CASE OF LEBOIS v. BULGARIA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Lebois v. Bulgaria

-

67482/14

Hotărârea din 19.10.2017 [Secția a V-a]

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea corespondenței

Respectarea vieții de familie

Respectarea vieții private

Restricții exagerate aplicate drepturilor cetățenilor străini la vizite și la utilizarea telefonului în timpul detenției preventive:

încălcare

În fapt

– Reclamantul, cetățean francez, fusese arestat în Bulgaria, fiind suspectat de comiterea unor spargeri de automobile. În procedurile din fața Curții, acesta s-a plâns,

inter alia

, că timp de douăsprezece zile după arestarea sa nu a putut să-și contacteze familia sau pe oricine altcineva pentru a-i informa de privarea sa de libertate, și că pe parcursul perioadei sale de detenție preventivă nu i-au fost acordate posibilități suficiente pentru a primi vizite sau pentru a vorbi la telefon cu familia și cu prietenii săi.

În drept

– Articolul 8

(a)

Perioada inițială de douăsprezece zile

– Cererea reclamantului referitoare la perioada inițială de douăsprezece zile de după arestarea sa a fost introdusă la mai mult de șase luni după sfârșitul acestei perioade și a fost, așadar, una tardivă. Totuși, Curtea a comentat că imposibilitatea reclamantului de a informa alte persoane despre privarea sa de libertate timp de douăsprezece zile a ridicat o chestiune gravă în baza articolului 8. În această privință, ea a notat că (i) reclamantul a fost ținut în cătușe pe întreaga durată (aproximativ douăzeci și patru de ore) de ședere în custodia poliției și nu i s-a permis să utilizeze telefonul; (ii) reclamantul nu vorbea limba bulgară și se pare că acolo nu existau disponibili interpreți potriviți în acest sens; (iii) reclamantul nu avea bani când a fost arestat, cu care să-și cumpere o cartelă telefonică și (iv) doar cu ajutorul unui co-deținut a putut să contacteze consulatul francez, care i-a informat apoi părinți despre arestul și detenția sa.

Concluzie

: inadmisibilă (tardivă).

(b)

Perioada subsecventă

– Restricțiile impuse vizitelor pe care le putea primi reclamantul în timp ce se afla în detenție preventivă puteau fi considerate o ingerință în „viața sa privată”. Mai mult, de vreme ce reclamantul avea, în baza legislației bulgare, dreptul de a efectua apeluri telefonice în timp ce se afla în detenție preventivă și de vreme ce colegii săi de celulă aveau acces la un telefon cu cartelă, limitările posibilității sale de a utiliza acel telefon puteau fi considerate o ingerință în „viața sa privată” și în „corespondența” sa.

Regulamentele interne care stabileau detaliile practice despre modul în care își puteau exercita deținuții aflați în centrul de detenție preventivă în care se afla reclamantul drepturile lor legale de a primi vizite și de a utiliza telefonul nu erau publicate sau făcute accesibile pentru deținuți într-o formă standardizată. Guvernul nu a stabilit dacă reclamantul a luat cunoștință de acestea în mod adecvat, având în vedere în special faptul că nu vorbea bulgara. Restricțiile impuse vizitelor sale și utilizării cartelei telefonice au părut să decurgă chiar din normele interioare ale centrului de detenție preventivă, care erau guvernate de aceste regulamente. Ingerința în drepturile reclamanților în baza articolului 8 nu s-a bazat, așadar, pe reguli accesibile în mod adecvat și nu a fost „prevăzută de lege”.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 1,000 EUR în privința prejudiciului moral; capătul de cerere cu privire la prejudiciul material – respins.