Decizia nr. 3413/04 Grigoriy Vasilievich KHOMENKO împotriva Rusiei și a altor 7 cereri (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), care așezează la 15 iunie 2017 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, grefier adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este prezentată în tabelul adăugat. Reclamațiile reclamanților în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția sau aplicarea întârziere a deciziilor interne și lipsa unui remediu eficace în dreptul intern au fost comunicate guvernului rus („Guvernul”). Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor prezentate de aceste plângeri. Ei au recunoscut aplicarea întârziere a deciziilor interne, au oferit reclamanților să plătească sumele detaliate în tabelul adăugat și au invitat Curtea să elimine cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție. Sumele ar fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. Reclamanții au fost trimiși termenii declarațiilor unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamanților care acceptă termenii declarațiilor. Curtea observă că art. 37 §§ § (c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea principiile care iese din jurisprudența Curții, în special hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) ([GC], nr. 26307/95, §§§ 77, ECHR 2003-VI)). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne (a se vedea, de exemplu, Gerasimov și alții c. Rusia, nr. 29920/05 și altele 10 din 1 iulie 2014). Remarcarea admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererilor (art. 37 §§ § (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea acestei părți a cererilor (art. 37 § în amendă În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile pot fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazurile în măsura în care acestea se referă la plângerea de neexecuție în temeiul articolului 6 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Unele solicitanți s-au plângut, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește plângerile de neexecuție. Curtea a remarcat deja existența unui nou recurs intern împotriva neexecuției hotărârilor interne care impun obligații de natură pecuniară și/sau morală pentru autoritățile ruse, introdus în urma hotărârii pilot, care permite celor implicați să solicite compensații pentru daune suportate ca urmare a întârzierilor excesive în executarea hotărârilor judecătorești (a se vedea Kamneva și alții c. Rusia (dec.), nr. 35555/05 și altele 6, 2 mai 2017). Având în vedere adoptarea noului recurs intern, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze separat admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 în prezent (a se vedea, pentru o abordare similară, mutatis mutandis Pobudilina și alții împotriva Rusiei (dec.), nr. 7142/05 și altele 29 de alte, 29 martie 2011; Zemlyanskiy și alții împotriva Rusiei (dec.) nr. 18969/06 și altele 4, 13 martie 2012; și mai multe alte cazuri. Această hotărâre nu aduce atingere viitoarei evaluări a Curții asupra noului remediu. În sfârșit, unele reclamante au formulat și alte plângeri în temeiul articolelor din Convenție. Curtea a examinat cererile enumerate în tabelul adăugat și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt din competența sa, aceste plângeri fie nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție, fie nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consacrate în Convenție sau în protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererilor trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; ia act de termenii declarațiilor guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind aplicarea întârziere a hotărârilor interne în favoarea reclamanților; că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 din Convenție; declarați restul cererilor inadmisibile. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 6 iulie 2017. Liv Tigerstedt Luis López Guerra Președintele adjunct secretar interimar APENDIX nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, dacă orice cuantum acordat pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per solicitant/casă (în euro) [i] 3413/04 10/12/2003 Grigoriy Vasilievich Khomenko 11/08/1962 09/06/2016 2.350 4520/05 27/12/2004 Galina Aleksandrovna Zavalishina 28/04/1946 01/06/2016 4.230 24342/06 27/04/2006 Aleksandr Vikentyevich Skovorodko 09/08/1966 29/04/2011 27/11/2012 3,210 41617/06 21/07/2006 Aleksandr Petrovich Lagutin 29/03/1975 26/09/2016 2,126 14768/08 25/01/2008 (3 solicitanți) Cazarele Aleksay Grigorievich Zavitkov 16/03/1956 Nina Ivanovna Zavitkova 09/01/1956 Pavel Alekseyevich Zavitkov 29/10/1984 26/09/2016 6,500 59847/08 03/10/2008 Tatyana Sergeyevna Soldatenkova 01/12/1954 07/07/2016 1,790 44283/09 27/07/2009 Viktor Deomidovich Valkanesko 12/03/1959 29/04/2011 1.260 60577/10 20/09/2010 Nina Nikolayevna Duplinskaya 02/02/1951 10/12/2015 1,370 [i] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților.
