CASE OF FÁBIÁN v. HUNGARY - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania

CASE OF FÁBIÁN v. HUNGARY - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania (CtEDO, 2017)

Tradus și revizuit de IER (

www.ie

r

.

ro

)

Notă de informare cu privire la jurisprudența Curții 210

August – septembrie 2017

Fábián împotriva Ungariei (MC)

- 78117/13

Hotărârea din 5.09.2017 (MC)

Art. 1 din Protocolul nr. 1

Art. 1 § 1 din Protocolul nr. 1

Respectarea bun

urilor

Plata pensiei publice suspendată în cazul pensionarilor care lucrează în sectorul public:

neîncălcare

Art. 14

Discrim

inare

Diferența dintre pensionarii care lucrează în sectorul public și pensionarii care lucrează

în sectorul privat privind dreptul de a continua să primească o pensie publică:

neîncălcare

În fapt

– În 2012, în timp ce primea deja o pensie pentru limită de vârstă, reclamantul

s-a angajat ca funcționa

r

.

Î

n 2013 a intrat în vigoare o modificare a Legii pensiilor din

1997 care a suspendat plata pensiilor pentru limită de vârstă ale pensionarilor care se

reangajaseră în anumite părți ale sectorului public. Acest amendament nu se aplica

pensionarilor care lucrau în sectorul privat. În aplicarea acestei noi reguli, plata pensiei

pentru limită de vârstă a reclamantului a fost suspendată. Acesta a introdus un recurs

administrativ împotriva acestei decizii, fără niciun rezultat În fața Curții, reclamantul s-

a plâns de o atingere nejustificată și discriminatorie adusă drepturilor sale patrimoniale.

În hotărârea din 15 decembrie 2015 (

Nota de informare n

r

.

1

91

) o cameră a Curții a

concluzionat, în unanimitate, că a fost încălcat art. 14 din Convenție coroborat cu art. 1

din Protocolul n

r

. 1

(

și prin urmare a estimat că nu este necesar să fie examinat capătul

de cerere din perspectiva art. 1 din Protocolul n

r

. 1

c

onsiderat separat). În special,

camera a hotărât că argumentele aduse de Guvern pentru a justifica diferența de

tratament dintre pensionarii care lucrau în sectorul public și cei care lucrau în sectorul

privat nu erau convingătoare și nu se întemeiau pe nicio „justificare obiectivă și

rezonabil

ă

”

.

La 2 mai 2016, cauza a fost retrimisă în fața Marii Camere, la cererea Guvernului.

În drept

Art. 1 din Protocolul n

r

.

1

: Legalitatea ingerinței nu este contestată și Curtea consideră

că nu există niciun motiv pentru a se îndoi că interzicerea plății simultane către aceeași

persoană a unui salariu și a unei pensii, în cazul reclamantului, urmărea un scop de

interes general, acela de a proteja finanțele publice. În consecință, Curtea trebuie să

examineze dacă ingerința a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general





2

ale colectivității, pe o parte, și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale

individului, pe de altă parte.

Dacă autoritățile naționale ar fi acționat în limitele marjei lor de apreciere, Curtea

trebuie să se intereseze în special de factorii care pot fi considerați relevanți în lumina

jurisprudenței sale privind reducerea, suspendarea sau întreruperea plății pensiilor de

securitate socială, și anume amploarea pierderii pensiilo

r

,

e

xistența unei posibilități de a

alege și amploarea pierderii mijloacelor de subzistență.

Prezenta cauză nu privește pierderea permanentă și completă a drepturilor sale la

pensie de către reclamant, ci mai degrabă suspendarea plății lunare a pensiei sale.

Această suspendare a fost de natură temporară, deoarece plata a fost reluată atunci

când solicitantul și-a părăsit locul de muncă din sectorul public. Prin urmare, nu a adus

atingere substanței înseși a dreptului reclamantului și nu a avut nicio incidență asupra

esenței acestui drept. Atunci când legislația în cauză a intrat în vigoare, reclamantul a

avut de ales între două posibilități: să-și părăsească locul de muncă din sectorul public

și să primească pensia în continuare, sau să-și păstreze acest loc de muncă și să

accepte suspendarea plății pensiei sale. Acesta a optat pentru a doua posibilitate. Este

clar că atunci când plata pensiei sale pentru limită de vârstă a fost suspendată, a

continuat să-și primească salariul. Suspendarea plății pensiei nu l-a lăsat în niciun caz

pe reclamant fără mijloace de subzistență.

În consecință, a fost păstrat un echilibru just

între cerințele de interes general ale

colectivității, pe

o

parte, și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale

reclamantului, pe de altă parte, acesta din urmă neavând de suportat o sarcină

individuală exorbitantă.

Concluzi

e

: absența unei încălcări (unanimitate).

Art. 14 din Convenție coroborat cu art. 1 din Protocolul n

r

.

