Prezentată la 7 aprilie 2017 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 15271/16 Jean-Michel BALDASI împotriva Franței și alte 6 cereri (a se vedea lista din anexă) EXPOSAT DE FAPTE Lista părților reclamante figurează în anexă. Reclamanții fac parte din "Activul Palestin 68" (care face parte din "campania internațională" (Bycott), "Deinvestiții" și "Investiții," "BDS" (adică "BDS") ." Această campanie a fost lansată la 9 iulie 2005 printr-un apel adresat organizațiilor non-guvernamentale palestiniene, la un an după avizul Curții Internaționale de Justiție potrivit căruia "Avizul Curții Internaționale de Justiție" clădirea zidului que. Israel, puterea ocupată, este în curs de construire în teritoriul palestinian ocupat, inclusiv în interiorul și în jurul Ierusalimului de Est, și regimul care îi este asociat, sunt în contradicție cu dreptul internațional. apelul la boicot, sancțiuni și retrageri din investițiile împotriva Israelului până când acesta aplică dreptul internațional și principiile universale ale drepturilor omului, este formulat (...) Inspirat de lupta sud-africanilor împotriva apartheidului și în spiritul solidarității internaționale, al coerenței morale și al rezistenței la nedreptate și la reținere. Noi, reprezentanții societății civile palestiniene, invităm organizațiile societăților civile internaționale și oamenii de conștiință din întreaga lume să impună boicoturi largi și să pună în aplicare inițiative de retragere a investițiilor împotriva Israelului similare cu cele aplicate în Africa de Sud pe teritoriul apartheid . Vă îndemnăm să faceți presiuni asupra statelor dumneavoastră respective pentru ca acestea să aplice embargouri și sancțiuni împotriva Israelului. De asemenea, îi invităm pe israelieni să susțină acest apel în interesul justiției și al păcii reale. Aceste măsuri punitive neviolente ar trebui menținute până când Israelul își onorează obligațiile de a recunoaște dreptul inalienabil al poporului palestinian la autodeterminare și se conformează întru totul normelor dreptului internațional, prin: 1. prin care acesta își pune capăt ocupației și colonizării tuturor terenurilor arabe și prin înlăturarea zidului ; 2. recunoașterea drepturilor fundamentale ale cetățenilor arabo-palestinieni ai Israelului pentru egalitate deplină; și 3. respectarea, protejarea și promovarea drepturilor refugiaților palestinieni de a-și recupera casele și bunurile, așa cum prevede Rezoluția 194 a ONU La 22 mai 2010, reclamanții au participat la o acțiune în interiorul zonei de piață [C.] în care au solicitat boicotul produselor israeliene. Încăpățânați cu tricouri care conțineau inscripția "Palestina" și "boycot Israel" și care scandau aceste cuvinte, au distribuit tracte cu următoarele mențiuni: □ Puteți obliga Israelul să respecte drepturile de la . Boycott produse importate da . Israel. În cazul în care apartheid (în Africa de Sud) a luat sfârșit, atunci această ocupație poate fi oprită și ea, dar presiunile morale și internaționale vor trebui să fie corecte și determinate. Efectul de dezinvestire este prima mișcare în această direcție, Monseniorul Desmond Tutu, Premiul Nobel al Păcii, octombrie 2002. Cumpărarea produselor importate din Israel este legitimă a crimelor din Gaza, care este de acord cu politica guvernului israelian. Unele produse importate din Israel vândute pe marile suprafețe ale regiunii MULTUSiene (inclusiv o listă de mărci sau nume de produse). Campania susținută de: Asociația Franța-Palestine Solidaritate Haut-Rhin (AFPS) 68), asociație REDA (dinamica prezență musulmană), justiție pentru Palestina (JPLP), partid comunist francez (PCF-68), Verzi ... Pentru mai multe informații despre boicot ... : [indicația link-uri internet] În plus, participanții au prezentat o cerere la semnarea clienților de la l'y hiper-piață, invitându-l pe acesta să nu mai vândă produse importate din Israel. El nu a avut nici violență, nici insultă, nici pagubă. Citarea reclamanților să apară în fața tribunalului corecțional din Mulhouse Procurorul Republicii Colmar i-a citat pe reclamanți să se prezinte la tribunalul corecțional din Mulhouse pentru Prin scrierile, imprimatele, desenele, gravurile, picturile, emblemele, imaginile, distribuirile, expuse într-un loc sau întruniri publice, în speță, spațiile centrului comercial [C.], cauzate de discriminare, ură, violență, cu privire la un grup de persoane din cauza originii lor sau a apartenenței lor la o etnie, o rasă, o religie, o națiune, în speță, prin distribuirea de tracte care poartă următoarele mențiuni: : Boycott a produselor importate din Israel, achiziționarea de produse importate din Israel este legitimarea crimelor din Gaza, care este de acord cu politica guvernului israelian; unele produse importate din Israel vândute în marile suprafețe ale regiunii MULTUSiene [inclusiv o listă] și proferindu-se după cum urmează: [și] art. 42 din Legea din 29 iulie 1881, art. 93-3 din Legea nr. 82-652 din 29 iulie 1982 și reprimate prin art. 24 alineatul (8) §10 alineatul (11) §12 din Legea din 29 iulie 1881, [și] art. 131-26, 