ROJ TV A/S v. DENMARK

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții. © The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC. © La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Roj TV A/S v. Danemarca (dec.) - 24683/14 Decizia din 17.4.2018 [Secția a II-a] Articolul 10 Articolul 10-1 Libertatea de exprimare Condamnarea unei companii care emitea programe de televiziune ce promovau o organizație teroristă: inadmisibilă Article 17 Distrugerea drepturilor și a libertăților Condamnarea unei companii care emitea programe de televiziune ce promovau o organizație teroristă: inadmisibilă În fapt – Compania reclamantă este de naționalitate daneză. Ea a administrat un canal de televiziune care emitea programe în Europa și Orientul Mijlociu. În 2012, compania reclamantă a fost condamnată pentru că ar fi promovat operațiunile teroriste ale Partidului Muncitoresc din Kurdistan („PKK”), în programele de televiziune emise în perioada 2006-2010.

Tribunalele au observat că PKK, care se găsea pe listele organizațiilor teroriste ale Uniunii Europene, Canadei, SUA, Australiei și Regatului Unit, a comis sau urmărea să comită acte de terrorism pedepsite de Codul penal. Compania reclamantă a fost amendată și privată de licența ei de emisie. Toate contestațiile i-au fost respinse. În drept – Articolele 10 și 17: Tribunalele naționale au analizat cu atenție probele din fața lor și au efectuat un exercițiu de punere în balanță, care a avut în vedere dreptul companiei reclamante la libertatea de exprimare. Nu au existat elemente care să conducă la concluzia că tribunalele naționale nu și-au bazat constatările pe o evaluare acceptabilă a faptelor relevante.

Cu privire la aplicabilitatea articolului 17, a fost acordată o pondere semnificativă constatărilor tribunalelor naționale potrivit cărora reflectarea părtinitoare a informațiilor cu incitări repetitive la participarea la lupte și la acțiuni, incitarea la aderarea la acea organizație/gherilă și descrierea membrilor decedați ai gherilei ca fiind eroi a echivalat cu o propaganda în favoarea PKK, o organizație teroristă, și nu putea fi considerată o simplă declarație de simpatie. Având în vedere conținutul, prezentarea și legătura dintre programe, cazul a vizat promovarea operațiunilor teroriste ale PKK. Mai mult, tribunalele naționale au stabilit că, la acea dată, compania reclamantă era finanțată, în mare parte, de către PKK.

În consecință, Curtea a reținut, mai întâi, că având în vedere caracterul programelor în discuție, care presupuneau incitarea la comitere de violențe și la sprijinirea activităților teroriste, în al doilea rând, faptul că opiniile exprimate acolo au fost diseminate unei audiențe largi prin transmisiunile televizate și, în al treilea rând, că acestea aveau o legătură directă cu o problemă stringentă pentru societatea europeană modernă – prevenirea terorismului și a exprimărilor care au legătură cu actele de terorism și care afirmă utilizarea violenței – cererea companiei reclamante nu beneficia, în virtutea articolului 17, de protecția acordată de articolul 10. Concluzie : inadmisibilă (incompatibilă ratione materiae ).