2rc-23/26 — Încasarea datoriei pentru folosirea terenului proprietate municipală

La 2 decembrie 2022, Consiliul municipal Chișinău a depus cerere de chemare în judecată împotriva Asociației Nevăzătorilor din Moldova, solicitând încasarea sumei de 33 430 lei, reprezentând datoria pentru folosința terenului proprietate municipală cu numărul cadastral *****, situat în mun. Chișinău, str. *****nr. *****, pentru perioada 1 martie 2019 – 31 decembrie 2022.

Prin hotărârea din 21 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost respinsă.

La 11 martie 2025, Consiliul municipal Chișinău a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 21 noiembrie 2024, solicitând admiterea cererii de apel și casarea hotărârii contestate.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 3 martie 2026, cererea de apel declarată de Consiliul municipal Chișinău a fost restituită ca fiind depusă în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

Instanța de apel a reținut că, deși apelantul Consiliul municipal Chișinău a declarat apel peste aproximativ 3 luni împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 21 noiembrie 2024, adică după expirarea termenului de declarare a apelului, acesta nu a formulat o cerere de repunere în termen, cu indicarea motivelor omiterii termenului de contestare a hotărârii.

La 30 martie 2026, Consiliul municipal Chișinău a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 3 martie 2026, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate și repunerea în termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii judecătorești.

Recurentul susține că hotărârea primei instanțe, deși pronunțată la 21 noiembrie 2024, i-a fost comunicată abia la 3 martie 2025, fapt confirmat prin dovada anexată. Din acest motiv, termenul de exercitare a căii de atac nu putea curge anterior comunicării efective a hotărârii.

Articolul 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea”.

Articolul 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116”.

Articolul 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen”.

Examinând recursul prin prisma argumentelor invocate și a materialelor dosarului, Completul de judecată consideră că acesta este neîntemeiat și urmează a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, reieșind din următoarele considerente.

Potrivit art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Totodată, conform art. 362 alin. (3) din același cod, repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel, în cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116 din Codul de procedură civilă.

Din materialele cauzei rezultă că hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost pronunțată la 21 noiembrie 2024, iar cererea de apel a fost depusă de Consiliul municipal Chișinău la 11 martie 2025, adică după expirarea termenului legal de 30 de zile pentru declararea apelului. 2

În plus, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție mai observă că, deși a depus cererea de apel în afara termenului de apel, apelantul nu a solicitat repunerea în termen în sensul art. 116 din Codul de procedură civilă și nu a prezentat niciun argument cu privire la omiterea termenului.

Prin urmare, instanța de apel a aplicat corect art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia cererea de apel se restituie dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel refuză repunerea în termen.

Argumentul recurentului potrivit căruia hotărârea primei instanțe i-ar fi fost comunicată abia la 3 martie 2025 nu poate duce la casarea încheierii contestate. Acest argument putea constitui, după caz, temei al unei cereri de repunere în termen, însă o asemenea cerere trebuia adresată instanței de apel, odată cu depunerea apelului.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atrage atenția că atât timp cât în fața instanței de apel nu a fost formulată o solicitare de repunere în termen, o astfel de solicitare nu poate fi invocată în fața instanței de recurs (decizia nr. 2r-319/25, § 16). Or, ultima examinează legalitatea încheierii Curții de Apel Centru în raport cu momentul emiterii ei – 3 martie 2026, dar nu în raport cu chestiuni care nu au fost invocate în fața instanței de apel.

Termenele legale nu reprezintă simple formalități, dar mecanisme menite să disciplineze exercitarea drepturilor procesuale, să asigure celeritatea procedurii și să prevină abuzurile procesuale.

Astfel, pe de o parte, respectarea termenelor procedurale reprezintă o garanție a principiului securității raporturilor juridice, iar derogarea de la aceste termene este permisă doar în situații strict justificate (decizia nr. 2rci-19/26, § 37). Pe de altă parte, respectarea termenelor procedurale și a dispozițiilor instanței constituie o obligație fundamentală a participanților la proces, iar ignorarea acestora atrage în mod legitim sancțiunile prevăzute de lege (decizia nr. 2rci-17/26, § 48).

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă (decizia nr. 2r-38/26, § 44).

Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de recurs depusă de Consiliul municipal Chișinău, ca fiind pasibilă de respingere, cu menținerea încheierii Curții de Apel Centru din 3 martie 2026.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,