2 și 3 din Codul penal Hotărârile tribunalului corecțional din Mulhouse din 15 decembrie 2011 prin două hotărâri din 15 decembrie 2011, Tribunalul corecțional din Mulhouse i-a relaxat pe reclamanți. El a luat în considerare în special următoarele (...) Prevăzând că instanța este sesizată în temeiul articolului 24 alineatul (8) din Legea din 1881; că acest text stabilește definitiv dezbaterea în temeiul articolului 53 din textul menționat anterior. ; că, potrivit unei jurisprudențe constante într-adevăr, judecătorul trebuie să aprecieze infracțiunea în raport cu calificarea menționată anterior și prin aplicarea articolului din Legea din 1881, care este vizat în aceasta (...), prevăzându-se că acțiunile reținute în citație rezultă din expresiile "Palestina" (pe de altă parte), A cumpăra produse importate din Israel, este legitimația crimelor din Gaza, este de acord cu politica guvernului israelian; că termenii folosiți nu urmăresc decât să încurajeze, în sprijinul acțiunii inculpaților, consumatorii să nu cumpere produse israeliene Cu condiția ca art. 24 alin. (8), așa cum este reținut în actul de urmărire penală, să nu se refere la instigarea la discriminarea economică definită de art. 225-2 din Codul penal, ca la Cu atât mai mult cu cât baza urmăririi penale este cu atât mai neadecvată, cu cât actele în cauză sunt susceptibile de a intra sub incidența unui text specific, și anume la alineatul (9) din același text introdus prin Legea din 2004 și care face trimitere la actele de discriminare economică prevăzute și definite la art. 225-2 din Codul penal ; (c) n a fost nici o ambiguitate cu privire la alegerea articolului 24 alineatul (8); (c) nicio referire la art. 225-2 din Codul penal menționat în mod expres la art. 24 alineatul (9); (d) se face în citatele adresate inculpaților Așteptând ca anumite părți civile să fi putut susține că utilizarea sloganului asasin [C.] În realitate, aceasta a fost o acțiune în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (8). Așteptând ca acest slogan, imputat numai unor inculpați, care au recunoscut că au folosit, a fost, de asemenea, contestat de mulți alți participanți care au respins utilizarea acestuia în ceea ce îi privește, termenii care le par excesive și nu în conformitate cu sensul acțiunii lor. ; că majoritatea inculpaților, fără a nega participarea lor, au subliniat în schimb faptul că această manifestare nu are nici o țintă religioasă sau antisemită Așteptând ca acest slogan, care nu este exprimat în mod concertat, să nu poată să dea numai el vorbirii și acțiunilor reprovocate caracterul de incitare la ura rasială, așa cum este prevăzut în art. 124 alin. (8) ; că natura discriminării economice asupra anumitor produse rezultă în mod clar din caracterul material al actelor și al cuvintelor reținute și constatate Așteptându-se în plus ca tribunalul să se fi putut convinge de lipsa de motivare a urii rasiale sau antisemite, având în vedere personalitatea membrilor Colectivului 68, care provin din mișcări asociative sau politice necunoscute pentru pozițiile lor rasiste sau antisemite, precum și prin mărturia de susținere a barei M. [Dl.], senator al Republicii și primarului, precum și al Mgr [G.], episcop, cunoscut pentru pozițiile sale în favoarea minorităților asteptate că este necesar să se ia în considerare textele vizate în actul de urmărire, și anume art. 24 alineatul (8) din Legea din 29 iulie 1881, să se relaxeze inculpații Hotărârile Tribunalului de apel Colmar din 27 noiembrie 2013 Prin două hotărâri din 27 noiembrie 2013, Curtea de Primă Instanță din Colmar a infirmat hotărârea în măsura în care acesta îi desfacea pe reclamanți, în special în ceea ce privește următoarele: (...) Așteptând că este irelevant ca la alineatul (9) din art. 24 din Legea din 29 iulie 1881 să incrimineze provocarea la discriminarea economică definită la art. 225-2 din Codul penal, în cazul în care instanța penală, sesizată prin termenii prevenirii, trebuie să examineze dacă faptele pe care le deferise pot primi calificarea prevăzută de citat, și anume, în speță, cea care rezultă din articolul menționat, la alineatul (8) din respectivul articol, fără posibilitatea, în cadrul acestui tip de despărțire, de a efectua o recalificare Prevăzuți că este stabilit de termenii fluturașului distribuit și de declarațiile inculpaților că aceștia, prin acțiunea lor, provoacă discriminarea produselor care vin din Israel, motivând clienții comerțului în cauză să nu cumpere aceste mărfuri din cauza originii producătorilor sau furnizorilor care, constituind un grup de persoane, aparțin unei națiuni determinate, în speță Israel, care constituie o națiune în sensul articolului incriminare și al dreptului internațional Cu condiția ca provocarea la discriminare să nu poată intra în dreptul la libertatea de a vorbi și de a exprima, de vreme ce aceasta constituie un act pozitiv de respingere, manifestându-se prin faptul că dorește să facă o diferență de tratament, în ceea ce privește o categorie de persoane, în speță producătorii de bunuri instalate în Israel Având în