the applicants which accepts the terms of the unilateral declaration.

The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications”.

Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see the principles emerging from the Court’s case-law, and in particular the

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objections) ([GC], no. 26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI)).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the inadequate conditions of detention (see, for example,

Iacov Stanciu v. Romania,

no. 35972/05, 24 July 2012).

Noting the admissions contained in the Government’s declarations as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article

37

§

1

(c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article

37

§

1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the applications may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declarations and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 24 November 2016.

Hasan Bakırcı

Vincent A. De Gaetano

Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 3 of the Convention

(inadequate conditions of detention)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant name

Date of birth

Date of receipt of Government’s declaration

Date of receipt of applicant’s comments, if any

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses

per applicant

(in euros)

[i]

41038/14

23/06/2014

Pantilie-Dănuț BURU

17/12/1990

18/04/2016

-

4,590

29913/15

03/08/2015

Gheorghe Ștefan CURTUȘAN

02/08/1986

07/06/2016

-

2,880

[i]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.