A doua secțiune DECIZIE nr. 80543/12 Dumitru CODREAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 29 ianuarie 2019 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Andrea Tamietti, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 decembrie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 15 aprilie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Dumitru Codrean, este un național român, născut în 1948. A murit la 11 august 2014. Soția sa, dna Marinella Codrean, a depus o cerere de a continua cererea în numele său. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl A. Koloszi, un avocat care practică în Oradea. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la presupusa nedreptate a procedurii penale împotriva lui. Solicitarea a fost comunicată guvernului DREPTUL Reclamantul s-a plâns că Curtea Înaltă de Casare și Justiție nu a asigurat un proces echitabil, deoarece a reexaminat cazul în situația de dezavantaj în absența sa și fără a auzi nici o dovadă. El s-a bazat pe art. 1 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 15 aprilie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prezentată după cum urmează [original francez]: „Le Gouvernement classé – au moyen de la préparation déclaration unilatérale - qu’il reconnais l’existence d’une violation de l’article 6 § 1 de la Convention qui découle du débat d’équité de la procédure pénale. Le Gouvernement clarre prêt à verser au requérant au titre de satisfacție echitabilă la somme totalale de 2.700 EUR, montant qu’il considére comme raisonnable au vu de la jurisprudență de la Cour. Cette somme, qui couvrira toute pratique materiel et moral issi que les frais et dépens, ne sera soumise à autun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requisante, dans les trois moi suis suvant la date de la notification de la décision de la Cour réndue conformé à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. À défaut de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilite de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement invită respectarea la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la recherche n’est plus justifie et à la rayon du rôle en vertu de l’article 37 § (c) de la Convention.” Prin scrisoarea din 4 iunie 2014, reclamantul a indicat că el nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că nu are nici o garanție că instanțele române vor relua procedurile în absența hotărârii unei instanțe care constată încălcarea articolului 6 § 1 din convenție. În plus, el nu a fost satisfăcut cu suma compensației propusă de Guvern. Prin scrisoarea din 23 martie 2016, avocatul reclamantului a informat Curtea cu privire la moartea reclamantului și la intenția soției sale de a continua cererea (a se vedea punctul 1 de mai sus). 10. Guvernul nu a contestat faptul că văduva reclamantului a avut dreptul de a continua cererea în numele său și Curtea nu consideră niciun motiv să rețină contrar. În consecință, Curtea acceptă cererea de a continua cererea în numele soțului său îndepărtat. 11. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 12. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 13. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; a se vedea, de asemenea, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 14. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție din cauza reexaminării cauzei la nivel de casă fără administrarea directă a probelor (a se vedea, printre multe alte autorități, Găitănaru c. România , nr. 26082/05, 26 iunie 2012). 15. Întrucât reclamantul a murit după ce și-a depus cererea (a se vedea punctul 9 mai sus), Curtea consideră că nu mai este necesar să se abordeze argumentul său privind deschiderea procedurii penale la nivel intern (a se vedea punctul 8 mai sus). 16. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare (a se vedea Hanu v. România , nr. 10890/04 , § 49, 4 iunie 2013; și Moinescu v. România , nr. 16903/12, § 47, 15 septembrie 2015) – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 1 litera (c)). 17. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 18. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 19. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 21 februarie 2019. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președintele adjunct al grefierului
Application no. 80543/12
Dumitru CODREAN
against Romania
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 29
January 2019 as a Committee composed of:
Paulo Pinto de Albuquerque,
President,
Egidijus Kūris,
Iulia Antoanella Motoc,
judges,
and Andrea Tamietti,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 10 December 2012,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 15 April 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1
.
The applicant, Mr Dumitru Codrean, is a Romanian national, who was born in 1948. He died on 11 August 2014. His wife, Ms Marinela Codrean, made a request to pursue the application on his behalf. They were represented before the Court by Mr A. Koloszi, a lawyer practising in Oradea.
2.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs.
3.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the alleged unfairness of the criminal proceedings against him.
4.
The application had been communicated to the Government
.
5.
The applicant complained that the High Court of Cassation and Justice had not secured a fair trial, as it had re-examined the case to his disadvantage in his absence and without hearing any evidence. He relied on Article
6
§
1 of the Convention.
6.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 15 April 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
7.
The declaration provided as follows [original French]:
“Le Gouvernement déclare – au moyen de la présente déclaration unilatérale - qu’il reconnait l’existence d’une violation de l’article 6 § 1 de la Convention qui découle du défaut d’équité de la procédure pénale.
Le Gouvernement déclare être prêt à verser au requérant au titre de satisfaction équitable la somme totale de 2.700 EUR, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilite de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article
37 §
1
(c) de la Convention.”
8
.
By a letter of 4 June 2014, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that he had no guarantee that the Romanian courts would re-open the proceedings in the absence of a Court’s judgment finding a violation of Article
6 §
1 of the Convention. Moreover, he was not satisfied with the amount of compensation proposed by the Government.
9
.
By a letter of 23 March 2016 the applicant’s lawyer informed the Court about the applicant’s death and his wife’s intention to pursue the application (see paragraph 1 above).
10.
The Government have not disputed that the applicant’s widow was entitled to pursue the application on his behalf and the Court sees no reason to hold otherwise. Accordingly, the Court accepts the request of the applicant’s widow to pursue the application on behalf of her late husband.
11.
The Court reiterates that Article
37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
12.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article
37
§
1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
13.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
(preliminary objections) [GC], no.
26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; see also
WAZA Sp. z o.o. v.
Poland
(dec.), no. 11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v.
Poland
(dec.), no. 28953/03, 18
September
2007).
14.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of Article 6 § 1 of the Convention by reason of the reexamination of the case at cassation level without direct administration of evidence (see, amongst many other authorities,
Găitănaru v. Romania
, no.
26082/05, 26
June 2012).
15.
As the applicant died after he had lodged his application (see paragraph
9 above), the Court considers that it is no longer necessary to address his argument concerning the re-opening of the criminal proceedings at domestic level (see paragraph 8 above).
16.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases (see
Hanu v.
Romania
, no. 10890/04, § 49, 4 June 2013; and
Moinescu v.
Romania
, no.
16903/12, § 47, 15 September 2015) – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37
§
1 (c)).
17.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article
37 § 1
in fine
).
18.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (see
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
19.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37
§
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 21 February 2019.
Andrea Tamietti
Paulo Pinto de Albuquerque
Deputy Registrar
President