Application no. 3413/04
Grigoriy Vasilyevich KHOMENKO against Russia
and 7 other applications
(see appended table)
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 15
June 2017 as a Committee composed of:
Luis López Guerra,
President,
Dmitry Dedov,
Jolien Schukking,
judges,
and Liv Tigerstedt,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,
Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The list of applicants is set out in the appended table.
The applicants’ complaints under Articles
6 § 1 and
13 of the Convention and Article
1 of the Protocol No.
1 concerning the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and the lack of any effective remedy in domestic law were communicated to the Russian Government (“the Government”).
Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.
The Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issues raised by these complaints. They acknowledged the delayed enforcement of domestic decisions, offered to pay the applicants the amounts detailed in the appended table and invited the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention. The amounts would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of the cases.
The applicants were sent the terms of the Government’s unilateral declarations several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicants accepting the terms of the declarations.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Thus, it may strike out applications under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see the principles emerging from the Court’s case-law, and in particular the
Tahsin Acar v. Turkey
judgment (preliminary objections) ([GC], no.
26307/95, §§
75
‑
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions (see, for example,
Gerasimov and Others v. Russia,
nos.
29920/05 and 10 others, 1 July 2014).
Noting the admissions contained in the Government’s declarations as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the applications (Article
37 §
1
(c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the applications (Article
37 §
1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the applications may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (
Josipović v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in so far as they relate to the non-enforcement complaint under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
Some applicants also complained under Article 13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in respect of the non
‑
enforcement complaints. The Court has already noted the existence of a new domestic remedy against the non-enforcement of domestic judgments imposing obligations of a pecuniary and/or non-pecuniary nature on the Russian authorities, introduced in the wake of the pilot judgment, which enables those concerned to seek compensation for damage sustained as a result of excessive delays in the enforcement of court judgments (see
Kamneva and Others v. Russia
(dec.), nos. 35555/05 and 6 others, 2
May 2017). In the light of the adoption of the new domestic remedy, the Court, as in its previous decisions, considers that it is not necessary to examine separately the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article 13 in the present cases (see, for a similar approach,
mutatis mutandis
,
Pobudilina and Others v. Russia
(dec.), nos. 7142/05 and 29
others, 29 March 2011;
Zemlyanskiy and Others v. Russia
(dec.)
,
nos.
18969/06 and 4 others, 13 March 2012; and several other cases). This ruling is without prejudice to the Court’s future assessment of the new remedy.
Finally, some applicants also raised other complaints under various articles of the Convention.
The Court has examined the applications listed in the appended table and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.
It follows that this part of the applications must be rejected in accordance with Article
35
§
4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Decides
to join the applications;
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declarations, and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the part of the applications out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention in so far as they concern the complaint under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the delayed enforcement of the domestic judgments in the applicants’ favour;
Decides
that it is not necessary to examine the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article 13 of the Convention;
Declares
the remainder of the applications inadmissible.
Done in English and notified in writing on 6 July 2017.
Liv Tigerstedt
Luis López Guerra
Acting Deputy Registrar
President
No.
Application no.
Date of introduction
Applicant name
Date of birth
Date of receipt of Government’s declaration
Date of receipt of applicant’s comments, if any
Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses
per applicant/
household
(in euros)
[i]
3413/04
10/12/2003
Grigoriy Vasilyevich Khomenko
11/08/1962
09/06/2016
2,350
4520/05
27/12/2004
Galina Aleksandrovna Zavalishina
28/04/1946
01/06/2016
4,230
24342/06
27/04/2006
Aleksandr Vikentyevich Skovorodko
09/08/1966
29/04/2011
27/11/2012
3,210
41617/06
21/07/2006
Aleksandr Petrovich Lagutin
29/03/1975
26/09/2016
2,126
14768/08
25/01/2008
(3 applicants)
Household
Aleksey Grigoryevich Zavitkov
16/03/1956
Nina Ivanovna Zavitkova
09/01/1956
Pavel Alekseyevich Zavitkov
29/10/1984
26/09/2016
6,500
59847/08
03/10/2008
Tatyana Sergeyevna Soldatenkova
01/12/1954
07/07/2016
1,790
44283/09
27/07/2009
Viktor Deomidovich Valkanesko
12/03/1959
29/04/2011
1,260
60577/10
20/09/2010
Nina Nikolayevna Duplinskaya
02/02/1951
10/12/2015
1,370
[i]
.
Plus any tax that may be chargeable to the applicants.