- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 19 martie 2019
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Kirtay împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 2281/10 Abdulcebar KIRTAY împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care așezează la 19 martie 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Stéphanie Mourou-Vikström, Arnfinn Bårdsen, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 decembrie 2009, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 6 septembrie 2018 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. Abdulcebbar Kırtay, este un național turc, născut în 1972 și reținut în Diyarbakır.
Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns că nu a avut un proces echitabil ca urmare a restricției sistemice privind dreptul său la asistență juridică în timp ce este în custodie de poliție. La 6 septembrie 2018, Guvernul a prezentat Curtea următoarea declarație unilaterală și a solicitat Curții să scoată cazul din lista sa de cazuri: „Guvernul Turciei recunoaște că în acest caz s-a încălcat drepturile reclamantului în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Curții. Guvernul reamintește, de asemenea, că legea nr. 4928 din 15 iulie 2003 a abrogat dispoziția privind restricția sistemică privind dreptul de acces la un avocat.
Guvernul subliniază, de asemenea, că art. 311 alineatul (1) litera (f) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 7145 din 31 iulie 2018, necesită acum redeschiderea procedurilor penale în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să ofere remediere în ceea ce privește plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenție. Guvernul oferă astfel să plătească reclamantului, Abdulcebbar Kırtay, 500 EUR (cincă) Sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxat reclamantului în vederea soluționării cauzei menționate mai sus pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 18 octombrie 2018, reclamantul a informat Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernului.
DREPTUL Tribunalul consideră că acordul expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern poate fi considerat ca o soluție prietenoasă impune între părți (a se vedea, de exemplu, Karasakal și alții c. Turcia) (dec.), nr. 67461/11, 2 octombrie 2018). Prin urmare, Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu constată motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Curtea ar dori să atragă atenția asupra faptului că la 25 Iulie 2018 Parlamentul turc a adoptat Legea nr.7145. Articolele 4, 17, 18 și 19 din această nouă lege prevăd dreptul de a solicita reluarea procedurilor judiciare interne în urma hotărârii Curții de a anula un caz pe baza unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale.
În special, în conformitate cu jurisprudența și practica Curții, deschiderea procedurii interne este cea mai adecvată modalitate de a oferi o soluție eficace la o presupusă încălcare a articolului 6 din convenție. În acest sens, având în vedere rolul subsidiar al Curții în protecția drepturilor și libertăților garantate de Convenția și de protocoalele sale, se reamintește că aceasta intră în primul rând în favoarea autorităților naționale de a remedia orice încălcare a Convenției. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție.
Adoptat în engleză și notificat în scris la 11 aprilie 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al grefierului
SECOND SECTION
DECISION Application no. 2281/10 Abdulcebbar KIRTAY against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 19 March 2019 as a Committee composed of: Julia Laffranque, President, Stéphanie Mourou-Vikström, Arnfinn Bårdsen, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 1 December 2009, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 6 September 2018 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr Abdulcebbar Kırtay, is a Turkish national, who was born in 1972 and is detained in Diyarbakır.
The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.
The applicant complained that he had not had a fair trial as a result of the systemic restriction on his right to legal assistance while in police custody.
On 6 September 2018 the Government submitted to the Court the following unilateral declaration and requested the Court to strike the case out of its list of cases: “The Government of Turkey acknowledge that in the present case there has been a violation of the applicant’s rights under Articles 6 §§ 1 and 3 of the Convention in the light of the well-established case-law of the Court. The Government also recalls that Law no. 4928 on 15 July 2003 repealed the provision concerning the systemic restriction on the right of access to a lawyer. The Government further emphasises that Article 311 § 1 (f) of the Code on Criminal Procedure, as amended by Law no.7145 of 31 July 2018, now requires reopening of criminal proceedings in cases where the European Court of Human Rights decides to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or a unilateral declaration. The Government considers that the aforementioned remedy is capable of providing redress in respect of the applicants’ complaints under Article 6 of the Convention. The Government thus offer to pay the applicant, Abdulcebbar Kırtay, EUR 500 (five hundred euros) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant with a view to resolving the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”
By a letter of 18 October 2018 the applicant informed the Court that he had agreed to the terms of the Government’s declaration. THE LAW
The Court considers that the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government can be considered as an implied friendly settlement between the parties (see, for example, Karasakal and others v. Turkey (dec.), no. 67461/11, 2 October 2018).
The Court therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.
The Court would like to draw attention to the fact that on 25 July 2018 the Turkish Parliament has adopted Law no.7145. Articles 4, 17, 18 and 19 of this new law provide for a right to request the re-opening of domestic court proceedings following the Court’s decision to strike out a case on the basis of a friendly settlement or unilateral declaration. In particular, according to the Court’s case-law and practice, the re-opening of the domestic proceedings is the most appropriate way to provide an effective solution to an alleged breach of Article 6 of the Convention. In this connection, bearing in mind the Court’s subsidiary role in protecting the rights and freedoms guaranteed by the Convention and its protocols, it is recalled that it falls in the first place to the national authorities to redress any violation of the Convention.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention. Done in English and notified in writing on 11 April 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Deputy Registrar President