vedere faptul că singurul fapt pentru inculpații care fac discriminări între producători și/sau furnizori, pentru a-i respinge pe cei ai Israelului, este suficient pentru a caracteriza elementul material al persoanei în cauză fără a fi necesar să se demonstreze că produsele menționate în tractul distribuit erau efectiv de origine israeliană; (...) Curtea de apel a condamnat fiecare pârât la o amendă de 1 000 EUR cu suspendare și i-a condamnat în solidum la plata către fiecare dintre cele patru părți civile admisibile de 1 000 EUR pentru prejudicii morale și de 3 000 EUR în temeiul articolului 475-1 din Codul de procedură penală (costuri suportate de părțile civile și neplătite de stat). Hotărârile Curții de Casație din 20 octombrie 2015 La 20 octombrie 2015, camera penală a Curții de Casație a respins recursurile formulate de solicitanți, care invocau în special încălcarea articolelor 7 și 10 din convenție. În special, Comisia a considerat că instanța de apel și-a justificat decizia, din moment ce a menționat în mod corect că elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 24 alin. (8) din Legea din 29 iulie 1881 erau reunite și că exercitarea libertății de exprimare, proclamată prin art. 10 din Convenție, poate fi supusă, în aplicarea celui de-al doilea paragraf al acestui text, unor restricții sau sancțiuni care constituie, ca în cazul de față, măsuri necesare, într-o societate democratică, apărării ordinii și protecției drepturilor de proprietate. Dreptul și practica internă relevante Extrase din Legea din 29 iulie 1881 privind libertatea presei și a codului penal La momentul faptelor cauzei, articolele 23 și 24 din Legea din 29 iulie 1881 privind libertatea presei au fost astfel redactate art. 23 Vor fi pedepsiți ca complici la o acțiune calificată infracțiune sau infracțiune pe cei care, fie prin discursuri, strigăte sau amenințări făcute în locuri sau întâlniri publice, fie prin scrierile, imprimatele, desenele, gravurile, emblemele, imaginile sau orice alt suport de l'pe , de cuvânt sau de l'amiment vândut sau distribuit, puse în vânzare sau expuse în locuri sau întâlniri publice, fie prin dulapuri sau afișe expuse publicului, fie prin orice mijloace de comunicare publică pe cale electronică, vor fi provocat direct autorul sau autorii săvârșirii acțiunii respective, dacă provocarea a fost urmată de efect. (...) art. 24 (...) [a alineatul (8)] Cei care, prin intermediul unuia dintre mijloacele prevăzute la art. 23, au provocat discriminarea, mânia sau violența împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane pe motive de origine sau de apartenență sau de apartenență la o etnie, o națiune, o rasă sau o religie determinată, vor fi pedepsiți pe o perioadă de un an de închisoare și pe o perioadă de 45 000 de euro de închisoare sau numai pe una dintre aceste două pedepse. [a se vedea punctul 9] se vor pedepsi pentru pedepsele prevăzute la alineatul anterior celor care, prin aceleași mijloace, au provocat ură sau violență împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane pe motive de sex, orientare sexuală sau handicap sau care au provocat, în ceea ce privește aceleași persoane, discriminarea prevăzută la articolele 225-2 și 432-7 din Codul penal. (...) La momentul faptelor cauzei, articolele 225-1 și 225-2 din Codul penal erau astfel exprimate: art. 225-1 Constituie o discriminare între persoanele fizice pe baza originii, a sexului, a situației lor de familie, a sarcinii, a aspectului lor fizic, a patronimului, a locului lor de reședință, a stării lor de sănătate, a handicapului, a caracteristicilor genetice, a moravurilor, a orientării sau a identității sexuale, a vârstei, a opiniilor politice, a activităților sindicale, a apartenenței lor sau a neapropierii lor, adevărate sau presupuse, la o etnie, o națiune, o anumită rasă sau o anumită religie. Constituie, de asemenea, o discriminare a oricărei distincții între persoanele juridice pe motive de origine, sex, situație de familie, aspect fizic, patronime, loc de reședință, stare de sănătate, handicap, caracteristici genetice, mentalitate, orientare sau identitate sexuală, vârstă, opinii politice, activități sindicale, Ö Õ sau non-apropriere, adevărată sau presupusă, unei națiuni, unei rase sau unei religii determinate a membrilor sau a unor membri ai acestor persoane juridice. art. 225-2 Discriminarea definită la art. 225-1, care se referă la o persoană fizică sau juridică, este pedepsită cu trei ani de închisoare și cu 45 000 de euro pe an atunci când este vorba de: refuzul furnizării unui bun sau a unui serviciu; în ceea ce privește exercitarea normală a oricărei activități economice; în ceea ce privește refuzul de a angaja, sancționa sau de a concedia o persoană; să condiționeze furnizarea unui bun sau a unui serviciu de o condiție întemeiată pe una dintre elementele menționate la art. 225-1; să condiționeze o ofertă de angajare, o cerere de stagiu sau o perioadă de formare în întreprindere de o condiție întemeiată pe una dintre elementele menționate la art. 225-1; să refuze acceptarea unei persoane