SZTANKÓ v. HUNGARY

A doua secțiune DECIZIE nr. 43500/14 Éva SZTANKÓ împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 5 septembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović, președinte, Carlo Ranzoni, Péter Paczolay, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 4 iunie 2014, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Éva Sztankó, este un național maghiar, născut în 1956 și trăiește în Budapesta. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl G. Magyar, un avocat practicant în Budapesta. Guvernul maghiar („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Justiției. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul s-a plâns că perceperea impozitului la o rată de 98% pe o parte din plata de indemnizare a ei a constituit o privare nejustificată a bunurilor. La 11 ianuarie și 16 februarie 2017, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă plângere împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 23.400 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 28 septembrie 2017. Andrea Tamietti Faris Vehabović Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 43500/14

Éva SZTANKÓ

against Hungary

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 5

September 2017 as a Committee composed of:

Faris Vehabović,

President,

Carlo Ranzoni,

Péter Paczolay,

judges,

and Andrea Tamietti,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 4 June 2014,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Ms Éva Sztankó, is a Hungarian national, who was born in 1956 and lives in Budapest. She was represented before the Court by Mr G. Magyar, a lawyer practising in Budapest.

2.

The Hungarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Z. Tallódi, Agent, Ministry of Justice.

3.

Relying on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, the applicant complained that the levying of tax at a rate of 98% on part of her severance payment had amounted to an unjustified deprivation of property.

4.

On 11 January and 16 February 2017 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay her 23,400

euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

5.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 28 September 2017.

Andrea Tamietti

Faris Vehabović

Deputy Registrar

President