CASE OF ILJINA AND SARULIENĖ AGAINST LITHUANIA

Rezoluția CM/ResDH(2017)7 Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Iljina și Sarulienė împotriva Lituania (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 18 ianuarie 2017 la ședința 1275 a Deputaților Miniștrilor) Hotărârea nr. Hotărârea finală la 32293/05 ILJINA ȘI SARULIENδ 15/03/2011 15/06/2011 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în acest caz și încălcarea stabilită; Amintind obligația statului contestat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, peste și peste plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea informațiilor furnizate de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a aduce atingere hotărârii, inclusiv informațiile privind plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea detaliile din apendice); având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate, DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestora. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2017)7 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cazul Iljina și Sarulienė împotriva Lituaniei Cazul se referă la tratamentul degradant (violență fizică și mentală) al reclamanților (mamă și fiica) de către poliția de pe scăria blocului lor de apartament atunci când poliția a încercat fără succes să efectueze o căutare la apartamentul vecinilor lor în 2004, precum și la lipsa unei anchete eficace în acest sens (infracționarea substanțială și procedurală a articolului 3). Plata unei simple satisfacții și a măsurilor individuale Detalii ale unei simple satisfacții Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Primul reclamant 9 000 EUR 525 EUR 525 EUR Platit la 25/08/2011 Al doilea reclamant 9 000 EUR 525 EUR Suma atribuită de Curte celui de-al doilea reclamant a fost supusă unei ordine de atașament de către un judecător în beneficiul unui creditor privat și plătită la 25/08/2011 la contul bancar indicat de judecător. Măsuri individuale În conformitate cu art. 217 din Codul de Procedură Penală, ancheta preliminară încheiată ar fi putut fi reînnoită, printre altele La cererea participanților la procedură, autoritățile au indicat că reclamanții nu au depus nici o cerere de reînnoire a anchetei penale împotriva ofițerilor de poliție implicați în termenul prevăzut de legislația internă. În plus, autoritățile au remarcat că perioada de precauție pentru urmărirea presupusei infracțiuni a expirat deja. II. Măsurile generale Amendamentele legislative art. 214 „Procedură de suspendare a anchetelor preliminare de judecată” a Codului de procedură penală a fost modificată în 2007 pentru a prevedea că o decizie a judecătorului de suspendare sau întrerupere a anchetei preliminare poate fi apelată la o instanță superioră. Jurisprudența instanțelor interne confirmă că, în cazurile în care investigația preliminară nu a fost cuprinzătoare și completă, instanța de apel va anula deciziile impugnate ale procurorului și ale judecătorului de judecată de a întrerupe ancheta și va trimite cazul pentru o nouă investigație. Elaborarea jurisprudenței interne Jurisprudența instanțelor interne a dezvoltat, de asemenea, să urmeze și să aplice principiile stabilite de jurisprudența Curții Europene în ceea ce privește maltraturile de către poliție. Astfel, în decizia sa din 23 iunie 2011 privind leziunile corporale suferite de un individ din cauza acțiunilor ofițerilor de poliție și a Serviciului de Securitate de Stat în cazul suprimarii rezistenței manifestanților la Piața Independenței, Curtea Supremă Administrativă a Lituaniei (SAC) a formulat principiile generale care urmează să fie urmate de instanțele de judecată în cazuri similare. În special, SAC a susținut că: drepturile la viață și demnității umane sunt protejate de Constituția și Convenția Europeană și sunt în esență de natură absolută; la evaluarea licenței acțiunilor forțelor de poliție și de securitate și a hotărârii cu privire la problema răspunderii civile a statului, legalitatea acțiunilor din perspectiva dreptului civil se distinge de legalitatea în sensul legii penale și administrative; forța fizică care poate duce la leziuni corporale poate fi utilizată de poliție în conformitate cu articolele 23 și 24 din Legea privind activitățile de poliție numai în măsura necesară pentru îndeplinirea sarcinilor oficiale și după toate măsurile posibile de persuazie sau alte măsuri nu au fost utilizate fără efect. Această forță poate fi utilizată numai împotriva unei persoane specifice și caracteristicile particulare ale persoanei împotriva cărora trebuie să fie dirijată o astfel de forță trebuie să fie luate în considerare; statul trebuie să dovedească că utilizarea forței a fost legală, rezonabilă și proporțională; argumentele convingătoare trebuie să demonstreze că forța utilizată nu a fost excesivă; o obligație pozitivă a statului de a efectua o investigație oficială eficace cu privire la circumstanțele cazului. În cazul particular, SAC a constatat că reclamantul nu părea a fi purtat agresiv sau a reprezentat o amenințare pentru viața și sănătatea altor persoane, dar a refuzat doar să se supună unei ordine legale a ofițerilor de poliție de a părăsi Piața Independenței și de a păstra o anumită distanță indicată la el. SAC a concluzionat că rezistența reclamantului nu ar putea justifica utilizarea unor astfel de măsuri de constrângere ca gloanțe de cauciuc. De asemenea, a susținut că răspunderea civilă a statului nu a fost exclusă de lipsa condamnărilor penale ale ofițerilor de poliție în cauză și a acordat reclamantului 8,782 EUR în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale suferite. Publicarea și diseminarea Hotărârea Curții Europene a fost tradusă și publicată pe site-ul Ministerului Justiției și transmisă autorităților vizate (Comisarul General de Poliție, Procurorul General și toate instanțele lituaniene) cu o notă explicativă care atrage atenția asupra problemelor ridicate. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Lituania a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție în acest caz.