pe teritoriul unuia dintre stagiile menționate la 2 Articolul L. 412-8 din Codul de securitate socială. În cazul în care refuzul discriminatoriu prevăzut la 1 este săvârșit într-un loc unde publicul sau în scopul de a interzice accesul, pedepsele se ridică la cinci ani de închisoare și la 75 000 EUR de închisoare. Circulara CRIM-AP n 09-900-A4 din 12 februarie 2010 La 12 februarie 2010, directorul pentru infracțiuni și mulțumiri a adresat următoarea circulară procurorilor generali aproape de cursul de apel din martie 2009, mai multe proceduri care au fost ca urmare a unor cereri de boicotare a produselor israeliene diligente pe baza provocarii publice la discriminarea prevăzută și reprimată prin art. 24 alineatul (8) din Legea din 29 iulie 1881 au fost aduse la cunoștința Direcției pentru Infracțiuni și Grațieri. Cele mai multe dintre aceste evenimente iau forma unor adunări în centre comerciale în cadrul cărora sunt formulate apelurile la boicot. Unele dintre aceste evenimente sunt apoi difuzate prin intermediul site-urilor web. Prin hotărârea din 10 februarie 2010, tribunalul corecțional din Bordeaux a pronunțat o sentință împotriva unei persoane acuzate sub calificarea menționată anterior pentru fapte de acest fel. Este imperativ să se asigure un răspuns coerent și ferm din partea procurorului public la aceste fapte. În acest scop și din perspectiva eventual de a regrupa procedurile motivate de interesul unei bune administrări a justiției, am onoarea de a vă ruga să aduceți la cunoștință de conducerea cazurilor infracționale și a mulțumirilor toate faptele de această natură ale căror Parchete de competența dumneavoastră au fost confiscate. În cazul în care unele proceduri au făcut deja obiectul unor clasamente fără urmări, veți lua cu atenție în detaliu faptele și să specificați elementele de analiză care au condus la aceste decizii. (...) GRIFS Invocând art. 7 din Convenție, reclamanții se plâng că au fost condamnați în temeiul articolului 24 alineatul (8) din Legea din 29 iulie 1881 privind libertatea presei pentru incitare la discriminarea economică, în timp ce acest text nu se referă la discriminarea economică. Invocând art. 10 din Convenție, reclamanții se plâng de condamnarea lor pe motiv de participare, în contextul campaniei BDS, la o acțiune care solicită boicotarea produselor israeliene. Sunt reclamanții întemeiate să susțină că condamnarea lor pe motiv de participare la o acțiune care solicită boicotarea produselor israeliene cu încălcarea articolului 10 din convenție În această privință, ingerința în exercitarea libertății lor de exprimare de care se plâng era prevăzută de lege, urmărea unul sau mai multe dintre scopurile legitime enumerate la al doilea paragraf al articolului 10 și era necesară, într-o societate democratică, pentru a atinge acest sau aceste obiective? Se bazează reclamanții pe faptul că a avut loc o încălcare a articolului 7 din convenție în cauza lor din cauza condamnării lor pentru incitare la discriminare economică în temeiul articolului 24 alineatul (8) din Legea din 29 iulie 1881 privind libertatea presei Anexă Cerere N Introdusă Requenant Data nașterii Locul nașterii Reprezentat de 15271/16 16/03/2016 Jean-Michel BALDASSI 17/12/1945 Mulhouse Antoine COMTE 15280/16 16/03/2016 Henri EichHHOLTZER 29/09/1957 Habsheim Antoine COMTE 15282/16 16/03/2016 Aline PARMENTIER 30/01/1955 Zillisheim Antoine COMTE 15286/16 16/03/2016 Sylviane MORE 17/09/1946 Mulhouse Antoine COMTE 15724/16 18/03/2016 Laila ASSAKALI 16/09/1985 Mulhouse Yahya Assakali 14/08/1980 Mulhouse Jacques Ballouey 16/03/1950 Mulhouse Habiba El Jarroudi 22/09/1949 Mulhouse Farida Sarr 22/01/1954 Mulhouse Gregory THUAN DIT DUMNEZEUDONÉ 15842/16 21/03/2016 Nohammad AKBAR 23/10/1962 Mulhouse Antoine COMTE 1667/16 21/03/2016 Maxime ROLL 15/10/1986 Mulhouse Antoine COMTE
Communiquée le 7 avril 2017
Requête n
o
15271/16
Jean-Michel BALDASSI contre la France
et 6 autres requêtes
(voir liste en annexe)
La liste des parties requérantes figure en annexe.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Les requérants font partie du « Collectif Palestine 68 », qui relaie localement la campagne internationale « Boycott, Désinvestissement et Sanctions » («
BDS
»). Cette campagne a été initiée le 9 juillet 2005 par un appel émanant d’organisations non-gouvernementales palestiniennes, un an après l’avis de la Cour internationale de Justice selon lequel «
l’édification du mur qu’Israël, puissance occupante, est en train de construire dans le territoire palestinien occupé, y compris à l’intérieur et sur le pourtour de Jérusalem Est, et le régime qui lui est associé, sont contraires au droit international
». Cet «
appel au boycott, aux sanctions et aux retraits des investissements contre Israël jusqu’à ce qu’il applique le droit international et les principes universels des droits de l’homme
» est ainsi formulé
:
«
(...) Inspirés par la lutte des Sud-Africains contre l’Apartheid et dans l’esprit de la solidarité internationale, de la cohérence morale et de la résistance à l’injustice et à l’oppression.
