CtEDO 21.03.2019 Auto

DEJI-BROȘTEANU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
21.03.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DEJI-BROȘTEANU v. ROMANIA (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 22121/06 Gheorghe DEJI-BROȘTEANU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 21 martie 2019 în calitate de comitet compus din: Georges Ravarani, președinte, Marko Bošnjak, Péter Paczolay, judecători și Liv Tigerstedt, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 23 mai 2006, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Denumirea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind jurisprudența incoherentă privind aplicarea mecanismului de restituire și compensare prevăzut prin Legea nr. 9/1998 privind acordarea compensației cetățenilor români în ceea ce privește proprietățile preluate de statul bulgar în temeiul Tratatului Craiova din 7 În septembrie 1940, în mod mai specific, nu s-a validat decizia comisionului local responsabil cu punerea în aplicare a legii de mai sus în termenul legal, împreună cu respingerea ulterioară de către instanțe a cererii sale de ajustare a compensației în vederea inflației, au fost comunicate guvernului român („Guvernul”). Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor legate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, datorită nevalidării deciziei comisionului local responsabilă de punerea în aplicare a Legii nr. 9/1998 în termenul legal și datorită respingerii ulterioare a cererii de ajustare a reclamantului în vederea inflației. Acestea au oferit reclamantului să plătească suma detaliată în tabelul adăugat și au invitat Curtea să elimine cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție, suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei neîndeplinite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamantului care acceptă termenii declarației. Curtea remarcă că art. 37 §§ §§ c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la jurisprudența necoherentă a instanțelor interne (a se vedea, de exemplu, Brezovec c. Croația , nr. 13488/07, 29 martie 2011). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și suma de compensare propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare (a se vedea Mușat și alții c. România (dec.), nr. 27514/06 și altele 2, 14 februarie 2019) – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (articolul amendat) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 11 aprilie 2019. Liv Tigerstedt Georges Ravarani Președintele adjunct al grefierului interimar ANNEXĂ Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, în cazul în care orice cuantum acordat pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 22121/06 23/05/2006 Gheorghe Deji-Broșteanu 04/01/1937 27/09/2018 20/11/2018 810 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă