CtEDO 29.01.2019 Auto

CODREAN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
29.01.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CODREAN v. ROMANIA (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

A doua secțiune DECIZIE nr. 80543/12 Dumitru CODREAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 29 ianuarie 2019 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Andrea Tamietti, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 decembrie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 15 aprilie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Dumitru Codrean, este un național român, născut în 1948. A murit la 11 august 2014. Soția sa, dna Marinella Codrean, a depus o cerere de a continua cererea în numele său. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl A. Koloszi, un avocat care practică în Oradea. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la presupusa nedreptate a procedurii penale împotriva lui. Solicitarea a fost comunicată guvernului DREPTUL Reclamantul s-a plâns că Curtea Înaltă de Casare și Justiție nu a asigurat un proces echitabil, deoarece a reexaminat cazul în situația de dezavantaj în absența sa și fără a auzi nici o dovadă. El s-a bazat pe art. 1 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 15 aprilie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prezentată după cum urmează [original francez]: „Le Gouvernement classé – au moyen de la préparation déclaration unilatérale - qu’il reconnais l’existence d’une violation de l’article 6 § 1 de la Convention qui découle du débat d’équité de la procédure pénale. Le Gouvernement clarre prêt à verser au requérant au titre de satisfacție echitabilă la somme totalale de 2.700 EUR, montant qu’il considére comme raisonnable au vu de la jurisprudență de la Cour. Cette somme, qui couvrira toute pratique materiel et moral issi que les frais et dépens, ne sera soumise à autun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requisante, dans les trois moi suis suvant la date de la notification de la décision de la Cour réndue conformé à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. À défaut de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilite de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement invită respectarea la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la recherche n’est plus justifie et à la rayon du rôle en vertu de l’article 37 § (c) de la Convention.” Prin scrisoarea din 4 iunie 2014, reclamantul a indicat că el nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că nu are nici o garanție că instanțele române vor relua procedurile în absența hotărârii unei instanțe care constată încălcarea articolului 6 § 1 din convenție. În plus, el nu a fost satisfăcut cu suma compensației propusă de Guvern. Prin scrisoarea din 23 martie 2016, avocatul reclamantului a informat Curtea cu privire la moartea reclamantului și la intenția soției sale de a continua cererea (a se vedea punctul 1 de mai sus). 10. Guvernul nu a contestat faptul că văduva reclamantului a avut dreptul de a continua cererea în numele său și Curtea nu consideră niciun motiv să rețină contrar. În consecință, Curtea acceptă cererea de a continua cererea în numele soțului său îndepărtat. 11. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 12. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 13. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; a se vedea, de asemenea, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 14. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție din cauza reexaminării cauzei la nivel de casă fără administrarea directă a probelor (a se vedea, printre multe alte autorități, Găitănaru c. România , nr. 26082/05, 26 iunie 2012). 15. Întrucât reclamantul a murit după ce și-a depus cererea (a se vedea punctul 9 mai sus), Curtea consideră că nu mai este necesar să se abordeze argumentul său privind deschiderea procedurii penale la nivel intern (a se vedea punctul 8 mai sus). 16. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare (a se vedea Hanu v. România , nr. 10890/04 , § 49, 4 iunie 2013; și Moinescu v. România , nr. 16903/12, § 47, 15 septembrie 2015) – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 1 litera (c)). 17. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 18. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 19. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 21 februarie 2019. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă