CASE OF A.-M.V. v. FINLAND - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- No violation of Article 8 - Right to respect for private and family life (Article 8-1 - Respect for private life);No violation of Article 2 of Protocol No. 4 - Freedom of movement-{general} (Article 2 para. 1 of Protocol No. 4 - Freedom of movement;Freedom to choose residence)
CASE OF A.-M.V. v. FINLAND - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2017)
© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
A.-M.V. v. Finlanda
-
53251/13
Hotărârea din 23.3.2017 [Secția I]
Articolul 8
Articolul 8-1
Respectarea vieții private
Refuzul de a da curs doleanțelor unui adult cu deficiențe mintale privitoare la educația sa și la locul reședinței sale:
nicio încălcare
În fapt
– În iunie 2009, a fost numit un custode care să gestioneze chestiunile legate de proprietatea și de finanțele reclamantului, care era o persoană adultă cu deficiențe intelectuale. Curtea districtuală care a emis ordinul i-a mai acordat custodelui competența de a gestiona chestiunile personale ale reclamantului, în măsura în care reclamantul nu putea înțelege semnificația lor. Ulterior, custodele a refuzat, în baza unui raport psihologic, să-i permită reclamantului să se mute într-un sat îndepărtat din nordul Finlandei, pentru a trăi acolo cu foștii săi părinți adoptivi. Curtea districtuală a refuzat apoi să dea curs cererii reclamantului de schimbare a custodelui. În procedurile din fața Curții, reclamantul s-a plâns în baza articolului 8 din Convenție că nu fuseseră respectate doleanțele sale referitoare la locul de reședință și la educația sa și că nu fusese posibilă schimbarea custodelui său.
În drept
– Articolul 8: Ingerința în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private fusese prevăzută de lege și urmărise scopul legitim al protejării sănătății sale, interpretat în contextul mai larg al bunăstării. Curtea a continuat apoi prin a stabili dacă ingerința a fost necesară într-o societate democratică.
Decizia contestată a fost luată în contextul unui aranjament cu un custode care se bazase și fusese conceput în funcție de circumstanțele specifice ale reclamantului, ca urmare a unei analize concrete și atente a tuturor aspectelor relevante ale situației speciale. În esență, decât să se bazeze pe o calificare a reclamantului ca persoană cu dizabilități, ea s-a bazat pe constatarea, sprijinită de expertizele existente, potrivit căreia efectele dizabilității reclamantului asupra posibilităților sale cognitive făceau imposibilă înțelegerea semnificației și a implicațiilor deciziei speciale pe care dorea să o pună în aplicare, astfel încât bunăstarea și interesele sale cereau menținerea aranjamentului făcut cu custodele.
Autoritățile naționale au trebuit să asigure un echilibru adecvat între respectarea demnității și a autodeterminării persoanei și nevoia de a proteja și salvgarda interesele persoanelor aflate într-o poziție deosebit de vulnerabilă. În această privință, Curtea a notat că (i) au existat garanții efective în procedurile naționale care să prevină abuzul, așa cum o cereau standardele de drept internațional al drepturilor omului, ținându-se cont de drepturile reclamantului, de voința și de preferințele sale; (ii) reclamantul a fost implicat în toate etapele procedurilor, fiind audiat în persoană și putându-și prezenta doleanțele; (iii) ingerința fusese proporțională și croită pe circumstanțele reclamantului, fiind supusă controlului de către tribunale competente, independente și imparțiale; și (iv) măsura fusese conformă cu scopul legitim al protejării sănătății reclamantului, în sensul mai larg al bunăstării sale.
Prin urmare, hotărârea tribunalelor naționale s-a bazat pe motive relevante și suficiente, iar refuzul de a modifica aranjamentele cu custodele nu fusese disproporționat, raportat la scopul legitim urmărit.
Concluzie
: nicio încălcare (unanimitate).
(Vezi și Fișa privind
Persoanele cu dizabilități și Convenția Europeană a Drepturilor Omului
)