1

: În primul rând, trebuie

cercetat dacă reclamantul, în calitate de beneficiar al unei pensii pentru limită de vârstă

care s-a reangajat în sectorul public, se afla într-o situație similară sau comparabilă cu

cea a unui beneficiar al unei pensii pentru limită de vârstă reangajat în sectorul privat.

Elementele care caracterizează situații diferite și determină comparabilitatea acestora

trebuie evaluate în lumina domeniului în cauză și a scopului măsurii care face distincția

în cauză.

T

r

ei dintre elementele care trebuie luate în considerare sunt frecvent întâlnite într-o

lungă serie de jurisprudență care distinge, de mult timp, între funcționarii publici și

salariații din sectorul privat*. În primul rând, părțile contractante dispun în mod

necesar de o amplă marjă de manevră pentru a organiza atribuțiile statului și serviciile

publice, și mai ales pentru a defini regulile de acces la locurile de muncă din sectorul

public, ca și modalitățile și condițiile acestora. În al doilea rând, din motive

instituționale și funcționale, există, de obicei, diferențe juridice și faptice semnificative

între munca din sectorul public și munca din sectorul privat, mai ales în domeniul

autorității publice și în cel al furnizării de servicii publice esențiale. În al treilea rând, nu

se poate pleca de la principiul că modalitățile și condițiile de muncă, inclusiv cele

financiare, sau dreptul la prestațiile de securitate socială legate de munca prestată sunt

similare în cazul atribuțiilor publice și în sectorul privat și, de aceea, nu se poate nici

prezuma că funcționarii publici și persoanele care lucrează în sectorul privat se află în

situații comparabile în această privință. Cauza reclamantului pune în evidență

necesitatea de a lua în seamă un al patrulea facto

r

,

ș

i anume rolul statului în calitate de

angaja

to

r

.

Î

n special, în calitate de angajato

r

,

s

tatul și organele sale nu se află într-o

situație comparabilă cu cea a entităților din sectorul privat, nici din punctul de vedere al

cadrului instituțional în care acestea operează, nici din perspectiva fundamentelor

economice și financiare ale activităților lor; sursele financiare sunt radical diferite, ca și

opțiunile disponibile atunci când trebuie să rezolve dificultățile financiare și crizele.





3

Funcționarii statului, ca și salariații din sectorul privat, sunt afiliați la planul de pensie

obligatorie al asigurărilor sociale la care contribuie în același mod și în aceleași

proporții.

T

o

tuși, numai acest punct nu este suficient pentru a stabili că aceste două

categorii erau în situații comparabile. În urma modificării Legii privind pensiile din

1997, angajarea reclamantului pe un post în sectorul public după ce se pensionase a

dus la suspendarea plății pensiei acestuia. Suspendarea era cauzată tocmai de faptul

că, fiind angajat în sectorul public, acesta primea salariul plătit de stat care era

incompatibil cu plata simultană a pensiei pentru limită de vârstă, la rândul ei din bani

publici. În planul politicii bugetare, sociale și al forței de muncă, interzicerea în litigiu

de a cumula pensia cu salariul finanțate de la bugetul de stat fusese adoptată în cadrul

unui pachet de măsuri legislative menite

a aborda factorii care compromiteau

viabilitatea financiară a sistemului de pensii al statului pârât. Aceste măsuri nu au

interzis cumulul pensiei pentru limită de vârstă cu salariul în cazul persoanelor care

muncesc în sectorul privat și ale căror salarii, spre deosebire de salariile persoanelor

angajate în sectorul public, nu erau finanțate de la bugetul de stat, ci din bugete

private necontrolate direct de acesta.

Reclamantul nu a demonstrat că, în calitate de angajat în sectorul public și ale cărui loc

de muncă, remunerație și prestații sociale depind de bugetul de stat, se afla într-o

situație comparabilă cu cea a pensionarilor care lucrau în sectorul privat.

Concluzie: neîncălcare (unsprezece voturi la șase).

[A se vedea și

Béláné Nagy împotriva Ungariei (MC)

, 53080/13, 13

decembre 2016,

Nota de informare n

r

.

2

02

;

Valkov și alții împotriva

Bulgarie

i

, 2033/04, 25

octombr

ie

2011,

Nota de informare n

r

.

1

45

;

Khamtokhu și Aksenchik împotriva Rusiei (MC)

,

60367/08 și 961/11, 24 ianuarie 2017,

Nota de informare n

r

.

2

03

; și

Panfile împotriva

României (dec.),

13902/

11

, 20 martie 2012]

* A se vedea, de exemplu:

Valkov și alții împotriva

Bulgariei, 2033/04, 25

octombri

e

2011,

Nota de informare n

r

.

1

45

;

Heinisch împotriva Germaniei,

28274/08, 21

iuli

e

2011,

Nota de informare n

r

.

1

43

; și alții împotriva Finlandei (MC), 63235/00, 19 aprilie

2007,

Nota de informare n

r

.

9

6

.

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Redactat de grefă,

prezentul rezumat nu obligă Curtea.

Note de informare privind jurisprudența