Nous, représentants de la société civile palestinienne, invitons les organisations des sociétés civiles internationales et les gens de conscience du monde entier à imposer de larges boycotts et à mettre en application des initiatives de retrait d’investissement contre Israël semblables à ceux appliqués à l’Afrique du Sud à l’époque de l’
apartheid
. Nous vous appelons à faire pression sur vos États respectifs afin qu’ils appliquent des embargos et des sanctions contre Israël. Nous invitons également les Israéliens scrupuleux à soutenir cet appel dans l’intérêt de la justice et d’une véritable paix.
Ces mesures punitives non-violentes devraient être maintenues jusqu’à ce qu’Israël honore ses obligations de reconnaître le droit inaliénable du peuple palestinien à l’autodétermination et se conforme entièrement aux préceptes du droit international, en : 1. mettant fin à son occupation et à sa colonisation de toutes les terres arabes et en démantelant le mur
; 2. reconnaissant les droits fondamentaux des citoyens arabo-palestiniens d’Israël à une complète égalité; et 3. respectant, protégeant et favorisant les droits des réfugiés palestiniens à recouvrer leurs maisons et leurs biens comme le stipule la Résolution 194 de l’ONU
».
Le 22 mai 2010, les requérants participèrent à une action à l’intérieur de l’hypermarché [C.] d’Illzach, appelant au boycott des produits israéliens. Vêtus de tee-shirts comportant l’inscription « Palestine vivra » et « boycott Israël » et scandant ces mots, ils distribuèrent des tracts portant les mentions suivantes :
« Vous pouvez contraindre Israël au respect des droits de l’Homme. Boycott des produits importés d’Israël.
« Si l’apartheid (en Afrique du Sud) a pris fin, alors cette occupation peut être arrêtée elle aussi, mais les pressions morales et internationales devront être justes et déterminées. L’effort de désinvestissement est le premier mouvement dans cette direction », Monseigneur Desmond Tutu, Prix Nobel de la Paix, octobre 2002.
Acheter les produits importés d’Israël c’est légitimer les crimes à Gaza, c’est approuver la politique menée par les gouvernements israéliens.
Quelques produits importés d’Israël vendus dans les grandes surfaces de la région mulhousienne [suit une liste de marques ou de noms de produits].
Campagne soutenue par : association France-Palestine solidarité Haut-Rhin (AFPS
68), association REDA (de la dynamique présence musulmane), justice pour la Palestine (JPLP), parti communiste français (PCF-68), Les Verts ... Pour plus d’infos sur le boycott ... : [indication de liens Internet] ».
Les participants présentèrent en outre une pétition à la signature des clients de l’hypermarché invitant celui-ci à ne plus mettre en vente des produits importés d’Israël. Il n’y eut ni violence, ni insulte, ni dégât.
1.
La citation des requérants à comparaître devant le tribunal correctionnel de Mulhouse
Le procureur de la République de Colmar cita les requérants à comparaître devant le tribunal correctionnel de Mulhouse pour avoir
:
« (...) par des écrits, imprimés, dessins, gravures, peintures, emblèmes, images, distribués, exposés dans un lieu ou réunions publics, en l’espèce les locaux du centre commercial [C.], provoqué à la discrimination, à la haine, à la violence, à l’égard d’un groupe de personne en raison de leur origine ou de leur appartenance à une ethnie, une race, une religion, une nation, en l’espèce en distribuant des tracts portant les mentions suivantes
: «
Boycott des produits importés d’Israël, acheter les produits importés d’Israël c’est légitimer les crimes à Gaza, c’est approuver la politique menée par le gouvernement israélien
; quelques produits importés d’Israël vendus dans les grandes surfaces de la région mulhousienne [suit une liste], et en proférant les termes suivants
: «
Israël assassin, [C.] complice
», faits prévus par l’article 24 alinéa 8, l’article 23 alinéa 1 [et] l’article 42 de la loi du 29 juillet 1881, l’article 93-3 de la loi 82-652 du 29 juillet 1982, et réprimés par les articles 24 alinéa 8, alinéa 10, alinéa 11, alinéa 12 de la loi du 29 juillet 1881, [et] l’article 131-26, 2
o
et 3
o
du code pénal ».