Resolution

CM/ResDH(2017)7

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Iljina and Sarulienė against Lithuania

(Adopted by the Committee of Ministers on 18 January 2017

at the 1275

th

meeting of the Ministers’ Deputies)

Application No.

Case

Judgment of

Final on

32293/05

ILJINA AND SARULIENĖ

15/03/2011

15/06/2011

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in this case and to the violation established;

Recalling the respondent State’s obligation, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligation;

Having examined information provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment including the information regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see details in Appendix);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted,

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2017)7

Information about the measures taken to comply with the judgment in the case of

Iljina and Sarulienė

against Lithuania

Introductory case summary

The case concerns the degrading treatment (physical and mental violence) of the applicants (mother and daughter) by the police on the staircase of their apartment block when the police unsuccessfully attempted to carry out a search at their neighbours’ flat in 2004 and the lack of effective investigation in this regard (substantive and procedural violation of Article 3).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

First applicant

-

9 000 EUR

525 EUR

9

525 EUR

Paid on 25/08/2011

Second applicant

-

9 000 EUR

525 EUR

9

525 EUR

The sum awarded by the Court to the second applicant was subject to an attachment order by a bailiff for the benefit of a private creditor and paid on 25/08/2011 to the bank account indicated by the bailiff.

b)

Individual measures

According to Article 217 of the Code of Criminal Procedure, the pre-trial investigation that was terminated could have been renewed,

inter alia

upon a request of the participants to the proceedings. The authorities indicated that the applicants did not lodge any request for the renewal of the criminal investigation against the police officers involved within the period prescribed by the domestic legislation. In addition, the authorities noted that the limitation period to prosecute the alleged crime had already expired.

II.

General measures

Legislative amendments

Article 214 “Procedure of Suspension of Pre-trial Investigations” of the Code of Criminal Procedure was amended in 2007 to provide that a decision of the pre-trial judge to suspend or discontinue a pre-trial investigation can be appealed to a higher court. The case law of the domestic courts confirms that in cases where the pre-trial investigation was not comprehensive and thorough the appellate instance will quash the impugned decisions of both the prosecutor and the pre-trial judge to discontinue the investigation and will remit the case for a fresh investigation.

Development of the domestic case law

The domestic courts’ case law has also developed to follow and apply the principles established by the European Court’s case law as regards ill-treatment by the police. Thus, in its decision of 23 June 2011 concerning the bodily injuries suffered by an individual on account of the actions of police officers and the State Security Service when supressing the resistance of demonstrators at the Square of Independence, the Supreme Administrative Court of Lithuania (SAC) formulated the general principles to be followed by the lower courts in similar cases. In particular, the SAC held that:

-

the rights to life and human dignity are protected by the Constitution and the European Convention and are in essence of an absolute nature;

-

when assessing the lawfulness of the actions of the police and security forces and deciding on the issue of the civil liability of the State, the lawfulness of actions from the perspective of civil law shall be distinguished from the lawfulness within the meaning of criminal and administrative law;

-

physical force which may result in bodily injuries may be used by the police in line with Articles 23 and 24 of the Law on Police Activities only to the extent necessary for the fulfilment of official duties and after all the possible measures of persuasion or other measures have been used with no effect. Such force may be used only against a specific individual and the particular features of the individual against whom such force is to be directed must be taken into account;

-

it is for the State to prove that the use of force was lawful, reasonable and proportionate;

-

convincing arguments must demonstrate that the force used was not excessive;

-

a positive obligation arises for the State to conduct an effective official investigation into the circumstances of the case.

In the particular case, the SAC found that the applicant did not appear to have behaved aggressively or posed a threat to the life and health of others but had only refused to obey a lawful order of the police officers to leave the Square of Independence and to keep a certain distance indicated to him. The SAC concluded that the applicant’s resistance could not justify the use of such measures of constraint as rubber bullets. It further held that the civil liability of the State was not precluded by the lack of criminal convictions of police officers concerned and awarded the applicant EUR 8,782 in respect of the pecuniary and non-pecuniary damage suffered.

Publication and dissemination

The judgment of the European Court was translated and published on the website of the Ministry of Justice and transmitted to the authorities concerned (the Police Commissioner General, the Prosecutor General’s Office and all Lithuanian courts) with an explanatory note drawing their attention to the problems raised.

III.

Conclusions of the respondent State

The government considers that no further individual measure is required, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Lithuania has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention in this case.