CASE OF S.F. AND OTHERS v. BULGARIA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

S.F. și alții v. Bulgaria

-

8138/16

Hotărârea din 7.12.2017 [Secția a V-a]

Articolul 3

Tratament degradant

Tratament inuman

Condițiile de detenție a minorilor imigranți însoțiți:

încălcare

În fapt

– Reclamanții, trei minori irakieni care au părăsit Irakul însoțiți de părinții lor, au fost interceptați de poliție la granița bulgaro-sârbă și plasați în detenție (împreună cu părinții) într-un centru de detenție al Poliției de frontieră din orășelul Vidin (Bulgaria). Ei au fost transferați mai târziu într-un centru de detenție a imigranților din Sofia, iar apoi li s-a acordat azil în Elveția.

În fața Curții Europene, reclamanții s-au plâns de condițiile din centrul de detenție din Vidin, unde au fost supuși unui tratament inuman și degradant contrar articolului 3.

În drept

– Articolul 3: Detenția minorilor imigranți ridică probleme speciale, de vreme ce copiii, fie că sunt însoțiți sau nu, sunt extrem de vulnerabili și au nevoi deosebite.

Perioada analizată în acest caz a fost cuprinsă între treizeci și două și patruzeci și una de ore. Această perioadă de timp fusese considerabil mai scurtă decât perioadele în discuție în cazurile recente, unde Curtea a examinat condițiile în care au fost ținuți în detenție minorii imigranți însoțiți. Totuși, condițiile centrului de detenție al poliției de frontieră erau considerabil mai proaste decât în acele cazuri. Deși relativ bine ventilată și iluminată, celula în care au fost ținuți reclamanții se găsea într-o stare deplorabilă. Era murdară și avea paturi de cazarmă, saltele și așternuturi învechite, iar pe podea se găsea un carton murdar și umed. Existau posibilități limitate de acces la toaletă, fapt care i-a forțat să urineze pe podeaua celulei în care erau deținuți. Se pretinde că autoritățile au eșuat să le ofere reclamanților apă și mâncare timp de mai mult de douăzeci și patru de ore după ce i-au plasat sub custodie, iar Guvernul nu a contestat afirmația potrivit căreia mamei reclamanților i s-a asigurat accesul la sticluța de lapte a celui mai tânăr reclamant, care avea un an și jumătate, abia la aproximativ nouăsprezece ore după ce au fost plasați în custodie.

Coroborați, factorii menționați au afectat în mod considerabil reclamanții, atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic, și au produs efecte abominabile în cazul celui mai tânăr reclamant, dată fiind vârsta sa fragedă. De vreme ce este adevărat că în anii recenți Înaltele Părți Contractante aflate la granițele Uniunii Europene au avut dificultăți în administrarea fluxului masiv de migranți, nu se poate spune că, la momentul relevant de timp, Bulgaria întâmpina o urgență de asemenea proporții, încât să fie imposibil pentru autorități, din punct de vedere practic, să asigure condiții decente minime în centrele de detenție pe termen scurt în care decid să plaseze minorii migranți imediat după interceptarea și arestarea lor. În orice eventualitate, având în vedere caracterul absolut al articolului 3, fluxurile crescânde de migranți nu poate absolvi o Înaltă Parte Contractantă de obligațiile sale în baza acestei prevederi.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 600 EUR pentru fiecare în privința prejudiciului moral.

(

Khlaifia și alții v. Italia

[MC],

16483/12

, 15 decembrie 2016,

Nota informativă 202

;

Muskhadzhiyeva și alții v. Belgia

,

41442/07

, 19 ianuarie 2010,

Nota informativă 126

; și

R.M. și alții v. Franța

,

33201/11

, 12 iulie 2016)