CASE OF KAPSIS AND DANIKAS v. GREECE

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții. © The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC. © La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Kapsis și Danikas v. Grecia - 52137/12 Hotărârea 19.1.2017 [Secția I] Articolul 10 Articolul 10-1 Libertatea de exprimare Obligarea la plata de daune-interese pentru defăimare, prin utilizarea într-un articol de presă a termenilor « cu totul necunoscută » în privința unei persoane care ocupă un post public: încălcare În fapt – Primul reclamant este jurnalist și fost director al unui cotidian; cel de-al doilea reclamant este jurnalist și editorialist în cadrul aceluiași cotidian. Într-un număr din decembrie 2004 al acestui ziar, cel de-al doilea reclamant publicase un articol într-o rubrică ce trata culisele vieții politice. Acest articol fusese inspirat de numirea actriței P.M. la comisia consultativă privind subvențiile din cadrul direcției teatrelor a ministerului Culturii.

În aprilie 2005, P.M. a introdus o acțiune în despăgubire în fața tribunalului de primă instanță împotriva celor doi reclamanți și a redactorului-șef al ziarului, susținând calitatea sa de victimă a insultei și prejudicierea onoarei sale. În iunie 2006, tribunalul de primă instanță le-a impus celor trei reclamați, între altele, să-i plătească lui P.M., în solidar, suma de 30 000 EUR. Tribunalul a considerat că utilizarea termenilor « cu totul necunoscută » depășise limitele criticii legitime, pentru că nu fusese obiectiv necesar ca jurnalistul să-și exprime opinia cu privire la acea numire. El a notat, în plus, că aportul petentei la arta teatrală și la reprezentarea țării în străinătate în materie de cultură fusese considerabilă.

Toate recursurile împotriva acestei decizii s-au soldat cu un eșec. În drept – Articolul 10: Sancționarea în materie civilă a reclamanților a constituit o ingerință în exercițiul dreptului lor la libertatea de exprimare prevăzut de lege și a urmărit scopul legitim al protecției reputației sau a drepturilor altora. Citită în contextul ei, expresia « cu totul necunoscută » reprezintă mai degrabă o judecată de valoare nesusceptibilă de a fi probată. Mai mult, această expresie nu era lipsită de orice bază faptică, de vreme ce P.M., care era o actriță, nu ocupase vreo funcție publică în trecut. Apoi, articolul în discuție nu vehiculase o informație în adevăratul sens al cuvântului, ci făcea parte dintr-o rubrică ce trata culisele vieții politice, caracterizată prin tonul caustic la adresa tuturor persoanelor și situațiilor politice care făceau obiectul comentariilor.

Instanțele naționale nu au plasat remarcile în discuție în contextul general al cauzei pentru a evalua intenția reclamanților. În schimb, expresia « cu totul necunoscută » fusese urmată de câteva comentarii mai degrabă favorabile privind numirea lui P.M. în funcție. Instanțele naționale au examinat expresia în discuție separând-o de contextul articolului, reținând că cuvintele « aceasta nu este cunoscută de un cerc larg de persoane » erau suficiente pentru ca cel de-al doilea reclamant să-și exprime gândurile. Or, rolul instanțelor interne în cadrul unor asemenea procese nu constă în a-i indica persoanei vizate stilul pe care trebuie să-l folosească atunci când aceasta își exercită dreptul la critică într-un mod sarcastic.

Tribunalele interne sunt chemate, mai curând, să examineze dacă contextul cauzei, interesul publicului și intenția autorului afirmațiilor în discuție justifică un eventual recurs la o doză de provocare sau de exagerare. Numită ca membru al comisiei consultative privind subvențiile din cadrul direcției teatrelor, unde ocupa un post efectiv politic și exercita funcții publice, P.M. nu putea fi asimilată unui « simplu particular ». Prin urmare, persoanele implicate în acest caz au acționat într-un context public, iar articolul în discuție a contribuit la o dezbatere de interes general. Mai mult, articolul nu o avea în vedere pe P.M. decât în unica sa calitate de membru al comisiei menționate. În consecință, în această calitate, P.M.

trebuia să se aștepte că numirea sa va fi supusă la o analiză scrupuloasă de către presă, chiar la o critică mai dură. Prin urmare, în prezenta cauză, cuvintele utilizate de cel de-al doilea reclamant nu pot fi considerate drept ofense gratuite. În fine, instanțele competente i-au obligat pe reclamați, inclusiv pe cei care au înaintat cererea din prezenta cauză, să-i plătească petentei suma de 30 000 EUR cu titlu de daune-interese. Instanțele naționale au avut în vedere natura și gravitatea încălcării dreptului petentei, statutul acesteia, situația financiară a reclamaților și principiul constituțional al proporționalității în general, însă ele nu au procedat, de exemplu, la o analiză a situației financiare a reclamanților.

Având în vedere cele de mai sus, autoritățile naționale nu au oferit motive pertinente și suficiente pentru a justifica obligarea reclamanților de a-i plăti daune-interese lui P.M., sancțiunea nu a fost proporțională cu scopul legitim, iar această soluție nu a răspuns la o « nevoie socială imperioasă » și, deci, nu a fost necesară într-o societate democratică. Concluzie : încălcare (unanimitate). Articolul 41 : 2 000 EUR pentru fiecare dintre reclamanți pentru prejudiciul moral; constatarea existenței unei încălcări este suficientă pentru acoperirea prejudiciului material.