L’hypermarché concerné ne se constitua pas partie civile.
2.
Les jugements du tribunal correctionnel de Mulhouse du 15
décembre 2011
Par deux jugements du 15 décembre 2011, le tribunal correctionnel de Mulhouse relaxa les requérants. Il considéra notamment ce qui suit
:
«
(...) Attendu que le tribunal est saisi sur le fondement de l’article 24 alinéa 8 de la loi de 1881
; que ce texte fixe définitivement le débat en application de l’article 53 du texte précité
; que, selon une jurisprudence constante en effet, le juge doit apprécier le délit sous le rapport de la qualification précitée selon ladite citation et par application de l’article de la loi de 1881 qui y est visé (...)
;
(...) Attendu que les agissements retenus dans la citation résultent des expressions «
Palestine vivra
», «
Boycott des produits importés d’Israël
», Acheter les produits importés d’Israël, c’est légitimer les crimes de Gaza, c’est approuver la politique menée par le gouvernement israélien
»
; que les termes employés ne visent qu’à inciter, au soutien de l’action des prévenus, les consommateurs à ne pas acheter de produits israéliens
;
Attendu que l’article 24 alinéa 8 tel que retenu dans l’acte de poursuite ne vise pas l’incitation à la discrimination économique définie par l’article 225-2 du code pénal comme l’entrave à l’exercice normal d’une activité économique
;
Attendu que le fondement des poursuites est d’autant plus inadéquat, que les agissements en cause sont susceptibles de relever d’un texte spécifique à savoir l’alinéa 9 du même texte introduite par la loi de 2004 et qui renvoie aux actes de discriminations économiques prévus et définis par l’article 225-2 du code pénal
; qu’il n’y a pas d’ambiguïté quant au choix de l’article 24 alinéa 8, puisqu’aucune référence à l’article 225-2 du code pénal mentionné expressément à l’article 24 alinéa 9, n’est faite dans les citation aux prévenus
;
Attendu que certaines parties civiles ont pu soutenir que l’usage du slogan «
Israël assassin [C.] complice
» démontrait en réalité le caractère d’incitation à la haine raciale de cette action conforme aux prévisions de l’article 24 alinéa 8
;
Attendu que ce slogan, imputé à certains prévenus seulement, lesquels ont reconnu l’avoir employé, a été également contesté par bon nombre d’autres participants qui en ont réfuté l’usage en ce qui les concerne, les termes leur paraissant excessifs et non en adéquation avec le sens de leur action
; que la plupart des prévenus, sans renier leur participation, ont souligné au contraire que cette manifestation n’avait aucune visée religieuse ou antisémite
;
Attendu que ce slogan, non exprimé de manière concertée, ne pouvait à lui seule donner aux propos et aux actes reprochés le caractère d’incitation à la haine raciale tel que prévu par l’article 124 alinéa 8
; que le caractère de discrimination économique portant sur certains produits résulte clairement de la matérialité des actes et propos retenus et constatés
;
Attendus au surplus que le tribunal a pu se convaincre de l’absence d’incitation à la haine raciale voire antisémite au vu de la personnalité des membres du Collectif 68 issus de mouvements associatifs ou politiques non connus pour leurs prises de position racistes ou antisémites, de même que par le témoignage de soutien à la barre de M. [M.], sénateur de la République et maire, ainsi que de Mgr [G.], évêque, connu pour ses prises de positions en faveur des minorités
;
Attendu qu’il y a lieu au regard des textes visés dans l’acte de poursuite, à savoir l’article 24 alinéa 8 de la loi du 29 juillet 1881, de relaxer les prévenus
».
3.
Les arrêts de la cour d’appel de Colmar du 27 novembre 2013
Par deux arrêts du 27 novembre 2013, la Cour d’appel de Colmar infirma le jugement en ce qu’il relaxait les requérants. Elle jugea notamment ce qui suit
:
«
(...) Attendu qu’il importe peu que l’alinéa 9 de l’article 24 de la loi du 29 juillet 1881 incrimine la provocation à la discrimination économique définie par l’article 225-2 du code pénal dès lors que la juridiction pénale, saisie par les termes de la prévention, se doit d’examiner si les faits à elle déférés peuvent recevoir la qualification prévue par la citation, à savoir en l’espèce celle résultant de l’alinéa 8 dudit article, sans possibilité, dans le cadre de ce type d’infractions, de procéder à une requalification
;
Attendu qu’il est établi par les termes du tract distribué et par les déclarations des prévenus que ceux-ci, par leur action, provoquaient à discriminer les produits venant d’Israël, incitant les clients du commerce en question à ne pas acheter ces marchandises en raison de l’origine des producteurs ou fournisseurs lesquels, constituant un groupe de personnes, appartiennent à une nation déterminée, en l’espèce Israël, qui constitue une nation au sens de l’article d’incrimination et du droit international
;
Attendu que la provocation à la discrimination ne saurait entrer dans le droit à la liberté d’opinion et d’expression dès lors qu’elle constitue un acte positif de rejet, se manifestant par l’incitation à opérer une différence de traitement, à l’égard d’une catégorie de personnes, en l’espèce les producteurs de biens installés en Israël
;
Attendu que le seul fait pour les prévenus d’inciter autrui à procéder à une discrimination entre les producteurs et/ou les fournisseurs, pour rejeter ceux d’Israël, est suffisant à caractériser l’élément matériel de l’infraction en cause sans qu’il soit nécessaire de démontrer que les produits visés dans le tract distribué étaient effectivement d’origine israélienne
; (...)
».
La cour d’appel condamna chacun des prévenus à une amende de 1
000
EUR avec sursis. En outre, elle les condamna
in solidum
au paiement à chacune des quatre parties civiles recevables de 1
000 EUR pour préjudice moral, et de 3
000 EUR sur le fondement de l’article 475-1 du code de procédure pénale (frais exposés par les parties civiles et non payés par l’État).
4.
Les arrêts de la Cour de cassation du 20 octobre 2015
Le 20 octobre 2015, la chambre criminelle de la Cour de cassation rejeta les pourvois formés par les requérants, qui invoquaient notamment la violation des articles 7 et 10 de la Convention.
Elle jugea en particulier que la cour d’appel avait justifié sa décision, dès lors qu’elle avait relevé, à bon droit, que les éléments constitutifs du délit prévu par l’article 24, alinéa 8, de la loi du 29 juillet 1881 étaient réunis, et que l’exercice de la liberté d’expression, proclamée par l’article 10 de la Convention, pouvait être, en application du second alinéa de ce texte, soumis à des restrictions ou sanctions constituant, comme en l’espèce, des mesures nécessaires, dans une société démocratique, à la défense de l’ordre et à la protection des droits d’autrui.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
1.
Extraits de la loi du 29 juillet 1881 sur la liberté de la presse et du code pénal
À l’époque des faits de la cause, les articles 23 et 24 de la loi du 29 juillet 1881 sur la liberté de la presse étaient ainsi rédigés
:
Article 23
«
Seront punis comme complices d’une action qualifiée crime ou délit ceux qui, soit par des discours, cris ou menaces proférés dans des lieux ou réunions publics, soit par des écrits, imprimés, dessins, gravures, peintures, emblèmes, images ou tout autre support de l’écrit, de la parole ou de l’image vendus ou distribués, mis en vente ou exposés dans des lieux ou réunions publics, soit par des placards ou des affiches exposés au regard du public, soit par tout moyen de communication au public par voie électronique, auront directement provoqué l’auteur ou les auteurs à commettre ladite action, si la provocation a été suivie d’effet. (...)
».
Article 24
«
(...)
[alinéa 8] Ceux qui, par l’un des moyens énoncés à l’article 23, auront provoqué à la discrimination, à la haine ou à la violence à l’égard d’une personne ou d’un groupe de personnes à raison de leur origine ou de leur appartenance ou de leur non-appartenance à une ethnie, une nation, une race ou une religion déterminée, seront punis d’un an d’emprisonnement et de 45 000 euros d’amende ou de l’une de ces deux peines seulement.
[alinéa 9] Seront punis des peines prévues à l’alinéa précédent ceux qui, par ces mêmes moyens, auront provoqué à la haine ou à la violence à l’égard d’une personne ou d’un groupe de personnes à raison de leur sexe, de leur orientation sexuelle ou de leur handicap ou auront provoqué, à l’égard des mêmes personnes, aux discriminations prévues par les articles 225-2 et 432-7 du code pénal.
(...)
».
À l’époque des faits de la cause, les articles 225-1 et 225-2 du code pénal étaient ainsi libellés :
Article 225-1
«
Constitue une discrimination toute distinction opérée entre les personnes physiques à raison de leur origine, de leur sexe, de leur situation de famille, de leur grossesse, de leur apparence physique, de leur patronyme, de leur lieu de résidence, de leur état de santé, de leur handicap, de leurs caractéristiques génétiques, de leurs mœurs, de leur orientation ou identité sexuelle, de leur âge, de leurs opinions politiques, de leurs activités syndicales, de leur appartenance ou de leur non-appartenance, vraie ou supposée, à une ethnie, une nation, une race ou une religion déterminée.
Constitue également une discrimination toute distinction opérée entre les personnes morales à raison de l’origine, du sexe, de la situation de famille, de l’apparence physique, du patronyme, du lieu de résidence, de l’état de santé, du handicap, des caractéristiques génétiques, des mœurs, de l’orientation ou identité sexuelle, de l’âge, des opinions politiques, des activités syndicales, de l’appartenance ou de la non-appartenance, vraie ou supposée, à une ethnie, une nation, une race ou une religion déterminée des membres ou de certains membres de ces personnes morales.
»
Article 225-2
«
La discrimination définie à l’article 225-1, commise à l’égard d’une personne physique ou morale, est punie de trois ans d’emprisonnement et de 45 000 Euros d’amende lorsqu’elle consiste :
1
o
à refuser la fourniture d’un bien ou d’un service ;
2
o
à entraver l’exercice normal d’une activité économique quelconque ;
3
o
à refuser d’embaucher, à sanctionner ou à licencier une personne ;
4
o
à subordonner la fourniture d’un bien ou d’un service à une condition fondée sur l’un des éléments visés à l’article 225-1 ;
5
o
à subordonner une offre d’emploi, une demande de stage ou une période de formation en entreprise à une condition fondée sur l’un des éléments visés à l’article 225-1 ;
6
o
à refuser d’accepter une personne à l’un des stages visés par le 2
o
de l’article L. 412-8 du code de la sécurité sociale.
Lorsque le refus discriminatoire prévu au 1
o
est commis dans un lieu accueillant du public ou aux fins d’en interdire l’accès, les peines sont portées à cinq ans d’emprisonnement et à 75 000 Euros d’amende.
»
2.
La circulaire CRIM-AP n
o
09-900-A4 du 12 février 2010
Le 12 février 2010, le directeur des affaires criminelles et des grâces a adressé la circulaire suivante aux procureurs généraux près les cours d’appel
:
«
Depuis le mois de mars 2009, plusieurs procédures faisant
suite à des appels au boycott de produits israéliens diligentées sur le fondement de la provocation publique à la discrimination prévue et réprimée par l’article 24 alinéa 8 de la loi du 29 juillet 1881 ont été portées à la connaissance de la direction des affaires criminelles et des grâces.
Ces faits prennent le plus souvent la forme de rassemblements dans des centres commerciaux dans le cadre desquels les appels au boycott sont formulés. Certaines de ces manifestations font ensuite l’objet de diffusions via des sites internet.
Par jugement du 10 février 2010, le tribunal correctionnel de Bordeaux a prononcé une condamnation à l’encontre d’une personne poursuivie sous la qualification précitée pour des faits de cette nature.
Il apparait impératif d’assurer de la part du ministère public une réponse cohérente et ferme à ces agissements. À cette fin et dans la perspective éventuelle d’un regroupement des procédures motivé par le souci d’une bonne administration de la justice, j’ai l’honneur de vous prier de bien vouloir porter à la connaissance de la direction des affaires criminelles et des grâces tous les faits de cette nature dont les parquets de votre ressort ont été saisis. Si certaines procédures ont déjà fait l’objet de classements sans suite, vous prendrez soin d’exposer de manière détaillée les faits et de préciser les éléments d’analyse ayant conduit de ces décisions. (...)
»
Invoquant l’article 7 de la Convention, les requérants se plaignent d’avoir été condamnés sur le fondement de l’article 24 alinéa 8 de la loi du 29 juillet 1881 sur la liberté de la presse pour incitation à la discrimination économique alors que ce texte ne vise pas la discrimination économique.
Invoquant l’article 10 de la Convention, les requérants se plaignent de leur condamnation à raison de leur participation, dans le contexte de la campagne BDS, à une action appelant au boycott des produits israéliens.
1.
Les requérants sont-ils fondés à soutenir que leur condamnation à raison de leur participation à une action appelant au boycott des produits israéliens emporte violation de l’article 10 de la Convention
? À cet égard, l’ingérence dans l’exercice de leur liberté d’expression dont ils se plaignent était-elle prévue par la loi, poursuivait-elle un ou plusieurs des buts légitimes énumérés au second paragraphe de l’article 10 et était-elle nécessaire, dans une société démocratique, pour atteindre ce ou ces buts
?
2.
Les requérants sont-ils fondés à soutenir qu’il y a eu violation de l’article 7 de la Convention en leur cause à raison de leur condamnation pour incitation à la discrimination économique sur le fondement de l’article
24 alinéa 8 de la loi du 29 juillet 1881 sur la liberté de la presse
?
N
o
Requête N
o
Introduite le
Requérant
Date de naissance
Lieu de résidence
Représenté par
15271/16
16/03/2016
Jean-Michel BALDASSI
17/12/1945
Mulhouse
Antoine COMTE
15280/16
16/03/2016
Henri EICHHOLTZER
29/09/1957
Habsheim
Antoine COMTE
15282/16
16/03/2016
Aline PARMENTIER
30/01/1955
Zillisheim
Antoine COMTE
15286/16
16/03/2016
Sylviane MURE
17/09/1946
Mulhouse
Antoine COMTE
15724/16
18/03/2016
Laila ASSAKALI
16/09/1985
Mulhouse
Yahya Assakali
14/08/1980
Mulhouse
Jacques Ballouey
16/03/1950
Mulhouse
Habiba El Jarroudi
22/09/1949
Mulhouse
Farida Sarr
22/01/1954
Mulhouse
Grégory THUAN DIT DIEUDONNÉ
15842/16
21/03/2016
Nohammad AKBAR
23/10/1962
Mulhouse
Antoine COMTE
16207/16
21/03/2016
Maxime ROLL
15/10/1986
Mulhouse
Antoine COMTE